ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 726/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27.10.2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2110 din 14 septembrie 2023, și, pe cale de consecință, obligarea Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători să emită hotărârea prin care se propune Președintelui României reîncadrarea acesteia în funcția de judecător la Judecătoria Craiova.

În motivarea contestației, a arătat că procedura de reîncadrare a judecătorilor este întemeiată pe următoarele dispoziții legale: art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și Metodologia privind reîncadrarea în funcția de judecătorilor aprobată de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023, ce are ca izvor juridic dispozițiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a afișat pe site-ul său condițiile de reîncadrare prin înscrisul intitulat "Anunț privind organizarea unei sesiuni de reîncadrare în funcția de judecător, în condițiile art. 216 alin. (2)-(3) din legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor".

Prin Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023, afișată la data de 13 octombrie 2023, secția pentru judecători a respins cererea privind reîncadrarea contestatoarei în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, apreciere întemeiată pe aspectul că nu a creat convingerea privind oportunitatea reîncadrării în funcția de judecător la Judecătoria Craiova.

Contestatoarea a apreciat că legiuitorul nu a considerat că pentru reîncadrare, trebuie să se analizeze condiția de admisibilitate a "oportunității".

A susținut că aceasta a fost eliberată din funcția de judecător la Judecătoria Craiova, ca urmare a pensionării, la data de 04.05.2021, prin decretul Președintelui României nr. 578/04.05.2021.

În procedura de reîncadrare au fost alocate posturi la Judecătoria Craiova, respectiv un număr de 10 posturi din totalul de 15 posturi vacante, ceea ce dovedește faptul că Judecătoria Craiova nu poate funcționa normal.

În opinia sa, potrivit condiției art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, contestatoarea îndeplineste, in integrum, condițiile acestei prevederi legale.

De asemenea, contestatoarea îndeplineste și condițiile enumerate în Metodologia de reîncadrare aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Referitor la netemeinicia opiniei secției pentru Judecători, în aprecierea neîndeplinirii condițiilor privind reîncadrarea contestatoarei, în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, a arătat că secția pentru judecători a motivat "inoportunitatea" reîncadrării sale pe următoarele aspecte: la data solicitării încetării activității prin pensionare, respectiv în anul 2021, a figurat cu 41 sentințe și 29 încheieri neredactate; necesitatea unei perioade de adaptare profesională la noul context de muncă, aspect care, în opinia secției pentru judecători, nu creează premisele asigurării unei mai bune funcționări a Judecătoriei Craiova; Judecătoria Craiova nu are în prezent, un volum de activitate destul de ridicat; nu există posibilități reale de ocupare a posturilor vacante prin alte modalități de recrutare.

Or, în situația în care motivul susținut de secția pentru judecători, că încărcarea cauzelor/judecător, precum și încărcarea/schemă la Judecătoria Craiova se situează sub media națională, nu este întemeiat pentru respingerea reintegrării contestatoarei, întrucât în cuprinsul hotărârii contestate se menționează că din cele 15 posturi vacante la Judecătoria Craiova, un număr de 10 posturi sunt utile în prezenta procedură, comparativ cu alte instanțe care au un număr mai mic de posturi alocate pentru reîncadrare, menționate în cele 13 hotărâri adoptate (Hotărârile de la nr. 2096/14.09.2023 la nr. 2108/14.09.2023) după cum urmează:

Cu privire la încărcătura Judecătoriei Craiova de 1071 cauze/judecător comparativ cu media națională de 1159 și încărcătura cauzelor/schema de 784 comparativ cu media națională de 893 în anul 2022, și la alte instanțe pentru care au fost admise cereri de reîncadrare, încărcătura este similară sau chiar mai mică (Judecătoria Brașov, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Arad), indicând faptul că acest motiv de respingere este neîntemeiat.

Referitor la motivul respingerii cererii de reîncadrare, întemeiat pe faptul că la data formulării cererii de pensionare din anul 2021, a figurat cu 41 sentințe și 29 încheieri neredactate, a apreciat că acesta nu este un impediment în admiterea cererii de reîncadrare, nefiind o condiție de admisibilitate, întrucât așa cum a expus, a avut probleme familiale, respectiv a fost singura persoană care a întreținut - o pe mama sa, persoană cu handicap grav, până la decesul acesteia, respectiv i-a fost amputat piciorul stâng, a intervenit și decesul tatălui și respectiv a soțului acesteia, situație care nu poate să afecteze activitatea viitoare, având în vedere motivația actuală de reîncadrare în funcția de judecător.

