ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, în data de 14.04.2022 sub nr. x/2022 reclamanta A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat să se dispună obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea deciziei cu privire la cererea de despăgubire formulată de reclamanta A., recepționată de aceasta instituție la 05.10.2021, în baza confirmării de primire, precum și cheltuieli de judecată, conform art. 451 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 230 din data de 24.05.2022 Tribunalul Caraș-Severin Reșița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.06.2022.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 441 din data de 29.09.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare. A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, având ca obiect - obligație de a face, ca rămasă fără obiect. A obligat pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către reclamantă a sumei de 388,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, taxă poștală și cheltuieli de transport.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 441 din data de 29.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților arată că hotărârea primei instanțe este dată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 11 și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015. art. 20 din Norma 24/2015, art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 24 din Legea 554/2004, motive de nelegalitate care se circumscriu cazului de casare prevăzut de C. proc. civ. la art. 488 alin. (1) pct. 8 ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material)". Astfel, cererea de plată nr. x/17.12.2021 (dosar nr. unic x) a fost soluționată în cadrul Comisiei Speciale a FGA din 10.08.2022, fiind admisă la plată suma de 71.320,04 RON (conform OP nr. x/16.08.2022 și nr. y/16.08.2022 depuse la dosarul cauzei), iar pentru diferența dintre suma solicitată și suma aprobată fiind emisă o decizie de respingere parțială împotriva căreia se poate formula contestație în temeiul prevederilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021. Instanța de fond a reținut că pârâtul are un volum mare de activitate, dar nu a prezentat instanței de judecată nicio davadă din care să reiasă veridicitatea afirmațiilor. Pârâtul nu a dovedit că în cele 4 luni de zile anterior înregistrății cererii de chemare în judecată, ar fi luat măsuri în vederea soluționării cererilor formulate de reclamanți." În ce privește numărul dosarelor de daună, Fondul a precizat în apărările formulate următoarele: "...FGA a preluat în urma constatării stării de insolvență a B. S.A. un număr de peste 191.000 dosare de daună, în condițiile în care se află în lucru în continuare dosare de daună preluate de la C. S.A., D. și E., acestea fiind instrumentate și soluționate de către Fond în ordinea înregistrării și completării dosarelor, Fondul efectuând toate activitățile și respectând în totalitate procedura impusă de lege în vederea protejării dreptului garantat tuturor creditorilor de asigurare." Or, în acest context, nu înțelege prin ce înscrisuri ar fi putut o instituție/autoritate publică să dovedească numărul dosarelor de daună pe care le gestionează, altele decât cele eliberate de chiar autoritate. Or, din acest punct de vedere, nu se poate reține existența unei distincții dintre o adresă emisă de FGA și notele scrise formulate de FGA, ambele fiind asumate de instituție. Pentru o imagine mai clara asupra volumului ridicat de activitate învederează că până la 31.07.2022 au fost primite la Fond doar pentru societatea B. cea 288.745 cereri de plată, în condițiile în care se află în lucru în continuare dosare de daună preluate de Ia C. S.A., D., F. S.A. și E. S.A., (fiind peste 3.000.000 de potențiali creditori, conform listei potențialilor creditori de asigurare, astfel cum a fost publicată) dosarele fiind instrumentate și soluționate de către Fond în ordinea înregistrării și completării dosarelor, Fondul efectuând toate activitățile și respectând în totalitate procedura impusă de lege în vederea protejării dreptului garantat tuturor creditorilor de asigurare. Informații referitoare la situația cererilor de plată înregistrate la Fond pot fi obținute accesând pagina de internet a Fondului. Totodată, până la 31.07.2022 au fost primite la Fond pentru societatea B. cca 78.025 cereri de deschidere dosar de daună, iar FGA a deschis și a tăcut constatarea în cca 38.996 dosare de daună. Învederează și faptul că prima lună, raportat la momentul de la care s-a născut dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fond, respectiv 27.09.2021, a reprezentat o perioadă de vârf a depunerii cererilor de plată la Fond. Astfel, până la data de 27.10.2021 FGA a primit cea. 40.000 cereri de plată. Astfel, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea 213/2015 și art. 20 alin. (7) și (8) din Norma 24/2019, Fondul, pe măsura înregistrării si analizării cererilor de plata ale petentilor si a documentației justificative aferente si ulterior avizării dosarelor de dauna de către direcțiile sale de specialitate, întocmește listele creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide si exigibile urmează a se plăti din disponibilitățile sale. Listele creditorilor de asigurări sunt supuse aprobării comisiei speciale, plata indemnizațiilor/despăgubirilor urmând a se face ulterior acestei aprobări. Așadar, legea speciala prevede criteriul pe care FGA este ținut să îi respecte în soluționarea cererilor, respectiv ordinea înregistrării acestora, nefiind prevăzut un termen de soluționare, ceea ce nu era nici posibil, raportat la numărul foarte mare al cererilor de plata al potențialilor creditori de asigurare ai asigurătorilor insolventi. In concluzie, în concepția legii speciale se instituie o modalitate de ordonare a obligației de soluționare a cererilor, respectiv în funcție de data înregistrării, ceea ce înaltura aplicabilitatea dispoziției generale cuprinsa la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, în sensul ca cererile ar trebui soluționate într-un termen de 30 de zile. Prin urmare, având în vedere specificul activității FGA, de schema de garantare a asiguraților, precum și volumul fluctuant al cererilor de plată ce pot fi înregistrate în segmente diferite de timp, în funcție și de portofoliul societăților de asigurare insolvente, legiuitorul nu a înțeles să prevadă un termen imperativ pentru soluționarea cererii (efectuarea plății/emiterea deciziei). În ceea ce privește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, jurisprudența a interpretat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 în sensul că atunci când legea specială nu prevede un termen derogatoriu pentru rezolvarea cererii, dar complexitatea procedurii administrative face imposibilă, în mod obiectiv, încadrarea în termenul general de 30 de zile, conduita autorității publice urmează a se analiza