ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3426/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 aprilie 2024, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central ("BEC"), au formulat contestație împotriva împotriva Hotărârii nr. 29H/19.04.2024 a Biroului Electoral Central, solicitând: (i) anularea în tot a hotărârii contestate și repunerea în situația anterioară emiterii actului nelegal, precum și anularea tuturor actelor subsecvente; (ii) în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (2) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea de urgență și cu precădere a efectelor Hotărârii nr. 29H/19.04.2024 a Biroul Electoral Central. Totodată, în subsidiar, reclamanții au înțeles să invoce și excepția de nelegalitate față de dispoziția prevăzută la pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024 care conferă caracter definitiv hotărârilor Biroului Electoral Central. 1.

Prin încheierea din 29 aprilie 2024, instanța de fond a disjuns cererea de suspendare formulată de reclamanta G., a dispus formarea unui nou dosar și stabilirea unui termen de judecată și a respins cererea de suspendare formulată de ceilalți reclamanți, ca neîntemeiată. 1.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 16 mai 2024, reclamanții au precizat acțiunea în sensul că excepția de nelegalitate a fost formulată numai în subsidiar și numai în măsura în care instanța ar fi apreciat prezentul demers judiciar inadmisibil și au solicitat recalificarea, în baza art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., aspectelor referitoare la excepția de nelegalitate ca o argumentație pe fondul cauzei. 1.

Prin încheierea din 17 mai 2024, instanța a luat act de renunțarea reclamanților la excepția de nelegalitate și a dispus disjungerea cererii în anulare în ceea ce privește pe reclamanta G., formarea unui nou dosar și stabilirea termenului de judecată pentru dosarul nou format. 1.

În cauză a fost formulată o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului de către Baroul Dolj, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 17 mai 2024. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 207 din 21 mai 2024, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a anulat Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 29H/19.04.2024 și a respins în rest acțiunea precizată, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 207 din 21 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Biroul Electoral Central a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar rejudecarea cauzei în recurs și respingerea contestației, ca neîntemeiată. Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că în cauză nu a fost respectată procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ.. Arată că intimații-reclamanți și-au întemeiat contestația pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, ca urmare a faptului că Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că hotărârea BEC atacată este definitivă. În aceste condiții prima instanță era obligată să aplice dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care se completează cu cele ale art. 200 din C. proc. civ. în privința regularizării cererii de chemare în judecată. În opinia recurentului-pârât, nerespectarea procedurii de regularizare a cererii și aplicarea dispozițiilor Legii speciale nr. 115/2015 conduce la crearea unei a treia legi, care ar conține termenele și procedura aplicabilă în materie electorală, nefiind posibilă combinarea dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 115/2015 și Legea nr. 554/2004 cu privire la același aspect, deoarece s-ar crea o nouă lege, cu încălcarea voinței legiuitorului. Printr-un al doilea motiv de recurs, încadrat în același caz de casare, pârâtul BEC susține că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin. (3), art. 246 și art. 247 din C. proc. civ. raportat la art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, a căror interpretare sistematică conduce la ideea că prima instanță trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și LL., cărora Biroul Electoral Central, prin Hotărârea nr. 29H/19.04.2024, le-a admis contestațiile, astfel că aceștia sunt părți în raportul juridic de drept electoral. Dacă contestatorii nu ar fi fost de acord cu această introducere în cauză, atunci prima instanță ar fi trebuit să respingă acțiunea ca inadmisibilă. Arată că, prin Hotărârea nr. 29H/19.04.2024, atacată în prezenta cauză, Biroul Electoral Central a admis contestațiile formulate de contestatorii anterior indicați, a desființat Procesele-verbale