Din lecturarea celor 13 hotărâri, prin care au fost admise cererile de reîncadrare (hotărârile de la nr. 2096/14.09.2023 la nr. 2108/14.09.2023), a constatat că nu s-a analizat ca fiind un criteriu de admisibilitate a cererii de reîncadrare, numărul de hotărâri restante la data formulării cererii de pensionare, existând prezumția că și aceste persoane au avut în portofoliu hotărâri și încheieri neredactate în termen.

Pe toată perioada activității profesionale de 26 de ani în funcția de judecător, a avut evaluări profesionale individuale, a îndeplinit criterii și indicatori de evaluare a performanțelor profesionale, care au permis desfășurarea activității, în lumina respectării legilor și regulamentelor incidente.

În momentul când Colegiul de conducere a dispus modificarea completurilor de judecată cu privire la repartizarea judecătorilor să judece cereri ce au ca obiect alte materii ale dreptului, a îndeplinit această obligație având în vedere că, în calitate de judecător este pregătită și obligată să judece orice materie a dreptului, în orice complet de judecată.

Secția pentru judecători nu a analizat în totalitate aspectele motivaționale, precum și aspectele cu caracter obiectiv, care au condus la admiterea cererilor de reîncadrare, regăsite în considerentele Hotărârilor adoptate (hotărârile de la nr. 2096/14.09.2023 la nr. 2098/14.09.2023).

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că analizând cererea doamnei judecător în raport de prevederile art. 216 alin. (2) din Legea nr 303/2022 și art. 1 alin. (2) din Metodologie, secția pentru judecători a apreciat, în esența, ca la momentul respectiv, doamna A. nu putea contribui semnificativ la îmbunătățirea activității Judecătoriei Craiova, existând premisele necesității unei perioade de adaptare profesională la noul context de muncă și la volumul de activitate, în creștere, al instanței, împrejurare ce rezulta nu doar din modalitatea de gestionare a redactării sentințelor de către solicitantă anterior eliberării din funcție, ci și din afirmațiile acesteia, potrivit cărora urma sa studieze materia aferentă unei eventuale noi specializări.

Astfel, analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor configurate de prevederile legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, Hotărârea nr. 2110/14.09.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, solicitarea contestatoarei de reîncadrare în funcția de judecător la Judecătoria Craiova a fost analizată de secția pentru judecători în acord deplin cu competențele ce îi revin cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale și regulamentare incidente și anume cele ale art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu prevederile art. 1 - 2 din Metodologia privind reîncadrarea în funcția de judecător aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest sens, a invocat dispozițiile art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022, din interpretarea cărora și din întregul cadru normativ în domeniu, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar intră în competența Consiliului Superior al Magistraturii, revenind secției corespunzătoare atribuția de a aprecia cu privire la oportunitatea măsurilor privind organizarea și funcționarea și instanțelor dar și a celor privind drepturile magistraților, cu asigurarea respectării unui just echilibru între interesul general privind buna funcționare a instanțelor și interesul privat al solicitantului.

Prin urmare, contrar susținerilor contestatoarei, simpla formulare a unei cereri de reîncadrare de către un fost magistrat care îndeplinește condițiile formale prevăzute de art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022, respectiv art. 2 și 5 din Metodologie nu conduce în mod automat la reîncadrarea acestuia în funcție, secția corespunzătoare păstrând, în continuare, dreptul de a aprecia asupra oportunității emiterii unui astfel de act administrativ, după luarea în considerare și a altor elemente de fapt relevante cauzei, cum prevăd în mod expres și dispozițiile art. 9 din Metodologie.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, contestatoarea a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 8 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părți litigante.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 1 - 2 și 9 din Metodologia privind reîncadrarea în funcția de judecător aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022:

"(2) Reîncadrarea în funcția de judecător sau procuror a foștilor judecători sau procurori eliberați din funcție prin pensionare se face fără concurs la instanțele sau, după caz, parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut la data pensionării. Reîncadrarea se face numai la instanțe sau parchete care nu pot funcționa normal din cauza numărului mare al posturilor vacante ori din alte cauze obiective și numai dacă Judecătorul sau procurorul a fost eliberat din funcție prin pensionare în ultimii 3 ani anterior reîncadrării. Pe perioada reîncadrării, cuantumul pensiei de serviciu se reduce cu 85%. Prevederile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător șl celuilalt personal prevăzut la alin. (1).

(3) Reîncadrarea în funcție se face cu respectarea competenței prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcții."

