ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche în data de 21 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Electrica S.A., a chemat în judecată pe cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea în tot a Ordinului președintelui ANRE nr. 156/2014 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă, pentru societatea comercială "Filiala de Distribuție a Energiei Electrice Electrica Distribuție Transilvania Sud" S.A.

Prin sentința civilă nr. 45 din 08 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche a respins acțiunea formulată de reclamanta Electrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 45 din 08 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche, a declarat recurs reclamanta Societatea Energetică Electrica S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înregistrat sub nr. de dosar x/2023, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Printr-un prim set de critici, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că ANRE a încălcat Legea transparentei decizionale, Legea energiei nr. 123/2012, precum și a celorlalte reglementări incidente, iar instanța de fond a reținut în mod nelegal faptul că ordinul contestat nu reprezintă un act normativ.

În acest sens, a arătat că principiul transparenței deicizonale este transpus în mod expres în legislația ce reglementează sectorul energiei electrice, prin dispozițiile art. 2 lit. e) și ale art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012, care impun ANRE obligații de transparență în reglementare, în special în materie de stabilire a tarifelor reglementate, fiind invocat totodată și art. 7 alin. (2) din Legea transparenței decizionale.

Printr-un alt set de critici, recurenta-reclamantă a învederat că ANRE a încălcat prevederile art. 58 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 72/2013 și modificată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 112/2014 și a principiului reglementării nediscriminatorii.

Recurenta-reclamantă a mai arătat și că Ordinul nr. 156/2014 încalcă principiile stabilității și predictibilității, iar prin acțiunea formulată a indicat faptul că ordinul contestat încalcă aceste principii, având în vedere ca RRR (rata reglementată a rentabilității), unul dintre parametrii semnificativi luați în calcul la stabilirea tarifului specific de distribuție a energiei electrice, a fost modificat în timpul perioadei de reglementar, de la valoarea de 8,52%, aprobată deja pentru perioada 2014-2018, la 7,7%, iar argumentele instanței de fond privind puterea de lucru judecat cu privire la faptul că Ordinul nr. 146/2014 nu încalcă prevederile pct. 5.4. din H.G. nr. 1069/2007 nu pot fi primite, având în vedere că în prezenta cauză se analizează încălcarea acestor principii raportat la adoptarea Ordinului 156/2014, principii incluse în multiple acte normative, indicate în cerere.

Mai mult, așa cum a arătat în cererea de chemare în judecată, Ordinul nr. 156/2014 încalcă prevederile art. 2 din Metodologie și contravine obiectivelor acesteia, respectiv asigurarea unui mediu de reglementare eficient, a viabilității financiare a societăților de distribuție, a promovării investițiilor eficiente în rețea. Totodată, prin adoptarea acestui ordin se încalcă prevederile art. 2 lit. m), art. 79 alin. (4) lit. c), f) și g) din Legea nr. 123/2012 și ale art. 8 lit. a) și d) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea ANRE.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a mai susținut și că Ordinul 156/2014 este nelegal deoarece are în vedere o valoare a RRR bazată pe un calcul eronat. Așa cum a detaliat prin cererea de chemare în judecată, cel puțin în unele cazuri, valorile parametrilor care determină valoarea RRR sunt semnificativ diferite de cele luate în considerare de ANRE la stabilirea nivelului RRR prin Ordinul nr. 146/2014, care a stat la baza aprobării tarifelor de distribuție conform Ordinului ANRE nr. 156/2014, fiind stabilite discreționar și inconsecvent chiar cu reglementările ANRE. Astfel, se impune anularea Ordinului nr. 156/2014, având în vedere stabilirea tarifelor de distribuție cu încălcarea prevederilor art. 67-75 din Metodologie.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Societatea Energetică Electrica S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute în cuprinsul alin. (1), la punctele 1-8.

