ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în faliment, prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară,

- obligarea pârâtei să emită o decizie de sancționare a Depozitarului Central pentru neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra a 16.000.000 acțiuni la C. S.A., conform obligațiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra 16.000.000 acțiuni la C. S.A., conform sentinței civile nr. 132 din 2 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, definitivă și executorie;

- obligarea pârâtei ASF să emită o decizie prin care să impună Depozitarului Central să își execute obligațiile impuse de lege, respectiv să opereze transferul direct asupra 16.000.000 acțiuni la C. S.A., conform sentinței civile nr. 132 din 2 aprilie 2019 pronunțate de către Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, definitiva si executorie;

cu cheltuieli de judecată.

La data de 25.02.2021, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Depozitarului Central și respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pentru termenul din 24.09.2021, s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei ASF de către C. S.A..

Prin sentința civilă nr. 12173 din 24 septembrie 2021, Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 25.10.2021.

Prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2021, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesoria formulată de C. S.A..

Prin sentința civilă nr. 20 din 8 februarie 2022, Curtea de Apel Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intervenient și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat cauza spre soluționarea conflictului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 3588 din 16 iunie 2022, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 18.07.2022.

Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2022, Curtea a respins cererea formulată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară de introducere în cauză a Depozitarului Central.

Prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2022, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta ASF.

Prin sentința civilă nr. 172 din 15 decembrie 2022, Curtea a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și intervenienta în numele altei persoane S.C. C. S.A..

A admis cererea de intervenție în interesul pârâtei ASF.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. Sa a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs s-au arătat, în esență, următoarele:

Sentința civilă nr. 172/15.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați este nelegală, instanța făcând o aplicare greșită a normelor de drept material - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arăta în prealabil că soluția instanței de fond se sprijină pe un singur temei juridic, respectiv prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF nr. 10/2017 privind depozitarii centrali, text de lege care în interpretarea instanței nu ar permite transferul direct asupra acțiunilor indisponibilizate.

Soluția instanței de fond este nelegală, având în vedere că art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017 nu reglementează cerințele ce trebuie îndeplinite pentru ca Depozitarul Central să poată opera un transfer direct de acțiuni.

Potrivit "art. 52 din Regulamentul ASF 10/2017

(1) Depozitarul central ține registrele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, în formă electronică și deține un sistem informatic capabil să îndeplinească următoarele funcții de procesare a datelor:

a) executarea operațiunilor de transfer de instrumente financiare, altele decât cele derivate, pe baza principiului dublei înregistrări, cu verificarea prealabilă a următoarelor condiții:

b) modificarea valorii nominale a acțiunilor și conversia instrumentelor financiare în acțiuni."

Așa cum se poate observa, articolul 52 alin. (1) din Regulamentul ASF 10/2017 definește ce registre este obligat să țină Depozitarul Central și ce capabilități trebuie să aibă sistemul său informatic. Acest articol nu reglementează cerințele necesare operării unui transfer direct de acțiuni.

Nicăieri în norma expusă mai sus nu se indică că, nu poate opera transferul direct de acțiuni indisponibilitate. Nu se indică nici măcar că nu ar putea opera transferul normal de acțiuni indisponibilizate, în baza principiului livrare contra plată. Se indică doar care sunt cerințele informatice ale sistemului de gestionare al acțiunilor pe care Depozitarul Central este obligat să îl țină și să îl opereze.

Prin urmare, în mod nelegal, a interpretat instanța de fond acest text de lege reținând că interzice transferul acțiunilor indisponibilizate.

În al doilea rând, recurenta A. S.A. nu a solicitat transferul acțiunilor pe baza principiului dublei înregistrări, conform prevederilor art. 68 din Regulamentul ASF nr. 10/2017, respectiv art. 145 din Legea nr. 297/2004, ci a solicitat transferul direct al acțiunilor în conformitate cu art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017.

Prin urmare în mod nelegal, instanța de fond a aplicat acest text de lege art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, în cazul transferului direct, cum este situația dedusă judecății.

Dovada faptului că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material o constituie, pe lângă cele de mai sus, probele administrate în judecata în fond.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că, a arătat și dovedit totodată în fața instanței de fond ca într-o speță similară, Depozitarul Central a operat transferul unor acțiuni care erau indisponibilizate prin sechestru asigurător.

