ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 53/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20 din 14 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 3 aprilie 2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele delegat al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea Apel Alba Iulia - Secția I civilă în Dosarul nr. 698/107/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând următoarele: (i) la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; (ii) părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 27 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 698/107/2023, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept: " Perioada în care o persoană, licențiată în drept, a ocupat funcții de specialitate juridică (ofițer M.A.I.) poate fi luată în considerare, la data de 14.12.2022, pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004?" " Există vreun impediment care să rezulte din prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 și art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 ca pentru perioadele în care o persoană ce a ocupat funcții de specialitate juridică (ofițer de poliție) și care i-au fost valorificate prin acordarea unei pensii militare de stat să obțină ulterior acordarea unei pensii de serviciu (magistrat), în condițiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004?". II. Dispozițiile legale supuse interpretării Prima problemă de drept

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare la data de 14 decembrie 2022 (Legea nr. 303/2004) (în vigoare de la 27 septembrie 2004 până la 15 decembrie 2022), fiind abrogată prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor - Art. 86 și 33 din Legea nr. 303/2004, așa cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007), forma în vigoare până la 18.10.2018: " Art. 86. - (1) Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ." " Art. 33. - (1) Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani." - Art. 82, art. 86 și art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: " Art. 82. - (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător la Curtea Constituțională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul de la Curtea Constituțională, judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură." " Art. 86. - (1) Constituie vechime în magistratură, aplicabilă și persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2), perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat." " Art. 104. - (1) Judecătorii și procurorii în funcție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime".

Legea nr. 86/2021 privind modificarea art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și privind abrogarea art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției (Legea nr. 86/2021) " Art. III. - Dispozițiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 rămân în vigoare și după data încetării efectelor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019."

Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 92/1992") (în vigoare în perioada 17 noiembrie 1999-septembrie 2002), astfel cum a fost modificată de art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/1999) " Art. 44. - Constituie vechime în magistratură perioada în care o persoană a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiției, în Institutul Național al Magistraturii, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție, la Curtea Constituțională sau la Curtea de Conturi, funcții de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcții didactice în învățământul superior juridic, funcția de ministru al justiției, secretar de stat ori de secretar general și secretar general adjunct în Ministerul Justiției, funcții de specialitate juridică în instituția Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție constituie vechime în magistratură, în condițiile prevăzute la art. 78 alin. (3). Timpul cât o persoană, licențiată în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curții de Conturi, personal de conducere ori de execuție, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Președinției României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții Constituționale, Direcției juridice și consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administrației publice se consideră vechime în magistratură."

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor ("Legea nr. 303/2022"), în vigoare de la 16 decembrie 2022 " Art. 282. - (...) (3) Persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime."

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 " Art. 3. - (...) (2) În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (1) din lege, pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, care la data intrării în vigoare a legii erau în funcție, se iau în considerare vechimea în magistratură stabilită potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, realizată până la data abrogării acesteia, precum și vechimea în magistratură stabilită conform art. 86 din lege, realizată după intrarea în vigoare a acestei legi. (...)" Cea de-a doua problemă de drept

Legea nr. 303/2004 " Art. 82. - (...) (7) Judecătorii și procurorii pot opta între pensia de serviciu și pensia din sistemul public. Judecătorii și procurorii militari pot opta între pensia de serviciu și pensia militară de serviciu. (8) Pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă."

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) (în vigoare de la 1 ianuarie 2011 până la 31 august 2024) " Art. 51. - (...) (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile pentru obținerea mai multor pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru obținerea uneia dintre acestea. (...)" " Art. 192. - (1) Între sistemul public de pensii și sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept Actul administrativ atacat

Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii M ("CJPM") în data de 14.12.2022, contestatorul AB a solicitat acordarea pensiei de serviciu, în baza Legii nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 14 decembrie 2022.

