ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 604/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 03.11.2021 sub dosar nr. x/2021 reclamantul A., a chemat în judecată în calitate de pârâtă Agenția Națională de Integritate solicitând:

- anularea actului administrativ - RAPORT DE EVALUARE NR. 50560/G II/18.10.2021, comunicat în data de 21.10.2021 ca fiind emis ilegal si netemeinic de către pârâta ANI, prin aparatul propriu de specialitate, in legătură cu modalitatea de cercetare asupra unui eventual conflict de interese în cauză, raportat la situația de fapt si de drept reținută.

La termenul din 10 februarie 2022 s-a pus în discuție părții prezente prin apărător și s-a acordat cuvântul pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vaslui invocată prin întâmpinare.

Prin sentința nr. 54 din 23 februarie 2022, Tribunalul Vaslui a admis excepția de necompetență materială, invocată prin întâmpinare de pârâta Agenția Națională de Integritate și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Iași.

Cauza s fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2022.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 65/2012 din 23 mai 2019 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 65/2012 din 23 mai 2019, pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul A. și, fără a încadra criticile sale în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar, în urma rejudecării, să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În cadrul motivelor de recurs a susținut recurentul că, în data de 27.01.2020, în urma unei sedințe a Consiliului Local Falciu, s-a dat o hotărâre de concesionare la licitație publică a unor terenuri agricole de pe raza comunei Falciu. Aceasta propunere de aprobare a venit tocmai la intenția primarului atât de la acea vreme cat si cel actual, în baza referatului aprobat de acesta și a proiectului întocmit de către aparatul său de specialitate. La momentul inițierii acestui proiect - luna ianuarie 2020 -, societatea sa agricola și inclusiv recurentul nu erau interesați de concesionarea acestor terenuri, nefiind in aria de desfășurarea a activităților sale agricole de la acea vreme. A considerat la acel moment ca nu ar putea fi o ipoteză de conflict de interese conform art. 228 din Legea 57/2019 privind Codul administrativ, deoarece, în primul rând concesionarea acestor terenuri se făcea prin licitație publică (nu atribuire directă) astfel cum este reglementata procedura specifică atât de O.U.G. nr. 57/2019 și de legea 54/2006 privind concesionarea terenurilor proprietate autorităților, publice locale, cât și deoarece nu avea intenția să participe la aceasta procedură de atribuire, nu vedea ipoteza realizăriii vreunui eventual folos material în cauză de către recurs sau de societatea la care acesta este acționar.

Mai mult, HCL nr. 9/27.01.2020 a Consiliului Local Falciu a fost votată de 11 consilieri din totalul de 12 prezenți, fapt care denotă lipsa de influență în decizia luată de către votul său. Practic ar fi fost 10 voturi pentru și 2 abțineri, fapt care nu ar fi schimbat cu nimic decizia luată de catre consiliul local și, oricum hotărârea ar fi fost aprobată. Mai menționează încă o dată că, ca la acel moment al votului, nu avea imaginea ca ar putea obține vreun folos material în cauza, deoarece nu era interesat să concesioneze aceste terenuri, ci doar dorea ca ele să fie scoase la licitație și redevența obținută sa fie o sumă corecta, mult mai mare fata de cea care se obținuse anterior de la societate care le deținea anterior. Aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de judecată, deși sunt elemente esențiale în neîntrunirea cumulativă a condițiilor de la conflictul de interese. Scopul inițial al sustinerii hotărârii de concesiune nu a fost acela de a participa reclamantul la licitație, ci unul strict, de a înlătura modul anterior prin care se valorificau aceste terenuri, la o redevență derizorie, de către primarul localității.

Susține recurentul ca nu a introdus pe ordinea de zi aceasta propunere si nu a influențat cu nimic rezultatul votului.

