ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2019 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară contestație împotriva rezoluției C19-3414 din 23 octombrie 2019 emisă de inspectorul șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1318 din 11 decembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, dar și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea cheltuielilor de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., în motivarea acestuia arătând că prin hotărârile pronunțate în dosarele penale de la Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel București i-au fost încălcate drepturi constituționale, în principal dreptul la un proces echitabil și i s-a produs o vătămare importantă, reprezentată de imposibilitatea de recuperare a prejudiciului suferit prin neacordarea diurnei în cuantumul prevăzut de lege. Deși situația a fost reclamată la C.S.M. încă din anul 2012, acesta i-a restituit înscrisurile depuse și nu a dispus nicio măsură împotriva magistraților care au încălcat în mod flagrant dispozițiile legale în materie și art. 52 din Constituția României. Totodată, ulterior, în cadrul prezentului dosar, prin întâmpinarea depusă, Inspecția Judiciară a apreciat, în mod nelegal, că "nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004."

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat ".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând cererea de recurs prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază calea de atac, argumentele prezentate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, cererea de recurs se limitează la prezentarea situației de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată, fără a fi aduse critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond). Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Constatând că recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 anterior menționat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.