Prin Decizia nr. xxxxxx/9.02.2023, emisă de către intimata CJPM, a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu formulată de contestator, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile de vechime prevăzute de art. 82 alin. (3), respectiv condițiile art. 82 alin. (1) coroborat cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data depunerii cererii. Contestația formulată împotriva actului administrativ

Împotriva deciziei menționate la paragraful 17, AB a formulat contestație, criticând-o pe motiv că nu a luat în considerare vechimea în specialitate juridică din administrația publică, recunoscută prin Adeverința nr. yyyyyy/4.11.2002 și Adeverința nr. zzzzzz/3.11.2003, ambele eliberate de către Inspectoratul de Poliție al Județului M (IPJM), vechime care îi fusese însă recunoscută la intrarea în magistratură, prin concurs, în anul 2004, în baza art. 44 și 65 din Legea nr. 92/1992. Sentința pronunțată de prima instanță

Prin Sentința civilă nr. 2.797/2023 din 23 noiembrie 2023 a Tribunalului Alba - Secția I civilă a fost admisă contestația formulată de contestatorul AB în contradictoriu cu intimata CJPM, dispunându-se anularea Deciziei nr. xxxxxx/9.02.2023 emise de către intimată, și a fost obligată intimata să emită contestatorului o nouă decizie prin care să stabilească drepturile aferente pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 14.12.2022, începând cu această dată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, argumentele redate în cele de mai jos.

Prin Adeverința nr. aaa/14.12.2022, eliberată de Tribunalul M, se atestă faptul că, la data de 14.12.2022, contestatorul avea o vechime totală în magistratură de 27 de ani, din care 18 ani și 5 luni vechime în funcția de judecător.

La eliberarea adeverinței mai sus menționate a fost avută în vedere și perioada iunie 1995-30 septembrie 2002 (7 ani și 3 luni) în care contestatorul a desfășurat activitate într-o funcție de specialitate juridică (ofițer la Poliția Judiciară M), recunoscută prin Adeverința nr. yyyyyy/4.11.2002 și Adeverința nr. zzzzzz/3.11.2003, eliberate de către IPJM.

Instanța de fond a reținut că, în cazul contestatorului, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, forma în vigoare la data de 14.12.2022.

În sprijinul soluției mai sus menționate au fost indicate drept relevante dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la data depunerii cererii de pensionare de către contestator - 14.12.2022) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 (în vigoare în perioada 1995-2002, în care contestatorul a desfășurat activitate ca ofițer de poliție judiciară).

Pentru a se stabili în ce măsură contestatorul a avut calitatea de personal de execuție de specialitate juridică în funcția pe care a deținut-o ca ofițer în cadrul IPJM în perioada de exercitare a funcției (iunie 1995-septembrie 2002) s-a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1 și 2 din Decretul nr. 546/1972 privind recunoașterea vechimii în muncă a absolvenților cu diplomă a facultăților de drept, care ocupă unele funcții în sistemul organelor puterii și administrației de stat, precum și în organizațiile obștești (în vigoare până la data de 7 decembrie 2003) (Decretul nr. 546/1972), precum și dispozițiile art. 1 și 2 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, cu stagiul în funcții civile (Hotărârea Guvernului nr. 498/2004).

Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 a fost adoptată tocmai în aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituțiile militare de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor cu studiile absolvite în instituțiile civile de învățământ (Ordonanța Guvernului nr. 28/2002), care a intrat în vigoare la 1.02.2002.

Dispozițiile mai sus menționate reglementează echivalarea studiilor de specialitate juridică, punând în sarcina angajatorului din sfera militară/de poliție obligația de a o realiza. Or, în cazul contestatorului, această echivalare s-a realizat de către fostul angajator prin adeverința emisă, astfel încât nu mai este necesară verificarea de către instanță a aspectelor deja atestate de către angajator.

Tot astfel, nici CJPM nu avea atributul de a verifica veridicitatea acestor atestări; motivul pentru refuzul acesteia de a valorifica adeverința emisă de angajator prin care se atestă vechimea în specialitate juridică a contestatorului s-a constatat a fi nejustificat.