In baza acestei hotărâri HCL nr. 9/27.01.2020, mai exact in baza art. 4 din HCL, s-a constituit comisia de evaluare a ofertelor depuse la licitație publica, iar aceasta comisie a fost aprobată prin dispoziția primarului Comenei Falciu. Nu a influențat cu nimic componența comisiei, mai mult, fiind chiar în relații conflictuale cu primarul, a dorit doar ca aceasta licitație să se desfășoare corect.

In data de 20.03.2020, Comisia de evaluare a licitație, constituită la nivelul Primăriei Falciu, a scos la licitație publică cu plic inchis - oricine putea depune oferte-, suprafața de 27.10 ha teren arabil extravilan, nivelul minim al concesiunii stabilit a fost de 1000 RON/ha/an. Până în acel moment nivelul concesiunii pe care primăria o primea, era unul simbolic care nu trecea de 70 euro/ha, iar la momentul aprobării hotărârii de a se concesiona, chiar a dorit ca acest cuantum al redevenitei sa fie majorat. Consideră recurentul că acesta este încă un element care denotă că în data de 27.01.2020 recurentul nu dorea sa concesioneze aceste terenuri, altfel care ar fi fost motivul pentru care sa fi dorit stabilitea prin hotărâre a unei redevente minime majorate substanțial, care daca as fi dorit să participe atunci la licitație trebuia plătită de societatea sa, desigur, daca câștiga și licitația.

Deoarece în acea perioadă, mai exact începutul lunii martie 2020, la nivel local, a avut informații prin care primarul dorea in continuare sa concesioneze terenurile "unor firme de casă", acesta având controlul asupra comisiei de licitație (el a constituit-o - art. 4 din HCL) a decis împreună cu fratele său ca societatea să participe la licitație, astfel că au achiziționat caietul de sarcini, conform procedurii si după care, au depus o ofertă în plic închis, ofertă care a fost de 1200 RON/ha/an. In urma licitației societatea sa a câștigat drepul de concesiune al terenului pe o perioada de 5 ani cu condiția plății în avans al concesiunii, iar acest fapt s-a datorat în special sumei foarte mari ofertate de către societatea recurentului, în raport cu ceilalți ofertanți, dorința recurentului fiind ca aceste terenuri sa fie exploatate corect și sa nu fie prejudiciat în special bugetul public local, societatea suportând un cuantum ridicat al plății concesiunii. Așa cum rezultă din constările greșite ale ANI, în raport cu situațiile financiare trimise de către APIA Vaslui, se constată că inspectorul de integritate ANI scoate in evidență în special cuantumul subvențiilor totale luate de către societate, însă ceea ce uită acest inspector, în mod intenționat consideră recurentul, este sa analizeze atât suprafața de teren aferentă acestor subvenții (nu este suprafața din contractul de conciseiune, decât într-o mica parte valoric) cât și perioada aferentă încasării acestei subvenții. Practic, subvenția efectivă încasata este pentru o perioada de un an pana la momentul evaluării și este mult mai mică față de redevența achitată anticipat Primăriei Falciu pe 5 ani. In concret societatea a încasat o subvenție de circa 200 de euro pe HA, aceasta înseamnă valoric 26.000 RON/an (doar anul 2020) și a plătit andicipat redevența în cuantum de 1200 RON/ha/an x 5 ani x 27.10 ha = 162.600 RON iar în prezent valoarea platită de societate este mult mai mare față de beneficiul invocat de către ANI/folosul patrimonial, singurul scop pentru care a achiziționat aceasta suprafața de teren a fost acela de a o valorifica concurential pe piața agricolă prin prestarea activităților de cultivare a plantelor specifica CAEN-uIui firmei.

Mai susține recurentul ca nu a făcut parte din comisia de licitație, nu a exercitat presiuni asupra consiliului local pentru a putea influența decizia acestuia și că nivelul concesiunii reprezintă cea mai mare sumă pe care o persoana fizica sau juridica o plătește la nivelul contractelor înregistrate la nivelul comunei Falciu. Nivelul maxim al concesiunii unui teren pe raza comunei Facliu si chiar al județului Vaslui nu trece de suma de 150 euro/ha/an, iar societatea recurentului plătește primăriei Falciu dublu. Comparativ, anterior, în anul 2019/2020 arenda plătită la nivelul comunei Falciu nu a depășit 300lei/ha, iar societatea a achitat suma de 1200 RON/ha. Chiar și in prezent Primăria Falciu deține terenuri arabile în proprietate privată și nu încasează de pe urma concesiunii lor mai mult de 100 euro/ha/an.