Ca atare, recursul se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate însă nu și de netemeinicie, cum sunt cele privind efectuarea de verificări ale conformității situației de fapt reținută prin hotărârea instanței de fond cu probele administrate în cauză, unicul obiect al recursului constituindu-l verificarea legalității hotărârii atacate prin prisma motivelor de casare prevăzute de lege.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., singurul invocat de recurentă în susținerea recursului, Înalta Curte precizează că acesta este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind vorba despre cauze de nelegalitate și nu de netemeinicie ale hotărârii judecătorești.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Plecând de la această teză interpretativă, se reține că în motivarea recursului declarat împotriva sentinței pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel București, recurenta a înțeles ca, în esență, să reia argumentele prezentate în acțiunea introductivă.

Criticile recurentei-reclamante privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Astfel, la data de 21 decembrie 2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 933, Partea I, Ordinul ANRE nr. 156/2014, prin care au fost aprobate tarifele specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă, pentru societatea "Filiala de distribuție a energiei electrice Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A."

La elaborarea acestor tarife, pârâta ANRE a avut în vedere rata reglementată a rentabilității (RRR) de 7,7%, astfel cum a fost stabilită anterior prin Ordinul ANRE nr. 146/2014.

În act se prevede că elaborarea acestuia este întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. b) și art. 79 alin. (3) și (4) din Legea nr. 123/2012, prevederile Metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 72/2013, cu modificările și completările ulterioare și ale Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 33/2014.

Preliminar, în acord cu concluzia instanței de fond, Înalta Curte reține că actul administrativ contestat a fost emis de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru Societatea Comercială "Filiala de distribuție a energiei electrice Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A.", prin raportare la sfera destinatarilor actului administrativ, astfel că Ordinul 156/2014 nu are un caracter general, impersonal, ci se adresează unui subiect anume individualizat, căruia îi prescrie obligația de a practica tarife specifice prestabilite de autoritatea de reglementare, împrejurare determinantă pentru atribuirea caracterului de act administrativ cu caracter individual.

Este adevărat că, datorită interconexiunilor pe care le presupune în mod inerent viață socială, indirect acte destinate unor subiecte determinate vor produce efecte și în privința terților, în sensul fie de a-i vătăma, fie de a le profita, dar această împrejurare nu face ca actele să înceteze să fie individuale.

În cauză, deși indirect ordinul contestat prezintă interes general, el conține aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuție a energiei electrice și a prețului pentru energia electrică reactivă, numai pentru Societatea Comercială "Filiala de distribuție a energiei electrice Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A."

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 52/2003, "în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune pe site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații".

În consecință, reținând această calificare juridică, instanța de recurs constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 52/2003 și nici prevederile Legii nr. 24/2000, aplicabile doar actelor administrative cu caracter normativ.

În acest context, se impun a fi respinse și criticile formulate de recurenta-reclamantă privind nerespectarea principiului transparenței decizionale prevăzut de dispozițiile legale anterior citate.

Astfel, raportat la caracterul și la conținutul ordinului contestat, procedura de adoptare presupune, din perspectiva consultării și transparenței decizionale, respectarea principiilor reglementate la art. 79, alin. (1) și (2) și (4) lit. a) din Legea nr. 123/2012, potrivit cărora:

"Principiile pentru fundamentarea propunerilor de prețuri și tarife reglementate:

(1) Propunerile de prețuri și tarife reglementate se elaborează de operatorii economici din sectorul energiei electrice, cu respectarea metodologiilor emise de autoritatea competentă, și se comunică autorității, împreună cu fundamentarea în formatul stabilit de aceasta.

(2) Operatorii economici din sectorul energiei electrice transmit autorității competente toate datele necesare folosite în procesul de fundamentare a solicitării și vor asigura accesul la aceste date al reprezentanților desemnați de autoritatea competentă.

(...)

(4) Principiile ce stau la baza stabilirii prețurilor și tarifelor reglementate pentru activitățile desfășurate în sectorul energiei electrice, exclusiv prețurile pentru energia electrică și termică produsă în centrale de cogenerare de înaltă eficiență ce beneficiază de scheme de sprijin, au în vedere următoarele:

a) prețurile/tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective și determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă."

