ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2307/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț sub nr. de dosar x/2023, având ca obiect plângere contravențională, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria x nr. x/06.06.2023, petenta a fost sancționată contravențional, conform art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 republicată, pentru depășirea masei totale maxime admise pentru categoria de drum.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 1154 din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Târgu Neamț s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de intimată prin întâmpinare, și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, forma în vigoare la introducerii cererii de chemare în judecată (28.06.2023), care prevedea în materie contravențională o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

Prin sentința civilă nr. 1024 din 13 martie 2024 a Judecătoriei Satu Mare, secția civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect plângerea contravențională în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

În motivarea soluției, instanța a reținut că petenta a fost sancționată contravențional în temeiul prevederilor O.G. nr. 43/1997 și nu în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 195/2002. Analizând dispozițiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a constatat că acest act normativ nu prevede reguli derogatorii în ceea ce privește competența instanțelor de judecată, făcând trimitere, conform art. 62, la O.G. nr. 2/2001.

În această situație, devin aplicabile normele dreptului comun, anume art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care la data introducerii cererii de chemare în judecată - 28.06.2023, prevedea că plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

În cauza dedusă judecății, petenta cu sediul în județul Neamț a înțeles să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are sediul, aspect în raport de care, competența de soluționare aparține Judecătoriei Târgu Neamț.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, constată următoarele:

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria x nr. x/06.06.2023 prin care petenta a fost sancționată contravențional pentru depășirea masei totale maxime admise pentru categoria de drum, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Conform art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise în circulație prevăzute în anexele nr. 2 și 3."

Potrivit art. 61 alin. (1) lit. b):

"Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2), cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancțiunile contravenționale pentru depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcție de gravitatea contravenției, în contravenții minore, grave și foarte grave."

Totodată, art. 62 stabilește că:

"Prevederile art. 61 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare."

În raport cu fapta contravențională sancționată, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și nu cele ale O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cum în mod eronat a reținut Judecătoria Târgu Neamț.

În ceea ce privește competența instanțelor de judecată O.G. nr. 43/1997 nu prevede reguli derogatorii, însă face trimitere în art. 62 la normele dreptului comun, respectiv la dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, sub aspectul instanței competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 43/1997 sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării acțiunii (28.06.2023), potrivit cărora "Plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul."

Legiuitorul a instituit o competență teritorială alternativă astfel că petenta-contravenientă are alegerea între două instanțe deopotrivă competente. Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește caracter exclusiv.

În speță, este necontestat aspectul că petenta S.C. A. S.R.L. are sediul în comuna Pipirig, Județul Neamț.

Or, petenta a înțeles să se adreseze instanței de la sediul său, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Neamț, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, contra dreptului de opțiune al petentei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.