ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3254/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.05.2024, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central admiterea contestației, anularea hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 și a Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București (BEM), ca fiind nelegale și netemeinice și obligarea Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București să îi examineze, înregistreze și să admită candidaturile pentru funcția de Primar General al Municipiului București și pentru funcția de Consilieri la Consiliul General al Municipiului București din partea A..

În esență, reclamantul, în argumentele expuse în susținerea contestației a arătat că motivarea BEC nu corespunde realității, în sensul că poarta de la intrarea în curtea interioară a BEM 42 MB a fost închisă la ora 24, sugerându-se că aceasta s-ar fi întâmplat din cauza programului Instituției Prefectului. În realitate, fără ca prima instanță și BEC să facă cea mai vagă referire la acest aspect - atunci când reprezentantul reclamantului, domnul B., a revenit la poartă cu al doilea set de documente pentru a le duce la ușa camerei BEM, jandarmii de serviciu i-au precizat că "trebuie să mai așteptați deoarece doamna judecătoare a comunicat că se va mai putea intra atunci când va da dânsa verde" - și nu i-au mai permis accesul în curte. În continuare, reprezentantul și alți doi membri ai Partidului, au așteptat până la 01.05.2024 ora 01:30 - și când o persoană de sex feminin a sosit la intrarea în sediu și a cerut cui a depus documentele la ușa camerei Biroului să ia "bunurile" de acolo pentru că nu mai poate fi examinată nicio candidatură întrucât documentele trebuiau prezentate până la ora stabilită.

A mai punctat reclamantul, în sensul că nu corespunde realității susținerea BEC că reprezentantul reclamantului "a lăsat o geantă în curtea biroului electoral." Prin contestația la prima instanță, a arătat despre reprezentantul:

"Inclusiv într-o geantă, el a depus o parte din aceste documente (între ele și dosarul personal de candidatură la funcția de primar general al municipiului București)".

Se apreciază de către acesta ca fiind nesusținute și ultimele două imputări făcute reprezentantului partidului.

A mai susținut că, din toate cele de mai sus, rezultă denaturarea substanțială de către BEM, a situației de fapt din cauză, denaturare care face evidentă intenția de a fi escamotate împrejurările în care a fost posibil refuzul nejustificat de a-i fi soluționată solicitarea de examinare și înregistrare a candidaturilor - refuz exprimat în mod explicit, cu exces de putere.

Hotărârea BEC a ignorat și alte apărări ale reclamantului în sensul nelegalității și netemeiniciei actelor BEM. Refuzul nelegal al examinării candidaturilor reclamantului echivalează cu respingerea nelegală a acestor candidaturi.

Se arată în continuare că, în respingerea contestației, BEC s-a întemeiat în mod esențial, în drept, pe prevederile art. 39 alin. (1) li. e) din Legea nr. 115/2015, text care prevede că BEC soluționează orice contestație cu privire la organizarea și desfășurarea alegerii autorităților administrației publice locale, altele decât cele care, prin prezenta lege, sunt date în competența birourilor electorale de circumscripție sau a instanțelor judecătorești. În raport însă cu datele spetei, analiza legalității și a temeiniciei actului administrativ constând în refuzul abuziv de a examina și înregistra candidaturile se circumscrie dispozițiilor art. 39 alin. (1), lit. d) - teza a doua - ipoteza a 3 - a din Legea nr. 115/2015, întrucât vizează în mod direct activitatea unui birou de circumscripție al Municipiului București, citează: "d) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate și contestațiile cu privire la modul de constituire, componența și activitatea birourilor electorale de circumscripție județeană și a municipiului București".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, art. 54 alin. (2) și (3); art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului; art. 1 alin. (5), art. 36 și art. 37 din Constituția României; art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; art. 54 alin. (4) din Legea nr. 115/2015.

I.2. Alte aspecte procesuale

La prezentul dosar a fost reunit dosarul nr. x/2024.

În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus efectuarea unei adrese către Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București pentru a face precizări în legătură cu cererea reclamantului.

Reclamantul a precizat că nu mai insistă în administrarea probei testimoniale și a probei cu înregistrarea video, solicitate prin cererea de chemare în judecată, apreciind că nu mai prezintă relevanță, având în vedere și precizările formulate de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București.

Totodată, reclamantul a precizat contestația, în sensul că nu mai susține solicitarea de obligare a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București la admiterea candidaturilor pentru funcția de Primar General al Municipiului București și pentru funcția de Consilieri la Consiliul General al Municipiului București din partea A., ci doar examinarea și înregistrarea candidaturilor.

I.3. Sentința pronunțată de Curtea de Apel București

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 958 din 28 mai 2024, a recalificat excepția lipsei de interes ca fiind o chestiune de fond.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Biroul Electoral Central, ca nefondată.