prin prisma criteriului termenului rezonabil. Astfel, prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, consacră principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, aplicabil atât procedurii judiciare propriu zise, cât și procedurii prealabile administrative. În conformitate cu prevederile art. 6 din Protocolul 1 al CEDO și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciază că soluționarea cererilor de plată se poate realiza în mod temeinic și legal într-un termen rezonabil, care trebuie apreciat în particular, de la caz la caz, în funcție de complexitatea pe care o presupune fiecare dosar de daună în parte, termen rezonabil de natură a permite FGA să urmeze toate operațiunile administrative impuse de cadrul normativ, să verifice în mod corespunzător legalitatea și temeinicia cererilor persoanelor care pretind plata de despăgubiri/indemnizații rezultate din contractele de asigurare obligatorii sau facultative încheiate, în condițiile legii, cu asigurătorul în faliment, lămurirea existenței și întinderii dreptului de creanță, creanța să fie certă, lichidă și exigibilă. Astfel, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 "Pe măsura înregistrării și analizării cererilor de plată ale petenților, împreună cu documentele anexate, se întocmește lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile urmează a se plați din disponibilitățile Fondului, precum și lista cererilor de plată care urmează să fie respinse parțial sau total; listele se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare sau respingere la plată a sumelor solicitate, iar după aprobarea acestor liste de către comisia specială se efectuează plățile creanțelor de asigurări către creditorii de asigurări". Prin urmare, Fondul instrumentează și soluționează volumul extrem de mare de cereri de plată în ordinea înregistrării si completării dosarelor, cu respectarea procedurii complexe reglementată de Legea 213/2015 și Norma 24/2019. în vederea protejării intereselor tuturor creditorilor de asigurare, desfășurând o activitate susținută și responsabilă în soluționarea cererilor creditorilor de asigurări și emiterea deciziilor (efectuarea plăților/emiterea deciziilor). Așadar, raportat la data depunerii cererii de plată la Fond, și având în vedere întreaga procedură de soluționare, inclusiv faptul că cererile se soluționează pe măsura înregistrării lor la Fond, consideră că instituția pârâtă respectă un termen rezonabil de natură a permite urmarea tuturor operațiunilor administrative impuse de cadrul normativ și verificarea în mod corespunzător a legalității și temeiniciei cererii. În final, recurentul-pârât susține că cererea de plată înregistrată de reclamantă la FGA a fost soluționată cu respectarea procedurii administrative, a criteriului cronologic stabilit de Legea nr. 213/2015 în soluționarea cererilor de plată și a termenului rezonabil, iar acțiunea ce face obiectul prezentei cauze fiind rămasă fără obiect solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul sentinței privind respingerea acțiunii, să se înlăture obligațiile stabilite în sarcina FGA privind plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă. În susținerea poziției procesuale a depus Decizia nr. 51520/10.10.2022 prin care s-a admis cererea de plată a sumei de 71.320,04 RON emisă de FGA.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 28 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea deciziei cu privire la cererea de despăgubire înregistrată la această instituție la 05.10.2021, în baza confirmării de primire, precum și cheltuieli de judecată. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății, ca rămasă fără obiect, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către reclamantă a sumei de 388,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, taxă poștală și cheltuieli de transport. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat rămânerea fără obiect a acțiunii în ceea ce privește primul petit al cererii de chemare în judecată, având în vedere poziția exprimată de ambele părți, în acord cu care autoritatea pârâtă a procedat la soluționarea cererii de despăgubire, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, relevându-se faptul că la data de 17.08.2022, pârâta a achitat reclamantei suma de 71320,04 RON. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că, recurentul-pârât invocă incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv faptul că, hotărârea primei instanțe este dată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 11 și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 20 din Norma 24/2015, art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 24 din Legea 554/2004. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea 213/2015 "Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege". Conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 "Pe măsura înregistrării și analizării cererilor de plată ale petenților, împreună cu documentele anexate, se întocmește lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile urmează a se plăti din disponibilitățile Fondului, precum și lista cererilor de plată care urmează să fie respinse parțial sau total; listele se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare sau respingere la plată a sumelor solicitate, iar după aprobarea acestor liste de către comisia specială se efectuează plățile creanțelor de asigurări către creditorii de asigurări". Or, în cauza dedusă judecății, prima instanță a respins cererea pendinte ca rămasă fără obiect având în vedere că, la data de 17.08.2022 recurentul-pârât a achitat intimatei-reclamante suma de 71.320,04 RON aferentă cererii de avizare înregistrată la Fond sub nr. x/17.12.2021, iar obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată s-a dispus în concordanță cu dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ. coroborate cu cele prevăzute de art. 1523 alin. (2) lit. e) din C. civ. În acest context, nu poate fi primită critica recurentului-pârât conform căreia se impune înlăturarea obligațiilor stabilite în sarcina FGA privind plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că, atât timp cât cererea de plată înregistrată de reclamantă la FGA a fost soluționată cu respectarea procedurii administrative, a criteriului cronologic stabilit de Legea nr. 213/2015 în soluționarea cererilor de plată și a termenului rezonabil, iar acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că la data formulării acțiunii, acesta se afla de drept în întârziere câtă vreme nu a soluționat cererea intimatei-reclamante, atitudine ce a determinat-o să promoveze acțiunea în contencios administrativ. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de casare invocat, iar legalitatea soluției pronunțate va fi confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 653,45 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, conform dovezilor de la dosar .