În consecință, s-a reținut că nu putea fi înlăturată această probă, ci trebuie să i se dea eficiență și să se considere ca reprezentând vechime în magistratură, în raport cu dispozițiile legale invocate, perioada în care, fiind licențiat în drept, contestatorul a desfășurat activitate ca ofițer de poliție judiciară în cadrul IPJM.

Atât timp cât perioada de referință (iunie 1995- septembrie 2002) se situează în perioada cât era în vigoare Legea nr. 92/1992, acest beneficiu a fost câștigat de contestator, chiar dacă nu s-a aflat, sub dispozițiile Legii nr. 92/1992, în situația de a fi pensionat, devenind însă în acea perioadă magistrat și obținând astfel prezervarea dreptului la recunoașterea vechimii în magistratură, în condițiile acestui act normativ.

Tocmai această situație este reglementată de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 303/2004, astfel încât dispozițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la care face referire intimata, nu sunt aplicabile.

Faptul că din perioada de 27 de ani vechime atestată prin Adeverința nr. aaa/14.12.2022, eliberată de Tribunalul M, o parte a fost valorificată în sistem neintegrat de pensii, respectiv de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., potrivit Adresei nr. bbbbbb/16.01.2023, emisă de această instituție, prin care se confirmă faptul că prin Decizia nr. cccccc/2018 i-a fost stabilită contestatorului o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor militare, prin valorificarea perioadelor cuprinse în intervalul 22.10.1976-1.07.2015 (realizate în sistemul militar și în sistemul civil, inclusiv perioada 23.01.2003-1.07.2015 în funcțiile de consilier juridic și de judecător), este lipsit de relevanță, deoarece contestatorul are dreptul de a opta pentru pensia cea mai avantajoasă, după cum a și menționat, de altfel, pe Adeverința nr. aaa/14.12.2022. Apelul formulat în cauză

Împotriva sentinței civile menționate la paragraful 19 din prezenta decizie a formulat apel intimata CJPM, prin care a solicitat anularea, în tot, a hotărârii atacate, invocând, în esență, argumentele prezentate în continuare.

Având în vedere dispozițiile art. 82 alin. (1) și (3), art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, CJPM nu era în măsură să soluționeze favorabil cererea contestatorului AB, în condițiile art. 82 alin. (1) coroborat cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât forma în vigoare a legii la data depunerii cererii de pensionare nu prevedea că perioada în care contestatorul a desfășurat activități ca ofițer de poliție judiciară constituie vechime în magistratură. Dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, în forma în care prevedea acest aspect, au fost modificate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (Legea nr. 248/2018).

De asemenea, cererea contestatorului nu putea fi soluționată favorabil nici în temeiul art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, deoarece acesta nu îndeplinește condiția de eligibilitate privind vechimea de 20 de ani în magistratură (având o vechime de doar 19 ani, 10 luni și 20 de zile).

Vechimea în magistratură definită potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992 (în vigoare de la 13 august 1992 până la 26 septembrie 2004) nu are aceeași conotație cu cea definită în art. 82 alin. (3) Legea nr. 303/2004.

Perioada atestată ca fiind "stagiu în funcții juridice" prin Adeverința nr. yyyyyy/4.11.2002 și Adeverința nr. zzzzzz/3.11.2003, ambele eliberate de către IPJM, nu reprezintă "vechime în magistratură" în sensul Legii nr. 303/2004, așa cum este limitativ reglementată prin dispozițiile art. 86 alin. (1) ale acesteia.

Beneficiul contestatorului de a accede în magistratură în baza legislației în vigoare la momentul respectiv nu prezervă dreptul la recunoașterea unei vechimi în magistratură pentru perioada iunie 1995-septembrie 2002, în situația pensionării în condițiile Legii nr. 303/2004, în vigoare la data de 14.12.2022. Întâmpinarea la apel

Contestatorul AB a formulat întâmpinare la apelul depus de intimata CJPM, solicitând respingerea acestuia.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 27 iunie 2024, instanța de trimitere a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, luând în considerare și dispozițiile art. 4 din aceasta, în ceea ce privește cea de-a doua și cea de-a treia problemă de drept invocate de către apelanta CJPM prin cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu însă și în ceea ce privește prima chestiune de drept invocată de apelantă, respectiv dacă perioada în care contestatorul a fost consilier juridic (23.01.2003-1.07.2004) poate fi luată în considerare pentru acordarea pensiei de serviciu la data de 14.12.2022.

În ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept invocată de apelantă s-a reținut că se pune problema dacă perioada în care a fost în vigoare art. 44 alin. (2) astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/1999 (17.11.1999-septembrie 2002) poate fi luată în considerare pentru acordarea pensiei de magistrat, iar dificultatea de interpretare a normelor menționate rezidă din omisiunea legiuitorului de a corela dispozițiile legale, în condițiile în care art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se referă la vechimea în anumite funcții, în timp ce art. 82 alin. (3) din același act normativ se referă la vechimea în magistratură.

Această necorelare a fost constatată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 26 din 21 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 29 octombrie 2015 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26/2015).

Prin urmare, pentru soluționarea cauzei trebuie stabilit dacă art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (forma din 14.12.2022) trebuie sau nu interpretat prin raportare la prevederile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau are în vedere funcțiile limitativ prevăzute de art. 82 alin. (2) din aceeași lege.

În ceea ce privește cea de-a treia problemă de drept din cererea de sesizare a instanței supreme în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, formulată de apelanta CJPM, instanța de trimitere precizează că trebuie stabilit dacă, în condițiile în care contestatorul AB a optat, în anul 2018, pentru acordarea unei pensii militare și a solicitat ulterior, în anul 2022, acordarea pensiei de magistrat și valorificarea perioadei în care a fost ofițer M.A.I. (funcție de specialitate juridică), deja valorificată în momentul acordării pensiei militare, există vreun impediment pentru obținerea acestei din urmă pensii, care ar rezulta din prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sau ale art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Prin notele de ședință depuse la 25 iunie 2024, apelanta CJPM a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu privire la următoarele probleme de drept: - "Perioada în care s-au desfășurat activități în cadrul M.A.I. poate fi asimilată funcției de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu în condițiile definite la art. 82 alin. (1) și art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, respectiv dacă perioada în care reclamantul a desfășurat activitate ca ofițer M.A.I. poate fi asimilată funcției de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu, raportat la data de 14.12.2022? - Perioada în care s-au desfășurat activități de consilier juridic poate fi asimilată funcției de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu în condițiile definite la art. 82 alin. (1) și art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, respectiv dacă perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în funcția de consilier juridic poate fi asimilată funcției de judecător sau procuror, în vederea acordării pensiei de serviciu, raportat la data de 14.12.2022? - Perioada în care s-au desfășurat activități ca ofițer M.A.I., în calitate de șef brigadă poliție judiciară, adjunct al șefului inspectoratului de poliție sau prim-adjunct al șefului inspectoratului de poliție, iar această perioadă a fost valorificată de către Casa Sectorială a M.A.I. prin Decizia nr. cccccc/2018, stabilindu-i-se o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor militare, poate fi recunoscută și valorificată și în alt sistem de pensii, adică a recunoașterii și valorificării unei perioade deja recunoscute și valorificate într-un sistem de pensii neintegrat sistemului public de pensii, în vederea stabilirii ca vechime într-un alt sistem de pensii în vederea acordării pensiei de serviciu în condițiile definite la art. 82 alin. (1) și art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, dublând perioada respectivă ca vechime atât ca și militar, cât și ca magistrat".

Apelanta a apreciat că asupra chestiunilor de drept sus-menționate, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și acestea nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Intimatul AB a solicitat instanței de apel să respingă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunilor de drept invocate de către apelanta CJPM, arătând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Sintagma "chestiune de drept", prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, are înțelesul unei probleme de drept dificile, cu un anumit nivel de complexitate, de a cărei lămurire depinde soluționarea litigiului.

