ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.03.2021, ulterior precizată, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Prim-Ministrul României, Guvernul României, Ministrul Finanțelor și Ministrul Muncii și Protecției Sociale, să dispună anularea O.U.G. nr. 8/18.02.2021 în care se prevede menținerea valorii punctului de pensie de 1442 RON în cursul anului 2021; repunerea în vigoare a art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, care prevede o valoare a punctului de pensie de 1875 RON de la 1 septembrie 2021, cu mențiunea că la data intrării în vigoare a legii (respectiv 1 septembrie 2021), valoarea punctului de referință este de 75 RON; restituirea diferențelor de pensie aplicând Legea pensiilor nr. 127/2019, plata valorii punctului de pensie de 1875 RON cu valoarea punctului de referință de 75 de RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizat cu rata medie a inflației la momentul plății efective, cu dobânda legală și o nouă decizie de revizuire a pensiei; majorarea cuantumului pensiei prin aplicarea Legii pensiilor nr. 127/2019, respectiv art. 152 alin. (4) care prevede o mărire a punctajului pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% celor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021; obligarea Guvernului la daune materiale în cuantum de 10.000 RON deoarece dovezile administrate sunt evidente, iar prejudiciul moral suferit rezultă din starea de frustrare și de neputință a reclamantului față de autoritățile statului și de nesiguranța legată de drepturile de pensie.

2.1. Prin sentința civilă nr. 934/CA/20.10.2021 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată din oficiu, și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții: Prim - Ministrul României, Guvernul României, Ministrul Finanțelor și Ministrul Muncii și Protecției Sociale, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță "toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe".

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Întrucât reclamantul a solicitat, prin primul petit, anularea O.U.G. nr. 8/2021, act normativ emis de pârâtul Guvernul României, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile legale cu privire la competență evocate anterior și, astfel, în speță, competența materială aparține curții de apel.

Reținând și prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

2.2. Prin sentința nr. 2/2022 din 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin AJFP Brașov, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa Județeană de Pensii Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competență între cele două instanțe, a înaintat dosarul la Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin precizările făcute în fața Curții de Apel Brașov, reclamantul a clarificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că litigiul are ca obiect valoarea punctului de pensie și faptul că nu a învestit Curtea de Apel cu anularea O.U.G. nr. 8/2021, ci a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile acestui act normative. Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 8/2021 prin care este prevăzută înghețarea pensiilor în anul 2021.

Reclamantul a precizat că înțelege să se judece în cauză cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa Județeană de Pensii Brașov și a indicat punctual pretențiile, după cum urmează: obligarea pârâtei Casa de Pensii Brașov la restituirea diferențelor de pensie și la plata valorii punctului de pensie; obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin publicarea O.U.G. nr. 8/2021în Monitorul Oficial al României nr. 168/18.02.2021; majorarea cuantumului pensiei; obligarea Guvernului la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON.

Așadar, acțiunea reclamantului are ca obiect principal obligarea pârâtei Casa de Pensii Brașov la acordarea de despăgubiri cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, acțiune care se circumscrie ipotezei reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ. tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia contenciosului administrativ, iar față de pretenția vizând obligarea pârâtei Casa de Pensii Brașov la restituirea diferențelor de pensie și la plata valorii punctului de pensie, în raport de rangul autorității, potrivit art. 10 din Legea 554/2004, competența revine tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ce vizează aspectul instanței competente material să soluționeze litigiul pendinte, are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe petitelor cererii de chemare în judecată.

În timp ce Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că petitul principal este reprezentat de cererea de anulare a O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a considerat că acesta are un caracter subsidiar pretențiilor reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile unui astfel de act normativ.

Înalta Curte constată că, în mod corect, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dezlegat excepția de necompetență materială, reținând că, în cauză, în cadrul acțiunii deduse judecății, obiectul principal al acesteia constă în solicitarea reclamantului de a se anula O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, fiind aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., și, întrucât, actul normativ este emis de pârâtul Guvernul României, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparținând așadar curții de apel.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel",

Astfel, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul autorității și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este primul criteriu.

În acest context, întrucât pretenția principală a reclamantului este cea privind anularea O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, în virtutea dispozițiilor legale cu privire la competență evocate anterior, Înalta Curte apreciază că aparține curții de apel competența de soluționare a cauzei de față.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prim-Ministrul României, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa Județeană de Pensii Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.