ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4067/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași cu nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. și C., apreciind că au dat o hotărâre ilegală și fără motivare, în data de 23.11.2020 în dosarul nr. x/2020, în camera de consiliu.

În motivarea cererii reclamantul arată că el nu a formulat cerere de reexaminare, iar pârâtele au încălcat prevederile C.R. prevăzute la art. 126 alin. (6) care precizează: Controlul judecătoresc al actelor administrative este garantat. Pârâtele au soluționat cererea sa printr-o încheiere nelegală, dată în camera de consiliu și fără citarea părților și prin încălcarea L 554, care la art. 14 alin. (2) precizează: Instanța soluționează cererea cu citarea părților. Acest articol mai prevede: Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din L. 134 C. proc. civ. nu este aplicabil.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 40 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași si in consecință a fost declinată, în favoarea Tribunalului Vaslui, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. in contradictoriu cu paratele B. si C. .

Recursul

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate.

In esență, recurentul - reclamant a arătat că instanța fondului a și-a respectat atribuțiile funcționale stabilite prin Constituția României, Legea 134/2010, Legea nr. 554/2004 și Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin (H CSM nr. 1375/2015).

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, a pus în discuția părților la termenul din data de 21 septembrie 2021 în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, pe care urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

În materia excepției de necompetență, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, fiind menținută și în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluționării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituționalitatea textului de lege, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12. iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.

Curtea a mai reținut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așadar, reține Înalta Curte că, sentința civilă nr. 40 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal este pronunțată în condițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancțiunea inadmisibilității recursului.

Temeiul de drept al soluției pronunțate

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 40 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.