ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/11.02.2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la emiterea unor decizii cu privire la cererea de despăgubire înregistrată cu nr. x/09.02.2022 recepționată de această instituție la data de 16.11.2021; cu cheltuieli de judecată. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pe cale de excepție invocă necompetența materială a Tribunalului Caraș-Severin și declinarea spre competentă soluționare Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 229 din 24 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pentru refuz soluționare cerere și obligația de a face, la Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2022 la data de 21 iunie 2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 423 din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze cererea de despăgubire formulată de reclamantă, recepționată de pârât la data de 16.11.2021, precum și la plata către reclamantă a sumei de 313,45 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 423 din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în temeiul dispozițiilor art. 488, alin. (1) pct. 3, art. 129, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a invocat excepția de necompetență materială, în temeiul prevederilor art. 130 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a Judecătoriei Sector 2 București, solicitând declinarea spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. A mai susținut că prin Hotărârea 975/14.06.2022 a Tribunalului București s-a declanșat un conflict negativ de competență, prin care s-a stabilit: "Admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului București, invocata prin întâmpinare. Declină competenta de soluționare a cauzei in favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Constată ivit conflictul de competență. Înaintează cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ". Pe fondul recursului, recurentul-pârât a susținut că nu există o imposibilitate subiectivă de a soluționa, în termenul general de 30 de zile, numărul mare de dosare având ca obiect cereri de plată, imposibilitatea fiind obiectivă și neimputabilă, având în vedere că, atât B. S.A, cât și ceilalți mari asigurători ale căror dosare de despăgubiri au fost preluate de pârât, au desfășurat activitate la nivel național, fiind asigurători cu cote importante de piață. În aprecierea respectării de către Fond a termenului rezonabil în soluționarea cererilor trebuie avute în vedere pe de o parte, complexitatea procedurii stabilită de Legea 213/2015 și Norma 24/2019 în vederea efectuării de plăți din disponibilitățile Fondului și, pe de altă parte, volumul extrem de mare al dosarelor de daună și al cererilor de plată înregistrate și instrumentate de Fond cu privire la polițele de asigurare emise de societățile de asigurare față de care au fost pronunțate hotărâri de deschidere a procedurii insolvenței/aflate în insolventa. FGA a preluat un număr de peste 192.000 dosare de dauna de la B., in condițiile in care se afla in lucru in continuare dosare de dauna preluate de la C. S.A., D. S.A., E. si F. S.A., acestea fiind instrumentate si soluționate de către Fond in ordinea înregistrării si completării dosarelor, Fondul efectuând toate activitățile si respectând in totalitate procedura impusa de lege in vederea protejării dreptului garantat tuturor creditorilor de asigurare. In opoziție cu nesolutionarea cererii in termenul legal, refuzul nejustificat semnifica voința autorității de a nu rezolva cererea, exprimata explicit prin exces de putere. In ceea ce privește nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, jurisprudența a interpretat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 in sensul ca atunci când legea speciala nu prevede un termen derogatoriu pentru rezolvarea cererii, dar complexitatea procedurii administrative face imposibila, in mod obiectiv, încadrarea in termenul general de 30 de zile, conduita autorității publice urmează a se analiza prin prisma criteriului termenului rezonabil. Astfel, în baza cererii de plată formulată de reclamantă și înregistrată la Fond s-a deschis dosarul de dauna nr. x, dosar ce se analizează și se instrumentează de către Fond pe baza documentelor justificative aferente, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractul de asigurare, iar ulterior, Fondul va efectua plata, în situația în care cererea de plată va fi admisă sau, în cazul respingerii, va emite o decizie în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, împotriva căreia se poate formula contestație în condițiile dispozițiilor legale menționate, însă trebuie avut in vedere ca inainte de a soluționa cererea reclamantei Fondul trebuie sa soluționeze alte 40.000 cereri de plata - procedura care necesita timp.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul de judecată din 8 februarie 2024, recurentul-pârât a depus la dosar Decizia nr. x/14.03.2023, de soluționare a cererii de plată nr. x/09.02.2022, și un set de înscrisuri. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, prin cererea cu care a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la cererea de despăgubire înregistrată cu nr. x/09.02.2022 recepționate de această instituție la data de 16.11.2021. Prin sentința recurată, cererea a fost admisă, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, care a fost obligat la emiterea deciziei de soluționare a cererii de plată formulată de reclamantă, formulând recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (3), (6) și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că susținerile formulate de recurentul-pârât în temeiul dispozițiilor art. 488, alin. (1) pct. 3, art. 129, alin. (2), pct. 3 C. proc. civ., prin care a invocat excepția de necompetență materială, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a Judecătoriei Sector 2 București, solicitând declinarea spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu trimitere la soluția privind un conflict de competență nu privesc prezenta cauză. De asemenea, se constată că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal de către recurent, astfel că nu se poate exercita un control de legalitate a sentinței, din această perspectivă, Înalta Curte urmând să analizeze argumentele formulate de acesta circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În primul rând, Înalta Curte constată că nu se poate reține lipsa de obiect a recursului formulat de pârât, față de emiterea de către acesta a deciziei de soluționare a cererii de plată, astfel cum a apreciat intimata-reclamantă, obiectul căii de atac constituindu-l verificarea legalității sentinței atacate în raport de normele de drept aplicabile. Pe fond, instanța de control judiciar reține că în cuprinsul Legii 213/2015, care reglementează procedura de depunere și soluționarea cererilor pentru plata despăgubirilor rezultate din accidente rutiere, nu este prevăzut un termen special de soluționare a cererilor de despăgubiri. Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ prevăd că nesoluționarea în termenul legal a unei cereri are semnificația faptului de a nu se răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Însă, atunci când complexitatea procedurii administrative face imposibilă, în mod obiectiv, încadrarea în termenul general de 30 de zile, conduita autorității urmează a fi analizată prin prisma principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ca garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabilă nu doar procedurii judiciare propriu-zise, ci și celei administrative sau execuționale. Aceasta nu înseamnă însă că neaplicarea termenului de drept comun de 30 de zile poate echivala cu acceptarea amânării sine die a soluționării cererii, în funcție de voința exclusivă a autorității publice pârâte. Sub acest aspect este de observat că, în lipsa unei dispoziții exprese, instanța este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru realizarea acestui scop omisiunea legiuitorului național poate fi complinită, astfel cum s-a reținut anterior, prin raportare la termenul rezonabil statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil. În cauză, este incontestabil că reclamanta are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 21 alin. (3) din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării cererii sale. În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor solicitate impune și examinarea motivelor invocate de pârât pentru întârzierea soluționării cererii reclamantei. Astfel, trebuie avute în vedere pe de o parte, complexitatea procedurii stabilită de Legea nr. 213/2015 și Norma 24/2019 în vederea efectuării de plăți din disponibilitățile Fondului și, pe de altă parte, volumul extrem de mare al dosarelor de daună și al cererilor de plată înregistrate și instrumentate de Fond cu privire la polițele de asigurare emise de societățile de asigurare față de care au fost pronunțate hotărâri de deschidere a procedurii insolvenței/aflate in insolventa, recurentul susținând că a preluat un număr de peste 192.000 dosare de dauna de la B., in condițiile in care se afla in lucru in continuare dosare de dauna preluate de la C. S.A., D. S.A., E. si F. S.A., acestea fiind instrumentate si soluționate de către Fond in ordinea înregistrării si completării dosarelor. Prin urmare, în raport de aceste motive obiective, neimputabile pârâtului, având în vedere momentul sesizării instanței - 11.02.2022, respectiv la un interval de aproape trei luni de la data înregistrării la FGA a cererii de plată nr. x/09.02.2022 (16.11.2021 conform confirmării de primire - dosar Tribunal), și data soluționării de bună voie de către pârât a cererii, prin Decizia nr. 59642/14.03.2023, în cauză nu se poate reține depășirea unui termen rezonabil în soluționarea cererii de plată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.