De asemenea, potrivit art. 1 - 2 din Metodologie:

"Art. 1 - (1) Foștii judecători eliberați din funcție prin pensionare pot fi reîncadrați în funcția de judecător, fără concurs, în condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul Judecătorilor și procurorilor și de prezenta metodologie.

(2) Reîncadrarea se poate face numai la Instanțe care nu pot funcționa normal din cauza numărului mare al posturilor vacante ori din alte cauze obiective, în limita posturilor alocate pentru această procedură.

Art. 2 - Pot fi reîncadrați în funcția de judecător foștii judecători care îndeplinesc următoarele condiții:

a) au fost eliberați din funcție prin pensionare în ultimii 3 ani anteriori reîncadrării;

b) îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a), c) și e) din Legea nr. 303/2022;

c) au dreptul să funcționeze, potrivit gradului profesional avut la data pensionării, la instanța sau instanțele pentru care au optat prin cererea de reîncadrare".

Art. 9 din aceeași Metodologie prevede că "Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2, precum și orice elemente de fapt relevante care pot fi verificate și apreciază asupra cererii."

Prin Hotărârea nr. 1627/30.05.2023, secția pentru judecători a aprobat declanșarea procedurii de reîncadrare în funcția de judecător pentru foștii judecători, potrivit prevederilor art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Prin aceeași hotărâre, secția pentru judecători a aprobat calendarul procedurii de reîncadrare și instanțele vizate de procedură. Ulterior, prin Hotărârile nr. 1662/08.06.2023 și nr. 1725/15.06.2023, secția a decis completarea Hotărârii nr. 1627/30.05.2023, în sensul suplimentării listei instanțelor judecătorești avute în vedere pentru ocuparea posturilor vacante de judecător, prin procedura de reîncadrare.

Potrivit calendarului aprobat de către secția pentru judecători, la data de 31.05.2023, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost publicat anunțul privind organizarea unei sesiuni de reîncadrare în funcția de judecător, în condițiile art. 216 alin. (2) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, însoțit de lista instanțelor vizate în procedura reîncadrării.

Prin Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea formulată de doamna A..

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic ale contestatoarei privind analiza efectuată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 216 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 1 - 2 și 9 din Metodologia privind reîncadrarea în funcția de judecător aprobată prin Hotărârea nr. 423/23.03.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de reîncadrare s-a efectuat prin prisma acestor condiții legale, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile contestatoarei referitoare la pretinsa contradicție în raționamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate și legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de reîncadrări în funcție, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță reîncadrarea și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de petentă, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de reîncadrări în funcție nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția reîncadrării au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de condițiile prevăzute de dispozițiile legale incidente, corelând și cu volumul de activitate al instanței la care s-a solicitat reîncadrarea și cu modul de răspuns la întrebările adresate de către membrii secției, în cadrul interviului, cu privire la o eventuală schimbare a specializării anterioare ori privitor la revenirea în activitate la o instanță relativ încărcată, precum și cu situația redactării lucrărilor la data pesionării prin raportare la volumul de activitate al instanței la acel moment, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru Judecători a analizat în mod efectiv toate motivele invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor instanțelor implicate în procedura de reîncadrare, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu situația instanțelor implicate.

Astfel, s-a reținut de secția pentru judecători că, prin Decretul nr. 578/04.05.2021 al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 467/04.05.2021, doamna A., judecător la Judecătoria Craiova, a fost eliberată din funcție, prin pensionare.

Conform evidențelor Direcției resurse umane și organizare, la Judecătoria Craiova, instanța la care s-a solicitat reîncadrarea în funcția de judecător, dintre cele 62 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 47 de posturi, fiind vacante 15 posturi, dintre care 10 sunt utile în prezenta procedură.

La această instanță, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1071, comparativ cu media națională de 1159, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 784, comparativ cu media națională de 893.

De asemenea, se constată că secția pentru judecători a analizat cererea formulată de doamna A. în raport de prevederile de art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și art. 1 alin. (2) din Metodologie, conform cărora reîncadrarea se poate face numai la instanțe care nu pot funcționa normal din cauza numărului mare al posturilor vacante sau din alte cauze obiective, ținând cont și de dinamica privind posturile din sistem între momentul declanșării prezentei proceduri și momentul soluționării cererilor de reîncadrare, pe de o parte, dar și de interesul privat al solicitantului, ce rezultă din circumstanțele concrete ale cererii și din aspectele de ordin motivațional, prezentate cu ocazia susținerii interviului, pe de altă parte.

