ÎCCJ, Decizia nr. 99/2024

Ședința publică din data de 15 aprilie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 8 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.1.1.1.1 au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 270 din Legea nr. 53/2003 și art. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 227 din 9 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 8 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.1.1.1.1.

În motivare, instanța a avut în vedere prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1. din C. proc. civ., potrivit cărora a reținut că termenul de 48 de ore de la pronunțare pentru exercitarea recursului s-a împlinit la 11 mai 2023.

S-a constatat că recurentul a formulat calea de atac în afara termenului legal, întrucât a depus cererea de recurs la 15 iunie 2023, după cum rezultă din adresa email prin care a fost transmisă declarația de recurs, dosarul de recurs.

Contestația în anulare

Împotriva acestei decizii, la 9 noiembrie 2023, A. a declarat contestație în anulare.

În cuprinsul căii extraordinare de atac, s-a arătat că procedura de citare cu autorul dosarului nu a fost legal îndeplinită în data de 8 mai 2023, față de art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., cu referire la art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

A susținut că instanța a amestecat și confundat dosarele asociate celui principal, nr. x/2022/a1, iar minutele pronunțate nu sunt legale.

În egală măsură, motivele de recurs formulate în dosarul finalizat prin Decizia nr. 227/2023 nu au fost analizate de instanță, iar soluția de respingere ca tardivă este una nelegală, pentru citarea sa nelegală.

Conținutul hotărârii recurate nu respectă dispozițiile prevăzute de art. 425 din C. proc. civ., fiind ignorate motivele invocate prin memoriul de recurs.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care este temeiul de drept al cererii de față, contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Dispozițiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială. Condiția de admisibilitate vizează doar obiectul acesteia, putând fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanțe de recurs, precum și împotriva hotărârilor date de instanța de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Motivele contestației în anulare speciale sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1-4 din C. proc. civ., ele neputând fi extinse prin analogie și altor situații asemănătoare.

C. proc. civ. prevede patru motive pentru care poate fi exercitată contestația în anulare specială: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În speța de față, în memoriul prin care a formulat contestația în anulare, contestatorul a susținut că nu ar fi fost legal citat pentru termenul din 8 mai 2023, când ar fost pronunțată decizia contestată în cauză.

Ca o primă chestiune, Înalta Curte reține că Decizia nr. 227 a fost pronunțată la 9 octombrie 2023, iar contestatorul face referire la ședința din 8 mai 2023, când au fost soluționate cererile formulate de A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 270 din Legea nr. 53/2003 și art. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Verificând dosarul nr. x/2022.1.1.1.1.1, aflat pe rolul acestei instanțe, Înalta Curte reține că decizia a cărei anulare se solicită prin prezenta cale de atac a fost pronunțată la 9 octombrie 2023, pentru când contestatorul a fost legal citat, potrivit dovezilor aflate la filele x, fiind nefondate susținerile pe acest aspect.

Contestatorul a mai învederat și că instanța nu ar fi răspuns tuturor motivelor de recurs, prin Decizia nr. 227/2023 nefiind analizate toate aspectele invocate.

Aceste susțineri sunt, de asemenea, nefondate, câtă vreme, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Așadar, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu; prin admiterea respectivei excepții, a fost respins, ca tardiv, recursul, iar instanța de judecată nu a mai avut în vedere criticile formulate prin memoriul de recurs, în raport de soluția pronunțată.

Mai reține Înalta Curte că prin cererea depusă la 11 ianuarie 2024, contestatorul a făcut referire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 din C. proc. civ., în ceea ce privește conflictul de muncă al reclamantului cu intimatele, reglementat de Legea nr. 53/2003 și de contractul colectiv de muncă.

Din motivarea acesteia, Înalta Curte reține că sunt avute în vedere chestiunile vizând procesul de fond dintre contestator și intimate și nu sunt criticate pentru neconformitate cu legea fundamentală textele de lege ce reglementează contestația în anulare.

Ca urmare, prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată în cauză.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., precum și înscrisurile depuse de intimată, va obliga pe contestatorul A. la plata sumei de 2216,83 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L., reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de A. împotriva Deciziei nr. 227 din 9 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2022.1.1.1.1.1.

Obligă pe contestatorul A. la plata sumei de 2216,83 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2024.