Decizia nr. 339/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 13.10.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pronunțată, să dispună: 1. Obligarea Consiliului Superior al Magistraturii și a Inspecției Judiciare la soluționarea sesizării și contestației adresate C.S.M, I.J și Inspectorului - șef și constatarea nulității rezoluției inspectorului - șef din 15.09.2020 emisă în lucrarea nr. C20-1130 de clasare a plângerii nr. 1723/A din data de 29.05.2020 în dosarul nr. x și constatarea încălcării legislației în vigoare de către Președintele Completului din dosarul nr. x/2020 a Curții de Apel București, doamna Judecător B. și de către C.S.M și I.J prin refuzul soluționării sesizărilor/plângerilor, dar și atragerea răspunderii Statului Român;

Obligarea tuturor pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, și sancționarea pentru discriminare a pârâților pentru daune morale aduse onoarei, demnității și reputației, în cuantum de 90.000 RON în solidar; 2. Hotărârea recurată Prin sentința nr. 724 din 5 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Curtea de Apel București și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți în consecință. S-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 724 din 5 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 5 din C. proc. civ., casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2023, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei, constatând că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 1.11.2023, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/22.12.2022, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 23 ianuarie 2024 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.: "Judecătorul va suspenda judecata: 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 februarie 2023, Înalta Curte a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei, constatând că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata cauzei în lipsă. Înalta Curte reține faptul că, în cauză, deși a trecut aproape 1 an de la suspendarea cauzei, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecința, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.