Consideră că prețul plătit pentru concesiunea terenului este unul care depășește cu mult nivelul prețului pieței și nu obține nici un avantaj de pe urma concesiunii, iar plângerea formulată la pârâta ANI și modul de analiză, este o formă de răzbunare pentru faptul ca a stricat jocurile murdare ale celor care lucrau până atunci aceste terenuri și care plăteau sume modice cu titlul de redevență, deși obțineau numeroase beneficii în urma exploatării acestor terenuri. Practic prin conduita sa corectă a suplimentat veniturile bugetare, iar acest lucru poate fi analizat în concret, comparativ, dacă Primăria Falciu va depune documentele necesare, mai exact contractele de concesiune anterioare pe aceasta suprafața de teren de 27 HA, obiect al analizei ANI, contractele de concesiune anterioare anului 2020.

Susține astfel că în cauză nu este întrunită existența tuturor celor 4 elemente prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 57/03 iulie 2019 privind Codul administrativ, deoarece, deține strict calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Falciu, nu are nici o calitate în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor, nu a emis dispoziții în cauză, nu exercită funcția publică de primar al comunei, calitate care ar fi putut genera o anumita influenta asupra câștigătorului licitației. În exercitarea acestei funcții, de consilier local prin raportare la a doua condiție, nu a încheiat contractul de concesiune, nu a încheiat acte juridice esențiale pentru a se putea încheia acest contract. Astfel, a luat cunoștință în cursul și ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, despre valoarea și calitatea bunului care urma să fie concesionat, iar pe de altă parte, nu a exercitat atribuții de serviciu în semnarea contractului de concesiune, din partea concedentului. Nu s-a implicat direct și în cunoștință de cauză, și astfel să încalce normele legale privind regimul și atribuirea contractelor de concesiune a bunurilor proprietate publică/privată.

Persoanele care exercită o funcție de demnitate publică se află în conflict de interese doar atunci când, în exercitare a funcției, prin decizia luată se produce un beneficiu (raportat la situația de fapt in cauza nu s-a produs, mai mult conform calului mathematic de mai sus am echitatat o suma substanțiala in având Consiliului Local Falciu), iar atunci când a participat la luarea unei decizii (ianuarie 2020) nu avea imaginea ca aceasta poate influența sau pare să influențeze un avantaj sau dezavantaj pentru sine, rude, pentru orice persoană fizică sau juridică cu care are o relație indiferent de natura acesteia.

Susține astfel că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție, prin prisma dispozițiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, nu exista condiția existenței unui interes personal în cauză, dat fiind faptul că decizia în cadrul societății a fost luata ulterior emiterii HCL și pe fundalul dorinței unor persoane de a minimaliza valoarea redevenței.

În privința caracterului patrimonial al interesului, de asemenea, se impune a se considera că nu este îndeplinită nici această condiție a textului, prin raportare atât la valoarea foarte mare a redevenței pe care o achita societatea anual către consiliul local, cât și din perspectiva potențialului relativ redus de exploatare asupra terenului, exploatarea acestuia neproducând beneficii majore in cadrul societății.

Nici ultima condiție nu consideră recurentul că ar fi îndeplinită în cauză, având în vedere competența unităților administrativ teritoriale, strict prin primari, de a încheia contracte de concesiune, în condițiile legii, pentru suprafețele de teren disponibile, si nu prin intermediul reprezentanților consiliului local, eventual a sa, în calitate de consilier local.