Accesarea mecanismului de unificare a practicii judiciare se justifică numai în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în caz contrar fiind golite de conținut dreptul și obligația instanței de judecată de a soluționa litigiile potrivit competenței stabilite de actul normativ menționat.

Invocând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 59 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, paragrafele 39-42; Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015; Decizia nr. 31 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015; Decizia nr. 21 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 4 octombrie 2016; Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018; Decizia nr. 5 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 28 februarie 2018), intimatul-contestator AB arată că toate aceste dezlegări ale instanței supreme asupra admisibilității unei asemenea sesizări rămân fără obiect în situația în care judecătorul este obligat ca, în orice situație în care întâlnește o problemă de drept, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție și să suspende cauza până la rezolvarea acesteia.

În speță nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a acesteia, ci este vorba despre realizarea unui raționament juridic prin aplicarea sistematică a textelor de lege a căror interpretare se cere în raport cu scopul și conținutul acestora, astfel încât soluționarea cauzei cu care a fost învestită prin aplicarea mecanismelor de interpretare a actelor normative rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere.

Problemele de drept a căror lămurire se solicită vizează, în fapt, chiar fondul cauzei, și nu probleme generale de drept.

Referitor la aceleași aspecte, care țin strict de fondul cauzei, apelanta CJPM se află în eroare, dat fiind faptul că reclamantul AB nu a solicitat niciun moment stabilirea pensiei de serviciu potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la data depunerii cererii, în considerarea asimilării calității de ofițer M.A.I. cu cea de procuror sau judecător, ci în considerarea vechimii în magistratură dobândite în baza dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza finală din Legea nr. 92/1992 și ale art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin care i s-a perpetuat această vechime în magistratură până la data depunerii cererii de pensionare (14.12.2022).

Mai mult, perioada în care a desfășurat activitatea de consilier juridic i-a fost recunoscută chiar de către apelantă în decizia contestată și era prevăzută expres în textul art. 82 alin. (3) coroborat cu art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la data depunerii cererii de pensionare.

Ca atare, nu este îndeplinită nici condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea unei chestiuni de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

În ceea ce privește prima chestiune de drept supusă dezlegării, în opinia instanței de trimitere, perioada în care o persoană a fost ofițer de poliție judiciară în condițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 44 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 179/1999 se ia în considerare în ceea ce privește acordarea pensiei de magistrat, întrucât prevederile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 fac referire la vechimea în magistratură, și nu la vechimea în funcțiile limitativ prevăzute de art. 82 alin. (1) și (2) din același act normativ.

În ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării, instanța de trimitere apreciază că ar fi posibilă valorificarea perioadelor lucrate ca ofițer M.A.I. (funcție de specialitate juridică) pentru obținerea ulterioară a pensiei de magistrat, chiar dacă perioada respectivă fusese valorificată anterior pentru acordarea pensiei militare.

În realitate, la momentul acordării pensiei militare, contestatorul nu a avut opțiunea între aceasta și pensia de magistrat, întrucât nu îndeplinea încă condiția vechimii pentru cea din urmă. De asemenea, nu se pune problema dublării perioadei respective, atât ca pensionar militar, cât și ca pensionar magistrat, întrucât opțiunea pentru pensia de magistrat va implica renunțarea la pensia militară. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel Brașov și Ploiești au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iași și tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Teleorman, Vâlcea, Buzău și Dâmbovița au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni.

Cu privire la prima chestiune de drept s-a conturat o orientare jurisprudențială în sensul că perioada în care o persoană, licențiată în drept, a ocupat funcții de specialitate juridică (ofițer M.A.I.) poate fi luată în considerare, la data de 14.12.2022, pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale (Decizia civilă nr. 688/A/2023 din 4 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.486/117/2022; Decizia civilă nr. 1.268/A/2023 din 19 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.731/117/2022; Decizia civilă nr. 333/A/2023 din 20 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.394/117/2022, și Decizia civilă nr. 704/A/2024 din 19 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 634/112/2023; definitive) și Tribunalului Covasna - Secția civilă (Sentința civilă nr. 1.002 din 21 decembrie 2023, definitivă prin neapelare).

