ÎCCJ, Decizia nr. 141/2024

Ședința publică din data de 10 iunie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2446 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2640 din 3 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă.

Recurenta A. a declarat, la data de 5 martie 2024, recurs împotriva deciziei menționate anterior, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2024, fără a se arăta și motivele de recurs.

La data de 15 aprilie 2024, recurenta a depus la dosar cerere de repunere în termenul de motivare a recursului și motivele de recurs.

În cuprinsul cererii de repunere în termen a susținut că a fost nevoită să efectueze acte de procedură în mai multe dosare pentru a-și apăra drepturile legitime. A mai arătat că blocul în care locuiește se află în reabilitare iar acest fapt i-a produs daune(aparatul de are condiționat s-a deteriorat, a rămas fără sonerie la apartament, iar o mică reparație la un perete i-a stricat imprimanta).

A mai precizat că a treia concediere din 24 noiembrie 2023 pentru pretinse absențe nemotivate, pe fondul responsabilității familiale, o împiedică să achiziționeze o altă imprimantă.

Prin motivele de recurs formulate la data de 15.04.2024, recurenta invocă excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei semnatare a întâmpinării depuse de intimată. Totodată, în motivarea recursului, recurenta susține că cererea de revizuire este admisibilă, astfel că, solicită admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii atacate.

Intimatul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "Cantacuzino" a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta a depus la dosar note scrise prin care a reiterat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor întâmpinării.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În prealabil, Înalta Curte va analiza cererea de repunere în termenul de motivare a recursului pe care urmează a o respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Înalta Curte reține că, recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs formulată la 5 martie 2024, iar atașat motivelor de recurs depuse la dosar la 15 aprilie 2024, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de motivare a recursului, pretinzând că s-a aflat în imposibilitatea motivării în termenul legal a recursului întrucât: a fost nevoită de întocmească acte de procedură în mai multe dosare pe care le are pe rolul instanțelor în contradictoriu cu intimatul din cauza de față; blocul în care locuiește se află în reabilitare iar acest fapt i-a produs daune în sensul că aparatul de are condiționat s-a deteriorat, a rămas fără sonerie la apartament, iar o mică reparație la un perete i-a stricat imprimanta; a treia concediere din 24 noiembrie 2023 o împiedică să achiziționeze o altă imprimantă.

În conformitate cu prevederile art. 186 din C. proc. civ. "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că pentru a putea fi dispusă repunerea în termen este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forței majore, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză, constituind o piedică relativă în exercitarea dreptului procedural.

Art. 186 C. proc. civ. nu conține indicii cu privire la situațiile ce pot fi catalogate drept "motive temeinic justificate", iar față de această împrejurare instanța de judecată este cea care apreciază în mod suveran cu privire la încadrarea sau nu a motivelor invocate în această categorie, în raport de circumstanțele factuale concrete din cauză.

Analizând cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată că motivele invocate în susținerea acesteia nu se pot încadra în categoria celor temeinic justificate, în sensul textului legal anterior enunțat. În acest sens, se apreciază că faptul că recurenta are mai multe dosare pe rol în care este nevoită să întocmească acte de procedură, deteriorarea aparatului de aer condiționat, a soneriei de la apartament ori a imprimantei, ca și imposibilitatea achiziționării alteia, nu pot fi considerate ca motive temeinice de natură să o fi împiedicat pe recurentă să motiveze recursul în termenul prevăzut de lege.

În consecință, față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de revizuenta-recurentă privind repunerea în termenul de motivare a recursului întemeiată pe dispozițiile art. 186 C. proc. civ.

Verificând actele dosarului se constată că hotărârea de revizuire a fost comunicată recurentei-revizuente la 15 februarie 2024, iar declarația de recurs a fost formulată la 5 martie 2024, cu respectarea termenului de promovare a recursului, prevăzut de art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., fără însă a cuprinde și motivele de nelegalitate a deciziei recurate, motive care au fost depuse la 15 aprilie 2024.

Ca atare, se constată că recursul pendinte a fost motivat cu nerespectarea termenului legal, impus de dispozițiile art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 485 alin. (1) și art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de recurs depuse la data de 15 aprilie 2024 (conform email aflat la dosar) și față de prevederile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 511 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost formulate cu depășirea termenului legal pentru motivarea recursului.

Constatând că partea a formulat aceste motive cu depășirea unui termen legal peremptoriu, nu le va lua în examinare, în condițiile art. 185 din C. proc. civ., operând decăderea părții din dreptul de a le fi formulat.

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, se constată că declarația de recurs nu cuprinde și motivarea acesteia.

Prin urmare, cum recursul nu este motivat și nu există critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii nr. 2446 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a motivat recursul și cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2446 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.