Mai susține recurentul că, încă un element care denotă inexistenta conflictului de interese in cauza, este modalitatea de încheiere a contractului de concesiune, care s-a făcut urmând o procedură de concesiune reglementată de lege, atât de art. 314 din O.U.G. nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrative, respectiv O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, act normativ care, în mod explicit prevede, în art. 47 - 49, regulile privind conflictul de interese, cu referire concretă la anumite situații și persoane. Art. 46 alin. (1), Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 prevede regula generală, dispunând că "Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire concedentul (in speța primarul prin comisia de evaluare a licitației) are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese și/sau manifestarea concurenței neloiale.".

O astfel de măsura daca s-ar fi impus ar fi trebuit luată si motivată strict de către comisia de licitație, nu de către participanții la aceasta procedură, iar recurentul - consilier local nu avea atribuții profesionale în acest sens, generate de funcția publică pe care o deține.

Față de toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cerereii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, solicitând respingerea recursului, în principal, ca tardiv și, în subsidiar, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatei pârâte Agenția Națională de Integritate i-a fost comunicată recurentului în termenul legal, acesta nu a combătut apărările intimatei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 07.10.2022 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 05.12.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de imposibilitatea de prezentare a recurentului - reclamant, din motive medicale, astfel cum a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, a amânat judecata cauzei pentru astăzi, 06.02.2024, și, după soluționarea cu prioritate a excepției tardivității recursului, invocată de intimata - pârâtă, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin raportare la criticile formulate și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru motivele arătate în continuare:

În prealabil, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a încadrat criticile formulate în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă, în urma analizei acestora, reține că toate criticile formulate pe calea recursului se subsumează cazului de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul invocând în esență interpretarea greșită a normelor de drept, respectiv a prevederilor art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Astfel, trecând la analizarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, iar criticile recurentului privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt nefondate.

Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anulare a Raportului de evaluare nr. x/18.10.2021 emis de A.N.I. prin care s-a concluzionat că, în exercitarea funcției de consilier local pentru mandatul 2016-2020 recurentul - reclamant s-a aflat în situația de conflict de interese descrisă de dispozițiile art. 228 alin. (1) lit. a) și c) din Codul administrativ, întrucât a participal la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local Fălciu nr. 9/27.01.2020 privind aprobarea concesionării prin licitație a suprafeței de 27.10 ha teren arabil din extravilan aparținând domeniului privat al comunei Fălciu, act administrativ care a produs un folos material recurentului și fratelui acestuia, respectiv pentru B. S.R.L. la care recurentul deține calitatea de asociat și funcția de administrator unic.

Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, soluția fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Referitor la criticile din recurs întemeiate de recurent pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare în procedura administrativă, prin ignorarea completă și evidentă a punctului de vedere exprimat de recurentul - reclamant, această critică nu poate fi reținută.

Sub acest aspect este de observat faptul că recurentul reclamant, pornind de la prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) și c) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora raportul de evaluare trebuie să cuprindă punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat, recunoaște faptul că inspectorul de integritate i-a solicitat un punct de vedere ce a fost exprimat de altfel, dar concluzionează în sensul că dreptul la apărare al persoanei evaluate este respectat numai dacă sunt înlăturate motivat apărările persoanei evaluate, lucru ce nu s-a întâmplat.

O atare concluzie nu are niciun fundament legal, neexistând nicio obligație a inspectorului de integritate în sensul de a înlătura motivat apărările formulate de persoana evaluată, ci numai de a analiza aceste apărări, fiind de subliniat, totodată, faptul că procedura administrativă desfășurată de ANI nu are caracter contradictoriu, iar raportul de evaluare cu privire la conflictul de interese nu este un act administrativ jurisdicțional, astfel că nu reclamă exigențele motivării specifice actelor administrativ-jurisdicționale.

