ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3293/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2022, sub număr de dosar x/2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Constanța, în contradictoriu cu Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER, a formulat contestație împotriva investigației și a Raportului de investigare al accidentului feroviar produs la data de 28.12.2020, pe secția de circulație Dorobanțu - Medgidia PC2 - Romcim Medgidia, în circulația trenului de marfă nr. x, prin deraierea a două vagoane din compunerea trenului, solicitând admiterea contestației, anularea și refacerea raportului, luând în considerare aspectele susținute de societatea reclamantă. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 176 din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Constanța, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER, având ca obiect anulare act administrativ, ca inadmisibilă. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Constanța, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În esență, recurenta-reclamantă a arătat că actul contestat are statut de act administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 lit. g) din Anexa H.G. nr. 117/2010, intimata-pârâtă AGIFER are calitate de autoritate publică așa cum reglementează dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 73/2019 privind siguranța feroviară publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1002 din 12 decembrie 2019, iar societatea are calitate de persoană vătămată în sensul legii contenciosului administrativ. Prin urmare, investigația accidentului de cale ferată și Raportul de investigare prin care a fost finalizată au caracterul de acte administrative. În ceea ce privește interesul legitim, recurenta-reclamantă a afirmat că prin investigarea accidentului feroviar și a raportului emis în baza acesteia, AGIFER în calitate de instituție publică, a adus atingere interesului societății prin stabilirea unor cauze neconforme cu regulamentele și ordinele specific activităților feroviare, fapt ce ar îndreptăți pe ceilalți păgubiți să se îndrepte împotriva sa pentru recuperarea prejudiciului. Făcând referire și la art. 5 din Legea nr. 554/2004 care stabilește în mod expres ce acte nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, recurenta-reclamantă a concluzionat în sensul admisibilității contestației formulată în cauză. În continuare, au fost detaliate aspecte faptice și tehnice care țin de fondul cauzei referitoare la modul în care s-a produs accidentul feroviar, posibile cauze și investigația desfășurată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția de Investigare Feroviară Română - AGIFER a formulat întâmpinare prin care a formulat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, apreciind că prima instanță în mod corect a respins acțiunea ca inadmisibilă. În esență, a arătat că AGIFER, în cazul producerii accidentelor sau a anumitor incidente din transportul feroviar și cu metroul, are obligația de a deschide acțiuni de investigare și de a constitui comisii de investigare pentru strângerea și analizarea informațiilor cu caracter tehnic, stabilirea condițiilor de producere, inclusiv determinarea cauzelor și, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranță în scopul prevenirii unor accidente similare și pentru îmbunătățirea siguranței feroviare, în temeiul prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 73/2019 privind siguranța feroviară, ordonanță ce a modificat Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară, coroborat cu art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 716/02.09.2015 și cu art. 48 alin. (1) din Regulamentul de Investigare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 117/2010. Investigația este un proces desfășurat în scopul prevenirii accidentelor și incidentelor, care include strângerea și analizarea informațiilor, precum și concluzii, stabilirea condițiilor, inclusiv stabilirea cauzelor și, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranță conform prevederilor art. 2, definiții, punct 16 din O.U.G. nr. 73/2019 privind siguranța feroviară, ordonanță care a abrogat Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară. Investigația este realizată independent de orice anchetă judiciară și nu se ocupă în nici un caz cu stabilirea vinovăției sau a răspunderii. În cazul producerii accidentelor sau a anumitor incidente feroviare, AGIFER, are obligația de a deschide acțiuni de investigare și de a constitui comisii de investigare pentru strângerea și analizarea informațiilor cu caracter tehnic, stabilirea condițiilor de producere, inclusiv determinarea cauzelor și, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranță în scopul prevenirii unor accidente similare și pentru îmbunătățirea siguranței feroviare, Obiectivul acțiunii de investigare desfășurată de AGIFER este îmbunătățirea siguranței feroviare și prevenirea incidentelor sau accidentelor feroviare și cu metroul. Raportul de investigare este un act temeinic, care respectă structura stabilită de Comisia Europeană prin intermediul actelor de punere în aplicare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/572 al Comisiei din 24 aprilie 2020 privind structura de raportare care trebuie urmată pentru rapoartele de investigare a accidentelor și a incidentelor feroviare. Raportul de investigare este emis de AGIFER, instituție publică, care nu își exercită atribuțiile în regim de putere publică. Raportul de investigare emis de AGIFER nu produce efecte juridice, nu dă naștere, nu modifică sau stinge un raport juridic administrativ, nu stabilește vinovății sau răspunderi. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 iunie 2024, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că recurenta-reclamantă a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocându-se în concret pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 6 lit. g) din Anexa H.G. nr. 117/2010 pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România care definesc investigația, a dispozițiilor art. 20 din O.U.G. nr. 73/2019 privind siguranța feroviară prin care este reglementată obligația de a investiga a AGIFER ca instituție publică cu personalitate juridică, precum și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ. 2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Constanța a învestit instanța de contencios administrativ cu contestație împotriva investigației și a Raportului de investigare al accidentului feroviar produs la data de 28.12.2020, pe secția de circulație Dorobanțu - Medgidia PC2 - Romcim Medgidia, în circulația trenului de marfă nr. x, prin deraierea a două vagoane din compunerea trenului, solicitând admiterea contestației, anularea și refacerea raportului, luând în considerare aspectele susținute de societatea reclamantă. Instanța de primă jurisdicție a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, apreciind că actul supus judecății nu este un act administrativ, care să poată fi cenzurat de instanța de contencios administrativ. În esență, a reținut că actul supus controlului de legalitate nu reprezintă altceva decât o părere, un punct de vedere al unei autorități publice emis ca urmare a unui incident feroviar, căruia îi lipsește manifestarea de voință expresă, caracterul obligatoriu al actului administrativ, precum și executarea lui din oficiu. La acestea se adaugă și faptul că Raportul de investigare nu dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații corelative. Reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Constanța a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive sunt incidente, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la greșita aplicare a prevederilor legale de către instanța de fond, în legătură cu aprecierea actului ce face obiectul litigiului dedus judecății. Înalta Curte constată că dispozițiile art. 6 lit. g) din Anexa H.G. nr. 117/2010 pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România stabilesc expres statutul de act administrativ al investigației, astfel încât instanța de primă jurisdicție în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, fiind încălcat dreptul constituțional la justiție al reclamantei. Conform dispozițiilor prevăzute de art. 6 lit. g) din Anexa H.G. nr. 117/2010: "(...) Investigația are statutul juridic de act administrativ, permițând investigatorilor principali să își îndeplinească sarcinile în modul cel mai eficient și în timpul cel mai scurt cu putință. (...)". Înalta Curte reține că în condițiile în care legea specială stabilește expres natura actului emis în urma investigației, instanța nu poate stabili un alt regim juridic al actului și nici nu este datoare să analizeze actul emis de pârâtă și supus controlului judiciar din perspectiva prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv a trăsăturilor pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ, astfel cum reies din definiția dată de legiuitor. Astfel, instanța de control judiciar reține că actul ce face obiectul cauzei este un act administrativ individual emis în aplicarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 117/2010, act care poate fi supus controlului judiciar, iar instanța de fond este datoare să analizeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. În ceea ce privește argumentul suplimentar adus de instanța de fond în motivarea soluției de inadmisibilitate a acțiunii, referitoare la împrejurarea că reclamanta nu a solicitat prin petitul cererii de chemare în judecată anularea adresei de soluționare a procedurii prealabile, instanța de control judiciar constată că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală, fiind dată cu un formalism excesiv. Deși recurenta-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a contestat investigația și Raportul de investigare al accidentului feroviar produs la data de 28.12.2020, fără a formula un capăt distinct și expres prin care să solicite și anularea actului emis de pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Raportului de investigare, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă, prin acțiunea introductivă, își exprimă nemulțumirea față de răspunsul primit la plângerea prealabilă care a menținut considerentele din Raportul de investigare. Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale (Bellet vs. Franta, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34). Prin urmare, instanța de recurs apreciază că se impune ca prima instanță, în rejudecare, să analizeze pe fond pretențiile deduse judecății, cu examinarea tuturor motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată referitoare la legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2), coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, va admite recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Constanța, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.