Acțiunile deținute de societățile D. S.A. și E. S.A. erau supuse sechestrului asigurător impus de DIICOT- Structura Centrală în cadrul dosarului penal nr. x/2007, situație identică cu cele 16.000.000 acțiuni ale C. deținute de recurenta A. S.A. aflate sub măsura sechestrului asigurător dispus tot în cadrul dosarului penal nr. x/2007

În anul 2021 societățile D. S.A. și E. S.A. au solicitat Depozitarului Central transferul direct al acțiunilor aflate sub măsura sechestrului asigurător, solicitare admisă de Depozitarul Central, așa cum rezultă fără echivoc din documentele aflate la dosarul de fond.

Prin urmare, solicită să se constate că, sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept cuprinse în art. 52 alin. (1) din regulamentul ASF 10/2017, și cu ignorarea prevederilor art. 68 și art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

Instanța de fond în mod nelegal a reținut ca prin sentința civilă nr. 132/2.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020, nu s-a stabilit nicio obligație nici în sarcina pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiara și nici a Depozitarului Central, în sensul solicitat de reclamantă - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ. - când prin hotărârea atacata instanța a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atragere sancțiunea nulității.

Nu era necesară formularea unei acțiuni în obligația de a face în contradictoriu cu Depozitarul Central.

Depozitarul Central este unica entitate care poate efectua operațiunile de modificare în Registrul Acționarilor pentru emitenții de valori mobiliare tranzacționate pe Bursa de Valori București. Aceasta înseamnă că dispozițiile unei hotărâri judecătorești privind operațiuni in Registrul Acționarilor în ce privește valori mobiliare listate pe Bursa de Valori București nu pot fi aduse la îndeplinire decât de Depozitarul Central.

În acest sens sunt dispozițiile legale în vigoare:

Art. 41 din Regulamentul ASF nr. 10/2017

"Depozitarul central înregistrează instrumentele financiare, altele decât cele derivate, tranzacționate pe o piață reglementată sau în cadrul unui alt loc de tranzacționare în conformitate cu prevederile art. 147 din Legea nr. 297/2004, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, ale prezentului regulament și ale contractelor încheiate cu emitenții de instrumente financiare."

Art 176 alin. (4) din Legea 126/2018 privind piețele de instrumente financiare:

"Depozitarul central efectuează operațiuni de decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, ale actelor delegate și ale actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menționat mai sus."

Obligația depozitarului de efectuare a mențiunilor dispuse în hotărârile judecătorești definitive rezultă în temeiul legii, respectiv dispozițiile art. 906 C. proc. civ. și 909 Cod de procedură. civilă.

Așadar, în cazul Depozitarului Central, acesta nu poate să refuze să efectueze înregistrările în Registrul Acționarilor în baza unei hotărâri judecătorești definitive, invocând că, nu ar fi parte în acel proces.

În consecință, argumentul instanței de fond, conform căruia nu există o hotărâre care să oblige Depozitarul Central să își execute obligația de a face este nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 906 și 909 C. proc. civ., motiv de nelegalitate al hotărârii atacate, conform art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 483-502 C. proc. civ., Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, Regulamentul ASF nr. 10/2017 privind depozitarii centrali, precum și celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul cererii de recurs.

4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, motivele invocate de recurenta-reclamantă și apărările formulate de intimata-pârâtă, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin sentința civilă nr. 132/02.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă a fost anulată operațiunea de vânzare-cumpărare încheiată în perioada 18.08.2015 -21.08.2015 între A. S.A., în calitate de vânzător și F. S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect 16.000.000 acțiuni emise de C. S.A. [ . . . . . . . . . .] . A fost obligată pârâta F. S.R.L. să restituie acțiunile reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă au fost respinse apelurile formulate de pârâtele F. S.R.L. și G. S.R.L. împotriva sentinței sus-menționate ca nefondate, sentința devenind astfel definitivă.

Întrucât C. S.A. este o companie listată pe Bursa de Valori din București, iar registrul acționarilor acestei societăți este ținut și operat conform legii de către Depozitarul Central, recurenta-reclamantă a efectuat demersurile specifice operării de către această instituție a transferului direct în registrul acționarilor și înregistrarea acestor acțiuni în contul recurentei-reclamante.

Astfel, în baza celor două hotărâri judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 70 din Regulamentul ASF 10/2017, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat la data de 24.03.2020 organului abilitat, Depozitarul Central, să își îndeplinească atribuțiile stabilite de lege, respectiv să efectueze înregistrarea transferului direct de acțiuni, de la F. S.R.L. către recurenta A. S.A., însă Depozitarul Central nu a efectuat transferul.