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe: Tribunalele Ialomița, Ilfov, Vâlcea, Buzău și Dâmbovița.

În susținerea orientării menționate la paragraful 61 au fost expuse argumentele redate în continuare.

Au fost invocate dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1), (2) și (3), art. 3 și ale anexei nr. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, cu stagiul în funcții civile; considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 26/2015 și ale deciziilor Curții Constituționale nr. 675 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 7 ianuarie 2022 ("Decizia Curții Constituționale nr. 675/2021") și nr. 264 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 14 iulie 2023 ("Decizia Curții Constituționale nr. 264/2023"), concluzionându-se că funcția de ofițer de poliție în domeniul cercetări penale a fost echivalată cu cea de consilier juridic, iar exercitarea acestei din urmă profesii juridice a fost asimilată de legiuitor cu vechimea utilă în magistratură pentru acordarea pensiei de serviciu, astfel cum rezultă din prevederile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Așadar, începând cu data de 18.10.2018, odată cu modificarea art. 86 din Legea nr. 303/2004, nu se mai regăsesc în textul legal menționat funcțiile de ofițer de poliție judiciară, expert criminalist cu studii superioare juridice sau personal de probațiune cu studii superioare juridice, însă aceasta nu prezintă relevanță pentru situația reclamantului, întrucât activitatea prestată de reclamant în perioada 12.07.1997-7.06.2004 reprezintă echivalentul funcției civile de consilier juridic.

Prin urmare, raportat la vârsta apelantului-reclamant, dispoziția legală în temeiul căreia putea beneficia de pensia de serviciu era cea de la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în condițiile dovedirii unei vechimi numai în funcțiile enumerate în cuprinsul articolului sus-menționat, și de la art. 86 din Legea nr. 303/2004. Cu toate acestea, faptul că funcția de ofițer de poliție nu se regăsește printre funcțiile enumerate de lege nu are relevanță în speță, în condițiile în care activitatea desfășurată de reclamant a fost echivalată cu cea de consilier juridic încă de la data la care s-a constatat că îndeplinește condițiile de participare la concursul de admitere în magistratură.

În acest context, s-a constatat că art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 recunoaște dreptul reclamantului la păstrarea beneficiului vechimii în magistratură recunoscut potrivit Legii nr. 92/1992.

Nesocotirea echivalării funcției de ofițer de poliție cu funcția civilă de consilier juridic, reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 498/2004, în temeiul căreia reclamantului i s-a recunoscut dreptul de a participa la concursul de admitere în magistratură din anul 2005, ajunge să pună sub semnul îndoielii întreaga carieră de magistrat a reclamantului, deoarece atât art. 82, cât și art. 86 din Legea nr. 303/2004, coroborate, includ în vechimea în magistratură, necesară acordării pensiei de serviciu, perioada în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit funcția de consilier juridic, iar art. 33 din Legea nr. 303/2004 pornește de la aceeași premisă a exercitării funcției de consilier juridic minimum 5 ani pentru numirea în magistratură în condițiile acestui text legal.

Altfel, într-o interpretare contrară s-ar recunoaște efecte total opuse unor situații juridice premisă identice din norme juridice diferite, în sensul că vechimea în funcția de ofițer de poliție poate fi asimilată celei civile de consilier juridic pentru numirea în magistratură, însă această echivalare nu mai poate fi luată în considerare la stabilirea vechimii în magistratură necesare acordării pensiei de serviciu.

Din analiza acestor norme legale incidente rezultă consecvența legiuitorului în utilizarea termenilor legali și uniformitatea reglementării care se articulează în mod armonios, fără a pune probleme de interpretare, neputând, în mod obiectiv, să justifice o pretinsă intenție a legiuitorului de a excepta de la asimilarea ca vechime în magistratură perioada în care magistratul a îndeplinit o funcție echivalentă, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2004, cu cea de consilier juridic, aspect care a fost verificat și confirmat de Consiliul Superior al Magistraturii cu ocazia înscrierii la concurs și a efectuării propunerii de numire în funcția de judecător, adresată Președintelui României.