Or, așa cum în mod judicios a reținut și judecătorul fondului, procedura specială de consultare reglementată pentru această situație a fost parcursă în mod efectiv de autoritatea pârâtă, iar ordinul emis este motivat, la baza acestuia aflându-se atât referatul de aprobare a tarifelor, cât și anexa nr. 6 la acesta în care se prezintă detaliat modul de recunoaștere a investițiilor aprobate pentru perioada 2014-2018.

Totodată, prealabil întocmirii referatului și anexei, între părți s-a purtat o amplă corespondență, reprodusă chiar de recurenta-reclamantă, ce a avut ca obiect programul de investiții pentru perioada de reglementare 2014-2018, prin care părțile și-au exprimat pozițiile cu privire la componentele care urmează a fi incluse în acest program și la valoarea acestora.

În ceea ce privește încălcarea art. 58 din Ordinul nr. 72/2013 prin aceea că la aprobarea programului de investiții pârâta nu a ținut cont de regulile prudenței și ale bunei practici, precum și încălcarea pct. 5.4 din H.G. nr. 1069/2007 prin aceea că s-a încălcat principiul nediscriminării, criticile sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 104 din Metodologie, tariful de distribuție se calculează ca raport între venitul reglementat și cantitatea de energie electrică distribuită pe perioada de calcul, iar potrivit art. 6 din Metodologie, la stabilirea tarifului de distribuție se consideră costurile și veniturile asociate serviciului de distribuție. În categoria costurilor se includ și cele cu investițiile, care pot fi recunoscute în condițiile reglementate prin art. 55-66 din Metodologie. Valoarea investițiilor se stabilește pe baza propunerilor de investiții formulate de către operatorul de distribuție și comunicate autorității de reglementare.

Potrivit art. 58 din Ordinul ANRE nr. 72/2013:

"(1) Autoritatea competentă poate respinge programul de investiții dacă investițiile propuse nu sunt considerate prudente.

(2) Investițiile prudente sunt cele în acord cu buna practică a societăților de distribuție de energie electrică similare din Europa.

(3) Se consideră investiții prudente acele investiții care se demonstrează a fi necesare, oportune, eficiente și care reflectă condițiile pieței, respectiv:

- necesare - determinate de garantarea siguranței în funcționare a sistemului de distribuție;

- oportune - amânarea acestora produce prejudicii operatorului de distribuție și/sau utilizatorului;

- eficiente - aduc beneficii operatorului de distribuție și utilizatorului;

- condițiile pieței - costurile realizate reflectă cele mai bune condiții ale pieței, existente la data realizării.

(4) Programul de investiții prognozat aferent întregii perioade de reglementare, transmis conform art. 57 alin. (1), odată aprobat, se include în întregime în BAR".

Conform pct. 5.4. din H.G. nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007 - 2020:

"Decizii de ordin legislativ și de reglementare

Pentru buna funcționare a sectorului energetic și dezvoltarea acestuia conform prevederilor prezentei strategii, este necesară crearea unui climat stabil și predictibil în ceea ce privește cadrul legislativ și de reglementare.

Noile reglementări trebuie emise numai după un proces de consultare suficient de lung, astfel încât entitățile interesate să-și poată exprima punctele de vedere.

Reglementările trebuie să fie nediscriminatorii și să asigure atragerea investițiilor în sector".

Instanța de fond a reținut că ANRE a justificat neaprobarea în întregime a propunerilor de investiții ale recurentei-reclamante pentru perioada 2014-2018, iar criticile asupra acestui aspect sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanța de fond a înlăturat corect susținerile reclamantei, iar ANRE a justificat neaprobarea în întregime a propunerilor de investiții ale recurentei-reclamante pentru perioada 2014-2018.

