ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 16.10.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a contestat procesul-verbal nr. x din 16.02.2023, prin care i s-a aplicat o amendă contravențională de 9000 RON, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, respectiv restituirea amenzii achitate și anularea procesului-verbal de contravenție și, pe cale de consecință înlăturarea sancțiunii principale a amenzii.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 1602 din 16 octombrie 2023 a Judecătoriei Motru s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de reclamant în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată care prevedea, în materie contravențională, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

Prin sentința civilă nr. 1063 din 22 martie 2024 a Judecătoriei Arad, secția civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect plângerea contravențională în favoarea Judecătoriei Motru.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

În esență, în motivarea soluției instanța a reținut că petentul a fost sancționat contravențional în temeiul prevederilor O.G. nr. 37/2007 și nu în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, astfel că norma de competență incidentă este cea prevăzută de art. 10 din O.G. nr. 37/2007, cu trimitere la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care instituie un caz de competență teritorială alternativă, în cazul plângerilor contravenționale fiind deopotrivă competente judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul. În consecință, cum reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competență și a înțeles să investească instanța de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Motru, a constatat că nu se impunea declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Arad.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, constată următoarele:

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x din 16.02.2023, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de 9000 RON pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. i) și sancționate de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 37/2007, respectiv a faptei prevăzute de art. 8 alin. (3) lit. u) și sancționate de art. 9 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 37/2007, constând în aceea că la data de 16.02.2023, ora 21:40, petentul a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca x, cu nr. x, în cuplu cu semiremorca marca x, cu nr. x, pe Al, în dreptul km. 688, fără a utiliza cartelă tahograf și fără să fi semnat raportul imprimat de aparatul tahograf.

În raport cu fapta contravențională sancționată, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare și nu dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În ceea ce privește competența instanțelor de judecată, O.G. nr. 37/2007 nu prevede reguli derogatorii, însă face trimitere în art. 10 la normele dreptului comun, respectiv la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, conform art. 10 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare:

"Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, sub aspectul instanței competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 37/2007 sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării acțiunii, respectiv la 16.10.2023, potrivit cărora "Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

Cum legiuitorul a instituit o competență teritorială alternativă, petentul-contravenient are alegerea între două instanțe deopotrivă competente, așa cum prevăd dispozițiile art. 116 din C. proc. civ.. Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește caracter exclusiv.

În speță, este necontestat aspectul că petentul are domiciliul în comuna Bolboși și a ales să se adreseze instanței în a cărei circumscripție domiciliază, respectiv Judecătoria Motru, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, contra dreptului de opțiune al petentului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Motru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Arad și Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Judecătoriei Motru.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.