Cele 16.000.000 acțiuni se află sub sechestru penal, în cauza ce face obiectul dosarului penal nr. x/2007 aflat pe rolul DIICOT.

Depozitarul Central a emis Adresa nr. x/03.06.2020, prin care a solicitat recurentei să completeze documentația cu acordul DIICOT în vederea efectuării transferului asupra pachetului de acțiuni.

Prin Adresa nr. x/23.07.2020, dosar nr. x/2021 al Curții de Apel București, DIICOT arată că nu are competența funcțională de a sprijini recurenta în aplicarea unei hotărâri judecătorești civile definitive.

În acest context, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de sancționare a Depozitarului Central pentru neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra a 16.000.000 acțiuni la C. S.A., conform obligațiilor impuse de lege, respectiv pentru neefectuarea transferului direct asupra 16.000.000 acțiuni la C. S.A., conform sentinței civile nr. 132 din 2 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, definitivă și executorie; în subsidiar, obligarea pârâtei ASF la emiterea unei decizii prin care să impună Depozitarului Central să își execute obligațiile impuse de lege.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., recurenta a susținut că, instanța de fond în mod nelegal a reținut că, prin sentința civilă nr. 132/2.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020, nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, și nici a Depozitarului Central, în sensul solicitat de reclamantă.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., recurenta a învederat că, în mod nelegal, instanța de fond, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, a constatat că în nicio situație Depozitarul Central nu ar putea să transfere acțiuni indisponibilizate.

Prealabil, cu privire la susținerile recurente-reclamante, în sensul că, instanța de fond în mod nelegal a reținut că, "prin sentința civilă nr. 132/2.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020, nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, și nici a Depozitarului Central, în sensul solicitat de reclamantă", Înalta Curte reține, pe de o parte că, Depozitarul Central își desfășoară activitatea sub supravegherea Autorității de Supraveghere Financiară, în conformitate cu prevederile art. 176 din Legea nr. 126/2018, iar pe de altă parte, prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 Curții de Apel Galați, nerecurată de părți, a fost respinsă cererea privind introducerea în cauză a Depozitarului Central, formulată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin raportare la obiectul cererii cu care a fost sesizată instanța.

Cu privire la susținerile recurentei vizând greșita aplicare a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, privind depozitarii centrali, text de lege care în interpretarea instanței de fond nu ar permite transferul direct asupra acțiunilor indisponibilizate, Înalta Curte reține că sunt întemeiate.

Instanța de fond în mod greșit a constatat că în nicio situație Depozitarul Central nu ar putea să transfere acțiuni indisponibilizate, făcând o interpretare și aplicare greșită a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017.

Astfel, Înalta Curte constată că, soluția instanței de fond este nelegală, întrucât prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii reclamantei A. S.A., nu se referă și nu reglementează cerințele ce trebuie îndeplinite pentru ca Depozitarul Central să poată opera un transfer direct de acțiuni.

Dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017 privind depozitarii centrali emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 prevăd următoarele:

"(1) Depozitarul central ține registrele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, în formă electronică și deține un sistem informatic capabil să îndeplinească următoarele funcții de procesare a datelor:

a) executarea operațiunilor de transfer de instrumente financiare, altele decât cele derivate, pe baza principiului dublei înregistrări, cu verificarea prealabilă a următoarelor condiții:

Din conținutul prevederilor articolului 52 alin. (1) din Regulamentul ASF 10/2017, reiese că acestea reglementează cadrul legal referitor la registrele pe care Depozitarul Central este obligat să le țină și la funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul său informatic.

În speță, așa cum se poate observa din documentele depuse la dosarul de fond, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat în mod expres Depozitarului Central operarea transferului direct asupra celor 16.000.000 acțiuni ale C. S.A. ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive, situație care este reglementată de art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017.

Prin urmare, reține Înalta Curte că, recurenta-reclamantă A. S.A. nu a solicitat transferul acțiunilor pe baza principiului dublei înregistrări, conform prevederilor art. 68 din Regulamentul ASF nr. 10/2017, respectiv art. 145 din Legea nr. 297/2004, ci a solicitat transferul direct al acțiunilor în conformitate cu art. 70 din Regulamentul ASF nr. 10/2017.