Ca orice act administrativ, raportul de evaluare trebuie să fie motivat, iar o atare cerință se socotește ca fiind îndeplinită cât timp în cuprinsul său sunt menționate elementele de fapt și de drept avute în vedere pentru concluzia trasă, permițând destinatarului său cunoașterea motivelor care au determinat autoritatea să adopte o anumită concluzie și totodată făcând posibil controlul de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește critica referitoare la neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (4) și 5) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ pentru constatarea conflictului de interese, reține instanța de control judiciar că legiuitorul, prin edictarea art. 228 alin. (1) din Codul administrativ a avut în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru a se constata existenta conflictului de interese:

În speță, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că au fost îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de legiuitor pentru existența conflictului de interese.

Încă de la data adoptării hotărârii recurentul putea în mod rezonabil previziona faptul că în cazul aprobării scoaterii la licitație a terenului agricol societatea sa are deschisă calea de a participa la aceasta procedură și de a obține foloase în mod direct pentru sine sau pentru altul (fratele sau) constând în subvenția APIA sau profitul realizat în urma activităților agricole.

În calitatea sa de consilier local, recurentul trebuia să aibă în vedere faptul că pot fi influențate anumite decizii și pot fi create situații favorabile, cum ar fi în legătură cu suprafața de teren arabil care va fi scoasă la licitație (mărime, poziționare, calitate) și, chiar dacă licitația a fost publică, nu atribuire directă, singurul care putea anticipa, totuși, dacă, în ceea ce privește închirierea suprafeței de 27,10 ha, are un interes personal este chiar recurentul. În funcție de această apreciere, recurentul își putea regla conduita fie prin abținerea de la luarea unei hotărâri care să vizeze acest aspect, fie prin luarea în posesie a unor suprafețe de teren arabil prin alte modalități decât de închiriere din suprafețele aparținând comunei.

În aceste condiții, așa cum în mod corect a constatat instanța de fond, este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 228 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, în sensul că recurentul putea previziona că decizia consiliului local prezintă un potențial avantaj material pentru sine și pentru o rudă apropiată.

Față de obiectul de activitate al societății deținute și administrate de către reclamant, respectiv cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semnițe oleaginoase, existența unui interes în adoptarea actului administrativ este evidentă, societatea, al cărei acționar majoritar și administrator unic este recurentul, respectiv B. S.R.L depunând anual (în intervalul 01.05.2007 - 05.04.2019) cereri unice de plată în baza cărora aceasta a încasat de la APIA. - Centrul județean Vaslui suma totală de 5.914.809,64 RON din care 2.632.744,34 RON după data 25.06.2016 la care persoana evaluată a început exercitarea mandatului de consilier local-2016-2020, precum și perioada scurtă scursă de la data adoptării HCL, respectiv 27.01.2020, până la data încheierii contractului, respectiv 27.04.2020, perioadă în care s-a desfășurat întreaga procedură de licitație.

În mod nefondat susține recurentul că, deși deținea o societate agricolă la momentul adoptării HCL nr. 9/27.01.2020, nu ar fi fost interesat de concesionarea terenurilor agricole respective și, doar după ce Comisia de evaluare a licitației a scos la licitație publică terenul s-a hotărât împreună cu fratele său ca societatea să participe la licitație.

Contrar celor susținute de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că, încă de la data adoptării hotărârii reclamantul putea în mod rezonabil previziona faptul că în cazul aprobării scoaterii la licitație a terenului agricol societatea sa are deschisă calea de a participa la această procedură și de a obține foloase în mod direct pentru sine sau pentru altul (fratele său) constând în subvenția APIA sau profitul realizat în urma activităților agricole.

Recurentul, în calitate de consilier local, a votat Hotărârea de Consiliu Local Fălciu nr. 9/27.01.2020 privind aprobarea concesionării prin licitație a suprafeței de 27,10 ha teren arabil din extravilan aparținând domeniului privat al comunei Fălciu, suprafață de teren concesionată de S.C. B. S.R.L., al cărei acționar majoritar și administrator unic este reclamantul, iar fratele acestuia este director și acționar.