Art. 33 din Legea nr. 303/2004, în temeiul căreia reclamantul a intrat în magistratură, instituie cerința vechimii în specialitate de cel puțin 5 ani în funcția de consilier juridic, astfel încât o interpretare contrară efectelor acestei echivalări cu ocazia verificării vechimii în magistratură necesare deschiderii dreptului la pensia de serviciu cu privire la perioadele asimilate în care magistratul a deținut funcția de consilier juridic tinde să se abată, în mod nepermis, de la principiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), respectiv de la dispozițiile art. 37 alin. (1) din actul normativ anterior menționat.

Prin urmare, dacă s-a considerat, cu ocazia concursului de admitere în magistratură a reclamantului și a numirii acestuia în funcția de judecător, că funcția de ofițer de poliție echivalează, în raport cu atribuțiile sale efective, cu funcția de consilier juridic și că reclamantul îndeplinește cerința vechimii de 5 ani în specialitate, nu mai este posibilă, în condițiile în care art. 82 și art. 86 din Legea nr. 303/2004 recurg la aceeași noțiune de consilier juridic, să se dea o altă interpretare perioadei în care reclamantul a fost ofițer de poliție, pentru că ar fi afectat în cele din urmă statutul reclamantului.

Având în vedere succesiunea în timp a legilor care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor (art. 86 din Legea nr. 303/2004, art. 44 din Legea nr. 92/1992), rezultă că, și în prezent, perioada în care judecătorul sau procurorul a fost ofițer de poliție cu studii superioare juridice constituie vechime în magistratură, această vechime fiind un drept câștigat și menținut și în prezent.

În același sens sunt și prevederile art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, iar conform art. III din Legea nr. 86/2021 privind modificarea art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și privind abrogarea art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției (Legea nr. 86/2021), "Dispozițiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, rămân în vigoare și după data încetării efectelor art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019".

De altfel, nerecunoașterea activității desfășurate de către ofițerul specialist (licențiat în drept) anume desemnat în cadrul organului de cercetare penală al poliției conform art. 201, 202 și 207 din Codul de procedură penală ca activitate de specialitate juridică și implicit vechime în magistratură potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 a fost considerată tratament diferențiat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ("CNCD") prin Hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007.

Această hotărâre a stat la baza modificării art. 33 și art. 86 din Legea nr. 303/2004, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007), și s-a permis, astfel, ofițerilor de poliție cu studii superioare juridice să participe la examenul de admitere în magistratură (art. 33 din Legea nr. 303/2004), iar perioada în care au îndeplinit această funcție a fost considerată vechime în magistratură (art. 86 din Legea nr. 303/2004), utilă la deschiderea dreptului la pensie (art. 82 din Legea nr. 303/2004).

În expunerea de motive la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007 a fost invocată Hotărârea CNCD nr. 59/2007.

Prin urmare, legiuitorul a recunoscut starea de discriminare în care se aflau ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice față de alte categorii de absolvenți ai facultății de drept.

Ofițerii de poliție cu studii superioare juridice desfășurau activități de cercetare penală, atribuțiile acestora fiind, potrivit Codului de procedură penală din 1968, aproape identice cu cele ale procurorului, până la momentul actului de sesizare a instanței (art. 264 din Codul de procedură penală din 1968).

Și după organizarea poliției judiciare, sub aspectul atribuțiilor de serviciu și al controlului ierarhic, așa cum rezultă din art. 2, 6 și 9 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, polițiștii care fac parte din poliția judiciară își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, promovarea și eliberarea din funcțiile structurilor poliției judiciare se fac, potrivit normelor de competență, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cercetarea disciplinară a polițiștilor din cadrul poliției judiciare se angajează la solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 132 din Constituția României, republicată, și procurorii își desfășoară activitatea potrivit principului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic superior, sub autoritatea ministrului justiției, lipsindu-le independența judecătorilor.

Ofițerii de poliție judiciară au un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de polițiști, așa