ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fisca la 30 martie 2021 sub nr. x/2021, astfel cum a fost aceasta modificată la data de 19 aprilie 2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B., în calitate de Prim - Ministru, C. - Ministrul Finanțelor Publice și D. - Ministrul Muncii și Protecției Sociale, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

· anularea O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021 în care se prevede menținerea valorii punctului de pensie de 1.442 RON în cursul anului 2021;

· repunerea în vigoare a art. 86 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 127/2019, care prevede o valoare a punctului de pensie de 1.875 RON de la 1 septembrie 2021, cu mențiunea că la data intrării în vigoare a legii (respectiv 1 septembrie 2021), valoarea punctului de referință este de 75 RON;

· restituirea diferențelor de pensie, aplicând Legea pensiilor nr. 127/2019, precum și plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu valoarea punctului de referință de 75 de RON începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflației la momentul plății efective, cu dobânda legală și o nouă decizie de revizuire a pensiei;

· majorarea cuantumului pensiei, prin aplicarea Legii pensiilor nr. 127/2019, respectiv a dispozițiilor art. 152 alin. (4), care prevăd o mărire a punctajului pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% celor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021;

· obligarea pârâtului Guvernul României la plata daunelor materiale, în cuantum de 10.000 RON.

1.2. Prin precizarea depusă la data de 8 noiembrie 2021, reclamanta a clarificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că nu a intenționat să învestească instanțele de judecată cu o cerere privind anularea O.U.G. nr. 8/2021, ci cu excepția de neconstituționalitate a unui astfel de act normativ, precum și cu o acțiune în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa Județeană de Pensii Brașov, privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile O.U.G. nr. 8/2021, prin care solicită:

· obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov la restituirea diferențelor de pensie, aplicând prevederile Legii nr. 127/2019, la plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu o valoare de referință de 75 RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizat cu rata medie a inflației la momentul plății efective, cu dobânda legală și la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei;

· obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin publicarea O.U.G. nr. 8/2021 în Monitorul Oficial al României nr. 168/18.02.2021;

· majorarea cuantumului pensiei, prin aplicarea Legii pensiilor nr. 127/2019, respectiv a dispozițiilor art. 152 alin. (4), care prevede o mărire a punctajului pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% celor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021;

· obligarea Guvernului la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON.

2.1. Prin sentința civilă nr. 936 din 20 octombrie 2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei având drept obiect cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B., în calitate de Prim - Ministru, C. - Ministrul Finanțelor (Publice) și D. - Ministrul Muncii și Protecției Sociale, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, a considerat instanța că cererea de chemare în judecată modificată, prin completare, de către reclamantă are ca obiect principal anularea O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, iar în condițiile în care emitentul acestui act normativ este o autoritate publică de nivel central - Guvernul României, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că revine curții de apel competența materială procesuală pentru soluționarea unei cereri precum cea formulată și completată de reclamantă.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal care, prin sentința civilă nr. 135 din 25 noiembrie 2021, a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflict negativ de competență între cele două instanțe, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În justificarea unei astfel de soluții, instanța a apreciat, în esență, că, în lumina prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, petitul cererii de chemare în judecată ce vizează nelegalitatea O.U.G. nr. 8/2021, nu poate avea caracter principal. De asemenea Curtea de Apel Brașov a luat act și de precizările reclamantei realizate în fața sa, prin care sus indicata parte a învederat pe de o parte că obiectul principal al cererii sale în contencios administrativ a fost reprezentat de solicitarea ce viza restituirea diferențelor de pensie și plata valorii punctului de pensie, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile O.U.G. nr. 8/2021, iar pe de altă parte că ceea ce a intenționat, în fapt, să invoce împotriva unui astfel de act normativ, a fost neconstituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 8/2021.

În considerarea unor astfel de aspecte, în raport de rangul autorității în contradictoriu cu care a fost formulat petitul principal privind restituirea diferențelor de pensie și plata valorii punctului de pensie, respectiv calitatea Casei Județene de Pensii Brașov de autoritate publică locală, Curtea de Apel Brașov a apreciat că în virtutea prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei pendinte revine Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță care a fost sesizată inițial de către reclamantă.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ce vizează aspectul instanței competente material să soluționeze litigiul pendinte, are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe petitelor cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta completată și precizată succesiv de către reclamantă.

În timp ce Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că petitul principal este reprezentat de cererea de anulare a O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal consideră că acesta are un caracter subsidiar pretențiilor reclamantei privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile unui astfel de act normativ.

Pentru stabilirea corectă a naturii capătului de cerere ce are poziția dominantă (principală) în economia cererii de chemare în judecată, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", respectiv "(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Mecanismul stabilirii naturii juridice a unui capăt de cerere implică o analiză ce pornește de la determinarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, respectiv a temeiul calificat juridic, motiv pentru care, observând atât cadrul procesual dedus judecății prin acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost aceasta completată prin cererea depusă la data de 19 aprilie 2021, dar și precizările formulate de reclamantă la data de 8 noiembrie 2021, Înalta Curte constată că aceasta a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect principal solicitarea de obligare a pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov la acordarea, în sensul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de despăgubiri, apreciate de reclamantă ca fiind cauzate acesteia prin dispozițiile O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, respectiv restituirea diferențelor de pensie, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 127/2019 și plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu o valoare de referință de 75 RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflației la momentul plății efective și dobânda legală.

În acest context, Înalta Curte reține că cererea ce inițial avea o topică ce viza o solicitare de anulare a O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, clarificată ulterior de reclamantă ca reprezentând, în realitate, un demers de invocare a excepției de neconstituționalitate a unui astfel de act normativ, are natura juridică accesorie pe care o reglementează chiar prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul autorității și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este primul criteriu.

În acest context, întrucât pretenția principală a reclamantei este cea privind obligarea Casei Județene de Pensii Brașov la acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, dată fiind calitatea acestei pârâte de autoritate publică locală, în virtutea dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004, Înalta Curte apreciază că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzei de față.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Ministrul Muncii și Protecției Sociale-D., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primul Ministru B., Casa Județeană de Pensii Brașov și Guvernul României, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.