Transferul direct de proprietate asupra instrumentelor financiare pe piața de capital este reglementat ca o situație de excepție de la regula transferului dreptului de proprietate, ca urmare a unei tranzacții prin sistemele de tranzacționare ale pieței.

Potrivit art. 145 din Legea nr. 297/2004:

"(1) Transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de compensare-decontare, pe baza principiului livrare contra plată."

Potrivit art. 68 din Regulamentul ASF 10/2017:

"(1) în conformitate cu prevederile art. 145 din Legea nr. 297/2004, transferul dreptului de proprietate asupra instrumentelor financiare are loc la data decontării tranzacției, în sistemul de decontare administrat de către depozitarul central.

(2) înregistrarea transferului de proprietate se realizează prin debitarea/creditarea conturilor de instrumente financiare."

Art. 70 din Regulamentul ASF 10/2017:

"(1) Prin excepție de la prevederile art. 68 alin. (1), depozitarul central poate opera transferuri directe de proprietate asupra instrumentelor financiare, ca efect al:

a) succesiunii;

b) ieșirii din indiviziune;

cesionării de către emitent a acțiunilor proprii către personal;

d) dobândirii de către emitent a propriilor acțiuni, în urma retragerii din societate a acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate în adunarea generală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

e) fuziunii, divizării sau lichidării;

f) constituirii/majorării capitalului social al societăților comerciale, altele decât cele ale căror instrumente financiare sunt tranzacționate pe piața de capital și decât societățile de servicii de investiții financiare și societățile de administrare a investițiilor, prin aport în natură reprezentând acțiuni emise de societăți admise la tranzacționare;

g) punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive; [...]"

Interpretarea sistematică a dispozițiilor normative arătate mai sus, în raport și de prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017, relevă faptul că acestea stabilesc condițiile ce trebuie verificate prealabil "pentru executarea operațiunilor de transfer de instrumente financiare pe baza principiului dublei înregistrări", adică a acelor operațiuni cu instrumente financiare, altele decât transferurile directe de proprietate asupra instrumentelor financiare, ca efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive.

În consecință, constată Înalta Curte că în mod nelegal, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Regulamentul ASF 10/2017 în situația dedusă judecății, ce vizează transferul direct de acțiuni.

Așa cum s-a arătat anterior, prin sentința civilă nr. 132/02.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, definitivă prin respingerea apelurilor, s-a stabilit cu putere de lucru judecat anularea operațiunii de vânzare-cumpărare încheiată în perioada 18.08.2015 -21.08.2015 între A. S.A., în calitate de vânzător și F. S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect 16.000.000 acțiuni emise de C. S.A., fiind obligată pârâta F. S.R.L. să restituie acțiunile reclamantei A. S.A..

Înalta Curte constată că, transferul direct al acțiunilor pe piața de capital, în speță, ipoteza prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. g) din Regulamentul ASF nr. 10/2017 - transferurile directe de proprietate asupra instrumentelor financiare, ca efect al punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive-, este reglementat ca o situație de excepție de la regula transferului de proprietate ca urmare a unei tranzacții prin sistemele de tranzacționare ale pieței.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, deși prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei. Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin actul de sesizare a instanței. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele și împrejurările ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Totodată, în opinia Înaltei Curți, trebuie stabilit cu certitudine dacă pretinsul refuz nejustificat al intimatei-pârâte de a emite o decizie a fost exprimat cu exces de putere.

Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile, iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Înalta Curte reamintește că refuzul trebuie să fie exprimat cu exces de putere pentru a fi nejustificat.

În privința definiției excesului de putere, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 prevede că prin exces de putere se înțelege "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor."

Pentru a se constata dacă este vorba despre situația unui "refuz nejustificat de soluționare a unei cereri", reține instanța de control judiciar că acesta semnifică "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", iar excesul de putere se stabilește prin evaluarea împrejurării dacă dreptul de apreciere al autorității administrative a fost exercitat "prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Or, analiza situației referitoare la refuzul intimatei-pârâte de a emite o decizie prin care să impună Depozitarului Central să își execute atribuțiile stabilite de prevederile legale în vigoare, revine instanței de fond, așa cum s-a reținut anterior, cu respectarea dublului grad de jurisdicție, în raport de dezlegarea de drept stabilită de Înalta Curte prin prezenta decizie.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar H. împotriva sentinței nr. 172 din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.