nr. x/A/14.04.2024 și nr. 1967/A/14.04.2024 și a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 17 Dolj și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Dolj, precum și a locțiitorilor acestora, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 și ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022. Prin urmare, în condițiile în care reclamanții nu au chemat în judecată și contestatorii ale căror contestații au fost admise prin Hotărârea nr. 29H/19.04.2024, atacată în prezenta cauză, pronunțarea hotărârii judecătorești de anulare ar constitui fie un act inopozabil acestor contestatori, fie un act prin care s-ar aduce atingere unor raporturi juridice la care aceștia au fost părți, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-și apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice. Astfel, consideră recurentul-pârât că judecarea acțiunii în anularea Hotărârii nr. 29H/19.04.2024 în aceste condiții a determinat încălcarea principiilor esențiale ale contradictorialității și asigurării dreptului la apărare, încălcare sancționată cu nulitatea hotărârii recurate. Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât consideră că sentința instanței de fond a fost pronunțată printr-o interpretare greșită a dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, în condițiile în care BEC nu a adăugat la lege și nici nu a stabilit norme de aplicare contrare legii. Prevalându-se de dispozițiile art. 2 alin. (11) și art. 37 din O.U.G. nr. 21/2024, art. 26 alin. (5), art. 33 alin. (1), art. 37 alin. (3) și art. 38 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, recurentul-pârât apreciază că, din interpretarea sistematică și teleologică a acestor text de lege, rezultă că intenția legiuitorului este ca magistrații prevăzuți la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, să fie magistrați în exercițiu la tribunalul competent să efectueze desemnarea acestora, respectiv la Parchetul de pe lângă acesta, nefiind reglementată o procedură distinctă de înscriere pe respectiva listă a magistraților din cadrul judecătoriilor, altui tribunal, curților de apel și a parchetelor de pe lângă acestea. Mai mult, având în vedere că prevederile legale plasează operațiunile de întocmire a listei magistraților și, implicit, de organizare a ședinței publice pentru desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia în competența președinților tribunalelor, magistrații care iau parte la respectiva procedură trebuie să fie în exercițiu la tribunalul competent atât la momentul întocmirii listei, cât și la momentul efectuării tragerii la sorți. Prin urmare, arată recurentul-pârât, numai în ipoteza în care un tribunal dintr-un județ și parchetul de pe lângă acesta nu dispun de un număr suficient de judecători și procurori pentru acoperirea necesarului de președinți ai birourilor electorale de circumscripție și de locțiitori ai acestora care urmează să fie desemnați în județul respectiv, în lista magistraților care participă la tragerea la sorți întocmită de către președintele tribunalului în cauză pot fi înscriși magistrați în exercițiu ai judecătoriilor aflate în circumscripția tribunalului, respectiv ai parchetelor de pe lângă acestea, cu respectarea Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare. Mai precizează recurentul-pârât că respectarea desemnării magistraților pe baza criteriilor stabilite de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, dispusă prin actul administrativ atacat, corespunde dispozițiilor legale și răspunde inclusiv necesității bunei desfășurări a activității instanțelor sau parchetelor de unde provin aceștia. Astfel, situațiile care s-au ivit în practică în care magistrații au fost desemnați de la alte instanțe, în scopul de a obține diurna, au afectat atât buna desfășurare a activității instanțelor și parchetele de la care proveneau, cât și a birourilor electorale la care erau desemnați, fiind totodată de natură a greva bugetul de stat. În plus, nu există un drept subiectiv de a participa la tragerea la sorți în vederea desemnării în funcția de președinte sau locțiitor al acestuia, al unui birou electoral de circumscripție, aceasta fiind exclusiv o îndatorire de serviciu, îndeplinită în condițiile legii. Așa cum participarea într-un complet al instanței nu poate face obiectul unui drept subiectiv, ci constituie o îndatorire de serviciu, accederea prin tragerea la sorți într-un birou electoral constituie doar una dintre multiplele obligații de serviciu stabilite de lege în sarcina magistraților, neputându-se însă afirma în mod plauzibil că această participare ar intra