Înalta Curte constată că ANRE a avut în vedere următoarele aspecte:

- Proiectul MDM: se referă la o investiție la nivelul S.C. Electrica S.A., pentru care ANRE a solicitat detalii privind nivelurile de implementare, explicații privind abordarea acesteia ca investiție separată față de investițiile în sistemele de măsurare inteligentă, precum și documentația care a stat la baza estimării valorice, iar documentul primit nu răspunde acestor solicitări; documentul transmis nu poate fi considerat un studiu de fezabilitate, nefiind semnat sau înregistrat.

- Portal Ghișeu Unic este o extindere a programului SAP, fundamentat pe accesarea on-line de către utilizatori a informațiilor privind racordarea, datele de consum, gestiunea citirilor (aspecte care se suprapun cu funcțiile sistemului de măsurare inteligentă), starea rețelei (deranjamentele); având în vedere ponderea utilizatorilor din mediul rural (50%), ANRE consideră că investiția nu poate fi considerată prudentă; mai mult, studiul de fezabilitate este sub antetul S.C. Electrica S.A., fără semnături sau număr de înregistrare.

- În privința proiectului Infrastructură telecomunicații nu sunt prezentate în mod clar avantajele economice pentru dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații, față de varianta asigurării acestui serviciu de către alți operatori de comunicații.

Simpla enunțare a motivelor respingerii proiectelor arată că acestea nu sunt formale, așa cum pretinde recurenta, ci chiar subliniază caracterul neprudent al investițiilor.

Totodată, cât privește adoptarea Ordinului cu încălcarea principiului reglementării nediscriminatorii, se reține că deciziile ANRE în privința unui operator nu pot fi anulate pentru că nu sunt similare cu cele adoptate în cazul unui alt operator, iar egalitate sau nediscriminare nu înseamnă adoptarea acelorași decizii față de operatori aflați în situații care au anumite elemente de similaritate deoarece aceste situații presupun analize economice complexe.

ANRE a subliniat că valoarea propusă de operatorul de distribuție depășește cu aproximativ 160% valoarea medie pe țară a investițiilor realizate de operatorii care fac parte din Grupul Electrica (de stat).

În același timp, valoarea medie a investițiilor propusă de S.C. FDEE Electrica Distribuție Transilvania Sud S.A. pentru perioada 2014-2018 depășește cu 104% valoarea medie a investițiilor realizate de toți operatorii de distribuție în perioada 2008-2013 și depășește cu 90% valoarea medie a investițiilor realizate de operatorii de distribuție din domeniul privat în perioada 2008-2013.

De asemenea, art. 58 alin. (1) din Metodologie îndrituiește ANRE să analizeze planurile de investiții propuse de fiecare operator de distribuție și să le respingă, dacă acestea nu sunt considerate prudente.

Pentru acest motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a remarcat corect că autoritatea a acționat cu bună-credință, motivându-și decizia și respectând limitele marjei sale de apreciere.

De asemenea, se reține că ANRE a acceptat suplimentarea programelor de investiții cu prudență, în mod progresiv (astfel încât operatorul de distribuție să asigure cadrul de realizare a acestora: documentații tehnice, organizare de licitații etc), între 50% și 150% pentru perioada 2015-2018.

Această abordare este în conformitate cu prevederile art. 14 din Metodologie, potrivit cărora în procesul de verificare, autoritatea competentă ia în considerare solicitarea transmisă de operatorul de distribuție ținând cont, printre altele de: stabilitatea tarifelor, dezvoltarea optimă a rețelelor electrice de distribuție, viabilitatea financiară a operatorului de distribuție.

Nu în ultimul rând, așa cum în judicios a reținut și judecătorul fondului, pârâta nu a interzis realizarea obiectivelor respective de investiții, efectul neaprobării constând doar în nerecunoșterea valorii acestor obiective de investiții la stabilirea tarifelor.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect a concluzionat instanța de fond că ANRE a manifestat prudență și responsabilitate în ceea ce privește acceptarea unor valori considerabil majorate ale programelor de investiții anuale întrucât costurile de capital aferente investițiilor aprobate încep să fie transferate asupra consumatorilor prin intermediul tarifelor anterior realizării investițiilor, urmând a se efectua corecții valorice aferente abia la finalul perioadei de reglementare.

