ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.10.2022, reclamanții A. și B., prin reprezentant-curator C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare emise în lucrarea nr. C22-1411/04.10.2022.

Prin sentința civilă nr. 310 din 28 februarie 2023, Curtea a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A. și B., prin curator C., au formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 47 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, admiterea recursului odată cu judecarea fondului deciziei civile nr. 1038/2022 din dosarul nr. x/2021.

Au solicitat recurenții examinarea fondului speței și constatarea ilegalității și discriminării pe care au făcut-o judecătorii de la Curtea de Apel Oradea care, în virtutea funcției deținute, le-au adus un prejudiciu material de 23.600 RON plus 2.000 RON lunar începând cu luna august, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea pensiei de invaliditate, respectiv a art. 73 coroborat cu art. 5 alin. (3) și art. 3 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 263/2010.

Au prezentat recurenții demersurile efectuate în dosarul Curții de Apel Oradea, apreciind că sentința recurată nu a luat în considerare aspectele respective, deși au depus punctul de vedere al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând a se clarifica dacă și cum cei doi magistrați de la Curtea de Apel Oradea au asigurat supremația legii (art. 73 din Legea nr. 263/2010) și cărei legi au asigurat supremația dacă au admis și au judecat un apel inadmisibil.

Au expus recurenții punctul lor de vedere asupra atribuțiilor Inspecției Judiciare și au redat fragmente din hotărârea recurată, apreciind că nu au solicitat verificarea raționamentului logico-juridic, aceasta fiind problema respectivilor magistrați.

Au mai arătat recurenții care sunt indicii judecății cu rea-credință de către cei doi magistrați de la Curtea de Apel Oradea, indicii ascunse de Inspecția Judiciară și de judecătorul care a pronunțat sentința recurată, și au solicitat anularea deciziei civile nr. 1038/2022 din dosarul nr. x/2021 prin care au fost discriminați de către Casa Județeană de Pensii Bihor prin neaplicarea art. 63 din Legea nr. 263/2010 și anularea deciziilor de respingere a acordării pensiei de invaliditate și a consecințelor acestora.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind, în esență, că recurenții nu au adus critici care să poată fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, pe fondul căii de atac, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamanților A. și B. formulat prin curator C. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurenților, rezultă că aceștia nu au evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurenții, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-au referit la demersurile efectuate în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Oradea, și-au expus punctul de vedere cu privire la cele reținute de magistrații acestei instanțe și la modalitatea de soluționare a dosarului menționat și au prezentat opinii referitoare la sentința ce face obiectul prezentului recurs, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate, în sensul de a preciza de ce sentința Curții de Apel București ar fi nemotivată sau de a evidenția modalitatea în care instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Aceste critici ar fi presupus în primul rând identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Recursul are ca scop verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei acesteia, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

Simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția instanței de fond, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau a reaprecia probele administrate.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanții B. și A., ambii prin curator C., împotriva sentinței nr. 310 din 28 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.