S-a reținut că doamna A. a funcționat anterior eliberării din funcția de judecător prin pensionare și a solicitat reîncadrarea la Judecătoria Craiova, apreciind că, prin modul de răspuns la întrebările adresate de către membrii secției, cu privire la o eventuală schimbare a specializării anterioare ori privitor la revenirea în activitate la o instanță relativ încărcată, doamna A. nu a creat convingerea privind oportunitatea reîncadrării sale în funcția de judecător la Judecătoria Craiova.

Astfel, contrar celor afirmate de solicitantă în cadrul ședinței, din datele comunicate de direcția de specialitate, secția a observat faptul că doamna A., la momentul solicitării de relații în vederea întocmirii notei de pensionare, figura cu 41 de sentințe și 29 de încheieri neredactate.

Or conform datelor publice disponibile, la nivelul anilor 2020 și 2021, volumul de activitate la Judecătoria Craiova se situa, la nivel individual și colectiv, cu mult sub media națională (în anul 2020: încărcătura cauzelor/Judecător a fost de 823, comparativ cu media națională de 1028, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 598, comparativ cu media națională de 820; în anul 2021: încărcătura cauzelor/judecător a fost de 863, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 730, comparativ cu media națională de 855.

La momentul analizării cererilor de reîncadrare, deși volumul de activitate la nivelul Judecătoriei Craiova se situează tot sub media națională, acesta depășește volumul înregistrat la nivelul anilor 2020 - 2021, context in care secția a apreciat că, în mod obiectiv, prin reîncadrarea doamnei A. nu se creează premisele asigurării unei mai bune funcționări a Judecătoriei Craiova, dată fiind necesitatea unei posibile perioade de timp pentru actualizarea profesională a solicitantei, în vederea funcționării în cadrul instanței.

Prin urmare, secția pentru judecători a considerat că nu este oportună ocuparea unuia din posturile de execuție vacante de la Judecătoria Craiova prin modalitatea reîncadrării, care, potrivit practicii constante a Consiliului Superior al Magistraturii, apare ca o modalitate excepțională de ocupare a posturilor vacante din sistem și care poate fi justificată la instanțele care au un volum de activitate deosebit de ridicat și nu exista posibilități reale de ocupare a posturilor vacante alte modalități de recrutare, fără însă a se ignora importanța aportului persoanei încadrate în buna funcționare a instanței.

Față de toate aceste aspecte, fără a ignora motivele invocate de doamna judecător, precum și contextul de la momentul respectiv, s-a concluzionat că, la acel moment, doamna A. nu putea contribui semnificativ la îmbunătățirea activității instanței, existând premisele necesității unei perioade de adaptare profesională la noul context de muncă și la volumul de activitate, în creștere, al instanței, împrejurare ce reiese nu doar din modalitatea de gestionare a redactării sentințelor de către solicitantă anterior eliberării din funcție, ci și din afirmațiile acesteia, potrivit cărora va studia materia aferentă unei eventuale noi specializări.

Așa cum s-a reținut anterior, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la reîncadrarea judecătorilor și procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului, din dispozițiile legale anterefite, care reglementează această procedură, rezultând că revine secției pentru Judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prin urmare, contrar susținerilor contestatoarei, se constată că la soluționarea cererii de reîncadrare formulate, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate condițiile de reîncadrare prevăzute de lege, inclusiv motivele invocate de contestatoare în cerere.

De altfel, soluționarea unei cereri de reîncadrare nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege, motivația prezentată în cerere trebuind a fi avută în vedere la soluționarea cererii de reîncadrare, însă acestea nu constituie, prin ea însăși, motiv determinant în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte condiții regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de reîncadrare să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

Prin urmare, la soluționarea cererilor de reîncadrare, care reprezintă o modalitate excepțională de ocupare a posturilor vacante din sistem, prevalează interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită reîncadrarea și interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de reîncadrare a contestatoarei dispusă de secția pentru Judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile contestatoarei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de reîncadrare, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de reîncadrare.

Astfel, intimatul a analizat toate cererile de reîncadrare prin raportare la aceleași dispoziții legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecința faptului că fiecare se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

În acest context, contrar susținerilor contestatoarei, în speță nu sunt întrunite nici condițiile existenței unei discriminări așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale contestatoarei, în condițiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia de reîncadrare, iar, pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de reîncadrare, astfel cum s-a reținut anterior.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2110 din 14 septembrie 2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 29 alin. (5)-(6) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 2110 din 14 septembrie 2023 emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.