Referitor la criticile privind încălcarea principiilor stabilității și predictibilității, Înalta Curte le constată ca fiind în directă legătură cu cele privind privind valoarea Ratei reglementate a rentabilității, fiind, de asemenea, nefondate.

Astfel, nu se poate susține că autoritatea de reglementare nu ar avea dreptul să ajusteze tarifele, chiar în condițiile în care acestea ar determina în mod obiectiv și legal diminuarea profitului recurentei-reclamante, pe motiv că a reglementat un tarif inferior celui aprobat pentru anul/anii precedenți.

Instanța de control judiciar reține că necesitatea modificării a fost justificată în referatul de aprobare și că, sub aspectul predictibilității, reducerea moderată a ratei reglementate a rentabilității (RRR) are efectul de a restrânge într-o mică măsură profitul prognozat al investitorilor, dar nu afectează alte elemente ce privesc funcționarea și evoluția viitoare a operatorilor de distribuție, precum cele ce țin de siguranța în alimentare, creșterea eficienței energetice, recuperarea costurilor aferente investițiilor realizate sau aflate în curs de realizare, asigurarea mentenanței rețelelor, a calității serviciului ș.a.m.d. Această modificare a avut în vedere recunoașterea unei rentabilități justificate și suficiente, realizând un echilibru între interesele operatorilor de distribuție și cele ale utilizatorilor serviciului, în condițiile în care, la momentul efectuării analizei, ponderea costurilor de capital în totalul costurilor recunoscute pentru prestatorii serviciului ajunsese la 37%-48%, cea a valorii rentabilității reglementate fiind de 17%-25% în total costuri.

De asemenea, având în vedere că Metodologia aplicată la stabilirea tarifelor de distribuție este o reglementare de tip incentive based (stimulativă), în măsura în care operatorii de distribuție sunt mai eficienți în privința costurilor realizate anual în raport cu cele recunoscute de autoritate, pot realiza un profit suplimentar, chiar peste nivelul proiectat, care le rămâne în întregime la dispoziție.

Totodată, se are în vedere și că, potrivit art. 79 alin. (4) din Legea Energiei, principiile ce stau la baza stabilirii preturilor și tarifelor reglementate pentru activitățile desfășurate în sectorul energiei electrice [...] au în vedere următoarele: preturile/tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective și determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate și publicate de autoritatea competentă.

Prin urmare, nu se poate aprecia că au fost încălcate principiile stabilității și predictibilității, având în vedere că operatorul de distribuție cunoștea tipul de reglementare aplicată, respectiv faptul că tarifele de distribuție se stabilesc după o metodologie de calcul reglementată anterior și asupra căreia pot fi aduse anumite modificări.

În orice caz, așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, atât criticile formulate de reclamantă ce vizează încălcarea principiilor stabilității și predictibilității cadrului de reglementare, cât și cele privind valoarea Ratei reglementate a rentabilității, care privesc indicatorul menționat, în valoare de 7,7%, astfel cum a fost stabilit prin Ordinul nr. 146/2014 al ANRE, au făcut deja obiectul unei acțiuni îndreptate împotriva actului administrativ prin care este stabilită valoarea RRR.

Astfel, recurenta-reclamantă a formulat o astfel de acțiune, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel București, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1529/09.05.2016, prin care i-a fost respinsă contestația, soluție menținută prin decizia nr. 2025/31.03.2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamanta Electrica S.A.

Așadar, este corectă raportarea judecătorului fondului la dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", respectiva hotărâre judecătorească având putere de lucru judecat în prezenta cauză, cele statuate de instanță nemaiputând fi contrazise.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Energetică Electrica S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Energetică Electrica S.A. împotriva sentinței civile nr. 45 din 08 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.