ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2024

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea Ordinului nr. 671/C emis de Ministerul Justiției, în ceea ce privește drepturilor salariale aferente trecerii într-o treaptă superioară de vechime în funcție și emiterea unui nou Ordin cu luare în considerare a vechimii în magistratură și a vechimii în profesia de avocat de 5 ani și 11 luni, precum și a sentinței civile nr. 2080/28 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 și a sentinței civile nr. 22209.11.2020, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2019, definitiv prin decizia civilă nr. 3038/31.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 2061 din 8 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a arătat că prima instanță a aplicat în mod greșit normele de drept material, în sensul că a reținut că prin acțiunea formulată a solicitat anularea actului primar, respectiv a ordinului de salarizare și nu a contestat și hotărârea dată de Ministerul Justiției.

Recurenta a susținut că prin cererea dedusă judecații a atacat implicit hotărârea dată de Ministerul Justiției cu privire la ordinul de salarizare, finalitatea acțiunii formulate fiind aceea de a se emite un nou ordin de salarizare care a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 86 din Legea 303/2004, modificată prin Legea 242/2018, precum și a hotărârilor judecătorești reprezentate de sentința civilă nr. 2080/28 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 și de sentința civilă nr. 222/09.11.2020, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - în dosarul nr. x/2019, definitiv prin decizia civilă nr. 3083/31.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București.

Termenul "hotărâri" cuprins în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 153/2017 trebuie privit lato sensu, chiar dacă nu a specificat expres că acțiunea se referă și la răspunsul formulat de intimat la contestația la ordin, finalitatea acestei acțiuni fiind reprezentată de anularea actului primar, respectiv a ordinului de salarizare.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, considerat că în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios cu anularea Ordinului de salarizare nr. 671/C/23.03.2022, iar nu cu anularea hotărârii prin care s-a soluționat contestația împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, probele administrate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar apreciază ca fiind fondate criticile prin care recurenta evocă incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură din perspectiva manierei în care prima instanță a examinat excepția inadmisibilității acțiunii. În dispunerea unei astfel de soluții, instanța de fond a reținut existența unui fine de neprimire a acțiunii pe motivul neatacării în fața instanței de contencios administrativ, conform art. 7 alin. (1)-(2) din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 153/2017, a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate împotriva OMJ nr. 671/C/23.03.2022.

Într-adevăr, recurenta-reclamantă a investit instanța de judecată cu anularea Ordinului nr. 671/C/23.03.2022 emis de Ministerul Justiției prin care i s-au stabilit drepturi salariale începând cu data de 01.01.2022 conform unui coeficient de 4,69, corespunzător unei vechimi în funcție de 3-5 ani și gradației 2.

Prima instanță, raportându-se la dispozițiile art. 7 alin. (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.

În concret, în speța dedusă judecății, a reținut că obiect al controlului de legalitate exercitat de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este hotărârea Ministrului Justiției prin care se soluționează contestația formulată împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, iar nu actul de stabilire a drepturilor salariale, la a cărui analiză se ajunge subsecvent, în condițiile regulatei investiri a instanței.

Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală, fiind dată cu un formalism excesiv, care se îndepărtează vădit de sensul legii și scopul instituit de legiuitor prin dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale (Bellet vs. Franța, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).

Deși recurenta-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat în mod expres doar anularea Ordinului nr. 671/C/23.03.2022, nu și anularea adresei nr. x/28.06.2022 a Ministerului Justiției prin care s-a soluționat contestația administrativă împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, Înalta Curte reține că motivele care au stat la baza stabilirii drepturilor salariale ale recurentei-reclamante sunt comune celor două acte administrative.

În condițiile în care recurenta - reclamantă a depus la dosar Hotărârea nr. x/2022 prin care s-a soluționat contestația administrativă și având în vedere că actul administrativ care produce efecte juridice, de sine stătător, este Ordinul de salarizare nr. 671/C/23.03.2022, Înalta Curte apreciază că prima instanță trebuia să facă calificarea juridică a obiectului cererii de chemare în judecată în funcție de motivele invocate de recurenta-reclamantă în susținerea cererii.

Așadar, în contextul parcurgerii procedurii prealabile, constatarea inadmisibilității acțiunii pentru lipsa unei cereri exprese a reclamantei de anulare a acestei adrese de răspuns ar reprezenta o măsură excesiv de formală, câtă vreme motivele de nelegalitate exprimate în cerere sunt incidente atât în privința ordinului atacat, cât și în privința adresei de răspuns, iar actul vătămător al drepturilor și intereselor reclamantei este ordinul de stabilire a încadrării salariale.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că se impune ca prima instanță, în rejudecare, să analizeze pe fond pretențiile deduse judecății, cu examinarea tuturor motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată referitoare la legalitatea și temeinicia Ordinului nr. 671/C/23.03.2022 emis de Ministerul Justiției.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamantă, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2061 din 8 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.