ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.03.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, anularea Deciziei de invalidare/respingere a Cererii nr. x din 27.01.2021 B., anularea Deciziei nr. 230291/C/DEE/17.03.2022 prin care a fost respinsă Contestația formulată față de Decizia de invalidare/respingere a Cererii nr. x din 27.01.2021 B. și obligarea pârâtei să acorde o finanțare nerambursabilă în sumă de 132.500 RON pentru realizarea proiectului propus cu o putere instalată de 27,28 (kWp) în condițiile Ghidului și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor aferente soluționării cererii.

Prin sentința civilă nr. 460 din 13 octombrie 2022, Curtea a respins excepția inadmisibilității petitului al treilea al cererii de chemare în judecată invocată de pârât.

A admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Decizia de invalidare/respingere a cererii reclamantei nr. 205/27.01.2021 B. precum și Decizia nr. 230291/C/DEE/17.03.2022 prin care a fost respinsă contestația reclamantei față de decizia de invalidare/respingere a cererii nr. x/27.01.2021.

A respins în rest acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Energiei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinței recurate, în ceea ce privește petitele 1 și 2 ale acțiunii, și, rejudecând respingerea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, recurentul-pârât a reiterat aspecte referitoare la procedura de depunere a cererii de finanțare pentru programul B. prin intermediul aplicației informatice și la situația de fapt, susținând că aplicantul nu a făcut dovada depunerii tuturor documentelor odată cu cererea de finanțare.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului pentru netimbrare și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul pârâtului Ministerul Energiei nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului-pârât, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivul de casare menționat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși, la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuție chestiuni care țin de probațiune și de stabilirea situației de fapt, prin argumente prezentate și în fața instanței de fond, fără, însă, a-și circumstanța în niciun mod critica de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, și nu de a reanaliza situația de fapt și a reaprecia probele sau modul de administrare a acestora.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Energiei împotriva sentinței nr. 460 din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.