Recurentul a avut un interes personal la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Fălciu nr. 9/27.01.2020, având posibilitatea să anticipeze, în calitate de asociat și unic administrator al societății B. S.R.L., cu domeniul de activitate principal: cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semnițe oleaginoase, că o decizie a autorității administrației publice din care face parte, referitoare la concesionarea terenului agricol din domeniul privat al com. Fălciu ar putea produce un folos material pentru sine, pentru fratele său și B. S.R.L, urmare participării la licitație, fiind și unicul ofertant.

În acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că nu are relevanță faptul că societatea plătește o redevență mai mare decât cea plătită de alte societăți în anii anteriori, întrucât dispozițiile legii nu condiționează existența conflictului de interese de obținerea unui beneficiu material injust și nici faptul că hotărârea a fost adoptată de unsprezece din cei doisprezece consilieri locali întrucât, înainte de ședință reclamantul avea obligația să anunțe interesul său personal și apoi să se retragă de la dezbaterea respectivului punct de pe ordinea de zi, conform dispozițiilor art. 228 alin. (2) și (3) O.U.G. nr. 57/2019, conform cărora " (2) În exercitarea funcției, consilierul local sau consilierul județean aflat în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) are obligația să anunțe la începutul ședinței consiliului local, respectiv a consiliului județean interesul personal pe care îl are la adoptarea hotărârii respective, anunț care se consemnează în mod bligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

(3) Ulterior anunțării interesului personal, consilierul local sau județean nu mai este luat în calcul pentru cvorumul necesar adoptării hotărârii consiliului cu privire la care acesta și-a anunțat interesul și nu are drept de vot la adoptarea acestei hotărâri."

Referitor la existența unui folos material, și aceasta este dovedită cu Adresa nr. x din 15.06.2021, din conținutul căreia rezultă că în anul 2020 S.C. B. S.R.L. a încasat de la APIA Centrul Județean Vaslui subvenții în cuantum de 885.973 RON, în această sumă fiind incluse și sumele aferente celor 27,10 ha concesionate de la Comuna Fălciu, în baza contractului de concesiune nr. x încheiat la data de 27.04.2020 chiar de recurentul - reclamant, în calitate de reprezentant al societății.

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului potrivit căreia nu subzistă conflictul de interese deoarece concesiunea terenurilor s-a făcut prin licitație publică.

În condițiile în care prezentul litigiu are ca obiect constatarea existenței conflictului de interese în care s-a aflat consilierul local la momentul votării Hotărârii Consiliului Local Fălciu nr. 9/27.01.2020, nu are nicio influență asupra existenței incidentului de integritate modalitatea de atribuire a contractului de concesiune, precum și toate aspectele cu privire la constituirea comisiei de evaluare de către primar, desfășurarea procedurii de licitație, achitarea redevenței în avans pentru 5 ani sau faptul că nu există nicio persoană nemulțumită de încheierea contractului de concesiune.

Înalta Curte amintește că, în exercitarea funcției de consilier local reclamantul avea obligația de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese și să dea dovada unei atitudini neutre, imparțiale și obiective față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane, raportat la dispozițiile art. 71 din Legea nr. 161/2003 conform cărora "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Prin implementarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, legiuitorul a avut în vedere exclusiv această legătură dintre exercițiul unei demnități publice și existența unui interes personal, tocmai pentru că rațiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de exercitare a atribuțiilor și competențelor legale de către persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică.

Cu alte cuvinte, din perspectiva legiuitorului, existența interesului patrimonial în legătura cu situația alesului local este o cauză de imparțialitate și lipsă de obiectivitate care generează și conflictul de interese analizat în cauză.

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

În acest context, autoritatea pârâtă și instanța de fond au reținut în mod corect faptul că în exercitarea funcției de consilier local reclamantul avea obligația de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese și să dea dovada unei atitudini neutre, imparțiale și obiective față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a cadrului normativ incident cauzei.

Așadar, instanța de control judiciar constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reținut.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurentul - reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 65/2022 din 23 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.