ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.06.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, desființarea Rezoluției Inspectorului-Șef din data de 26.05.2022 date în dosarul x și a Rezoluției de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 date în dosarul x, cu trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind încălcarea prevederilor art. 99 lit. t) și art. 99

1

alin. (1) și (2) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin sentința civilă nr. 2040 din 4 noiembrie 2022, Curtea a respins cerera de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

A invocat recurentul motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

A apreciat că nerespectarea unei proceduri legale, de ordine publică, se sancționează cu nulitatea absolută, situație în care excepția de nelegalitate invocată era admisibilă unde inspectorul șef și judecătorul fondului aveau obligația prevăzută de art. 45

1

alin. (2) lit. b) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 republicată, de admitere a plângerii și completare a verificărilor, respectiv de admitere a contestației și desființarea rezoluției de clasare.

În continuarea susținerilor sale, recurentul a făcut aprecieri asupra scopului independenței judecătorilor, asupra dreptului la un proces echitabil și asupra rolului activ al judecătorului.

A precizat că prin cererile adresate Inspecției Judiciare nu a solicitat ca pe cale administrativă să modifice hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2020 și nr. y/2018 deschise pe rolul Tribunalului Argeș și, respectiv, Curtea de Apel Pitești, ci a sesizat o situație de fapt materială prin care instanțele de judecată nu recunosc dreptul material ce rezultă din legislația națională.

Situația juridică sesizată intimatei-pârâte privea hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2018, în care instanța nu a motivat cererea de recurs, și în dosarul nr. x/2020, în care instanța, în contestație în anulare, a respins cererea pe motiv că nu există motive de casare invocate de recurent care nu au fost cercetate de instanța de recurs.

A urmărit calea administrativă împotriva judecătorilor care au soluționat cererile din dosarele menționate și, pe fond, cercetarea disciplinară a acestora, încălcarea normelor juridice arătând o greșeală evidentă, neîndoielnică, lipsită de orice justificare în aplicarea drepturilor procesuale.

A concluzionat că instanța de fond, prin sentința recurată, a dat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, impunându-se casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta, deși a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, din perspectiva pct. 5 și 8 ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a referit la aspecte din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2020, la demersurile efectuate în aceste dosare, expunându-și punctul de vedere cu privire la cele reținute de magistrații acestor instanțe și la modalitatea de soluționare a dosarelor menționate.

A mai prezentat opinii referitoare la măsurile Inspecției Judiciare din rezoluțiile atacate și cu privire la așa-zise încălcări de către instanțele din dosarele amintite a principiilor dreptului la un proces echitabil și a rolului activ al judecătorului, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate, în sensul de a preciza ce reguli de procedură ar fi încălcat, în prezenta cauză, instanța de fond.

De asemenea, recurentul nu a evidențiat nici modalitatea în care judecătorul fondului ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei de față. Aceasta ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul are ca scop verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei acesteia, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

Simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția instanței de fond, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau a reaprecia probele administrate.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2040 din 4 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.