în conținutul unui drept subiectiv ce ar putea fi lezat prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită (căci remunerarea pentru participarea în biroul electoral nu constituie un scop în sine, ci doar o consecință a îndeplinirii respectivei îndatoriri). Recurentul-pârât susține că, întrucât Legea nr. 115/2015 nu reglementează nicio procedură specială de "întocmire" a listei magistraților care urmează să participe la tragerea la sorți, singura concluzie care se impune este că această listă poate să cuprindă numai judecătorii în exercițiu din cadrul tribunalului al cărui președinte urmează să facă desemnarea. În lipsa unei mențiuni exprese în sensul vreunei obligații de includere în listă a tuturor magistraților care își exprimă acordul, indiferent de instanța la care își desfășoară activitatea și din faptul că atribuția întocmirii acestei liste revine președintelui tribunalului, rezultă că legea nu instituie o obligație de includere în listă a tuturor magistraților care și-au exprimat acordul de participare în birourile electorale. În opinia recurentului-pârât, această interpretare este firească întrucât, la întocmirea listei, trebuie să se țină seama de situația concretă a fiecărei instanțe, astfel încât să fie asigurată funcționarea normală a acestora și în perioada derulării procesului electoral, prin evitarea posibilității perturbării activității ca urmare a desemnării unui anumit număr de judecători în birourile electorale, având în vedere că pentru fiecare situație în care judecătorii nu pot participa la ședința de judecată în care sunt planificați, este obligatorie înlocuirea acestora cu judecători din lista de permanență. Asigurarea bunei funcționări a instanțelor constituie o obligație legală pentru conducătorii instanțelor, consacrată expres prin dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. În același sens sunt și dispozițiile art. 8 alin. (1), cu trimitere la dispozițiile art. 7 lit. a) și d) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, referitoare la modalitatea de exercitare a prerogativelor manageriale de către președintele tribunalului. Consideră că, atâta vreme cât, potrivit dispozițiilor legale, președinții instanțelor pot lua măsuri pentru organizarea și buna funcționare numai a instanțelor pe care le conduc și, după caz, a instanțelor din circumscripțiile acestora, este evident că la întocmirea listei pentru tragerea la sorți prevăzută de Legea nr. 115/2015, președintele tribunalului nu va putea include și judecători de la alte instanțe, în afara celor asupra cărora își poate exercita atribuțiile de organizare, o interpretare contrară ducând la încălcarea prerogativelor manageriale ale celorlalți președinți de instanțe. Această concluzie este susținută și de interpretarea sistematică a art. 26 alin. (5) și (8) și art. 30 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și Camerei Deputaților precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente Susține că, în considerarea faptului că legiuitorul a utilizat noțiunea de "magistrați" în cuprinsul art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, alături de judecătorii în exercițiu din cadrul tribunalului ar mai putea fi incluși, cel mult, și procurorii din cadrul parchetului de pe lângă acest tribunal. În privința magistraților, condiția apropierii de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție este deja îndeplinită, urmare a faptului că legiuitorul i-a avut în vedere numai pe cei care funcționează la tribunalul/parchetul pe lângă tribunalul care urmează să facă desemnarea, acesta având, potrivit dispozițiilor de organizare judiciară, circumscripția teritorială limitată la câte un singur județ. Ceea ce contează în acest din urmă caz este ca activitatea judecătorului de la tribunalul respectiv să se desfășoare la un birou electoral apropiat acestui tribunal, indiferent de domiciliul din actul de identitate. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul Biroul Electoral Central. II. Soluția instanței de recurs II.1. Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes vizând recursul, Înalta Curte urmează să o respingă, ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public a întemeiat această excepție pe argumentul finalizării procesului electoral. Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că, deși procesul electoral se află într-o fază avansată, totuși acesta nu a fost epuizat, atât timp cât rezultatele finale ale alegerilor nu au fost validate și publicate în Monitorul Oficial și Biroul Electoral Central nu și-a încetat activitatea, conform art. 40 din Legea nr. 115/2015. Pe de altă parte, recurentul-pârât justifică interesul susținerii căii de atac a recursului, care ar putea conduce la desființarea soluției de anulare a Hotărârii nr. 29H din 19.04.2024, chiar și în condițiile în care această soluție nu ar mai putea produce efecte în cursul procesului electoral actual, ca urmare a depășirii fazelor procedurale de constituire a birourilor electorale de circumscripție județene, municipale, orășenești și comunale, câtă vreme anularea actului administrativ deschide posibilitatea persoanei vătămate de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin actul administrativ constatat nelegal de instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004. În consecință, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes vizând recursul, ca neîntemeiată. II.2. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a soluției definitive pronunțate prin decizia nr. 2719 din 22 mai 2024 în dosarul nr. x/2024 al Înaltei Curși de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Biroul Electoral Central, pentru următoarele considerente: În cauză, reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea Hotărârii BEC nr. 29H/19.04.2024, repunerea în situația anterioară emiterii acestui act administrativ și anularea actelor subsecvente. Prin sentința recurată, prima instanță a admis în parte acțiunea, dispunând anularea hotărârii atacate și respingând restul pretențiilor formulate de reclamanți. Reclamanții nu au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 207 din 21 mai 2024, iar pârâtul BEC, deși a formulat recurs, a criticat exclusiv soluția de anulare a Hotărârii BEC nr. 29H/19.04.2024, motiv pentru care Înalta Curte constată că soluția primei instanțe de respingere a pretențiilor vizând repunerea în situația anterioară și anularea actelor subsecvente a căpătat caracter definitiv, nefăcând obiectul contestării în calea de atac. În consecință, singurul aspect litigios dedus judecății în fața instanței de control judiciar este soluția de anulare a Hotărârii BEC nr. 29H/19.04.2024. Înalta Curte mai reține și împrejurarea că, prin decizia nr. 2719 din 22 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat o soluție definitivă de anulare a Hotărârii nr. 29H din 19 aprilie 2024, emisă de Biroul Electoral Central, aspect pus în discuție din oficiu prin intermediul unui motiv de casare de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Acțiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților din proces (art. 29 C. proc. civ.), implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală (art. 32 C. proc. civ.), după cum presupune existența a trei elemente, adică părțile, obiectul și cauza. Astfel, pretenția formulată de partea reclamantă prin acțiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, trebuie să subziste pe parcursul judecății. Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. În raport de aceste texte normative, Înalta Curte constată că obiectul cererii de față îl constituie anularea Hotărârii BEC nr. 29H/19.04.2024, act administrativ care a fost definitiv desființat, în urma soluționării acțiunii în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2024 În consecință, în cauză nu mai este așadar îndeplinită condiția premisă a existenței unui act administrativ care să fie vizat de cererea de anulare în cadrul controlului de legalitate solicitat, astfel încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect din moment ce Hotărârea BEC nr. 29H/19.04.2024 a fost deja anulată definitiv prin decizia nr. 2719/22.05.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca urmare, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza criticilor formulate de recurentul-pârât în calea de atac, câtă vreme, la data soluționării prezentului recurs, cererii de chemare în judecată îi lipsește una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv obiectul, aspect care face inutilă analiza de fond a cauzei. În sfârșit, instanța de control judiciar observă faptul că intimații-reclamanți au ales să nu formuleze nicio apărare în etapa recursului, nici prin depunerea la dosar a întâmpinării și nici prin prezentare la ședința publică de judecată. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată, respectiv doar în privința soluției vizând anularea Hotărârii BEC nr. 29H/19.04.2024 și, în rejudecare, va respinge cererea de anulare a acestui act administrativ ca rămasă fără obiect, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate, referitoare la respingerea pretențiilor referitoare la repunerea în situația anterioară și anularea actelor subsecvente.