De asemenea, a respins contestația, astfel cum a fost precizată, vizând pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca nefondată.

II.1. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului contestatorul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea acestor critici, recurentul a reluat în esență situația de fapt expusă în cadrul cererii de chemare în judecată prin raportare la probele administrate în cauză, susținând că motivarea instanței de fond este inexactă, în sensul că obiectul plângerii în prezenta cauză nu-1 reprezintă refuzul înregistrării dosarelor de candidat, ci refuzul examinării și admiterii (înregistrării) candidaturilor.

În dezvoltarea criticilor formulate, în esență, recurentul-reclamant susține că distincția se impune operată pentru conformitate cu distincția făcută chiar de textul Legii nr. 115/2015 (art. 52 alin. (1):

"Biroul electoral de circumscripție examinează respectarea condițiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condițiilor de fond și de formă ale listelor de candidați, precum și ale listei susținătorilor. Candidaturile care îndeplinesc condițiile legale sunt înregistrate. Candidaturile care nu îndeplinesc condițiile legale de fond și de formă se resping de către biroul electoral de circumscripție". Prin ignorarea acestei distincții, în ordinea temporală - examinare, înregistrare (admitere), instanța de fond legalizează refuzul abuziv al BEM de a recepționa listele sale de candidați și de susținători și de a examina conformitatea lor cu condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, instanța acreditând în acest mod ideea că A. ar fi pretins să

-

i fie înregistrate (admise) candidaturile fără a-i fi în prealabil examinate.

Motivarea inexactă a instanței de fond, în sensul că nu a fost operată distincția dintre examinarea, înregistrarea (admiterea) candidaturilor, a condus la o motivarea inexactă și în sensul că în cauză nu a existat un refuz de înregistrare a dosarelor de candidatură.

În continuare recurentul arată că în ceea ce privește motivul de nelegalitate întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arată că instanța de fond a recalificat excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, într-o apărare de fond. Susține că instanța de fond a omis să pună în discuția părților acest aspect, regăsit în considerentele hotărârii atacate. Prin urmare, menționează că au fost încălcate principiile contradictorialității, dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil.

Se susține că aceasta recalificare a fost realizata după închiderea dezbaterilor și atrage nulitatea sentinței recurate, întrucât normele de procedura nerespectate sunt de ordine publică. Pe de alta parte, vătămarea drepturilor sale este vădită, întrucât nu a putut formula apărarea fata de aceasta recalificare (art. 176 alin. (1), pct. 6, art. 177 alin. (1), pct. 2, art. 178, art. 179 C. proc. civ.).

În concluzie, susține că soluția instanței de fond este greșită, fiind încălcat principiul contradictorialității, aspect care atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susținut că soluția instanței de fond este greșită întrucât înregistrarea candidaturilor reprezintă etapa finală, iar recepționarea și examinarea lor au fost obstrucționate de BEM. Arată că instanța de fond a ignorat aspectele referitoare la art. 21 lit. a), b), e) si f) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și pentru alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, adoptat prin Hotărârea nr. 1/20.03.2024 a Biroului Electoral Central.

Potrivit dispozițiilor art. 21 lit. a), b), e) și f) din respectivul act normativ, personalul tehnic auxiliar al Biroului Electoral de circumscripție avea obligația de a recepționa, de a asigura relația cu publicul a biroului.

Legat de acest aspect, faptul că instanța de fond, în loc să rețină situația de fapt, necontestată în cauză în vreun fel, reține că reprezentantul A. a lăsat o genată (geantă -nota noastră) în curtea biroului electoral, dovedește o încercare de trivializare a abuzului comis împotriva recurentului și a răspunderii care revine în mod indubitabil reprezentanților BEM.

Punctează recurentul, în sensul că refuzul brutal de examinare a candidaturilor sale din cauză că ar mai fi durat 3 sau 5 minute până când reprezentatul A. ar fi transportat și celelalte documente la ușa camerei Biroului electoral constituie în mod evident o încălcare inclusiv a principiului orientării către cetățean în exercitarea funcției publice (Codul administrativ, art. 373 lit. h).

Recurentul este de părere că, în contextul factual al cauzei, nu a existat absolut niciun motiv temeinic pentru anularea dreptului reprezentanților A. de a candida la organele administrației publice locale.

Mai susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că, pentru a se dispune anularea actelor contestate, este necesar să se dovedească de către reclamant, pe lângă nerespectarea dispozițiilor legale invocate prin raportare la abaterile reținute și măsurile dispuse, dar și îndeplinirea cerinței legale cumulative, constând în vătămarea unui interes legitim și/sau drept subiectiv recunoscut de lege reclamantei ce a dedus instanței de contencios administrativ cenzura legalității actelor.

De asemenea, Curtea reține eronat că la acest moment procesual, câtă vreme nu există posibilitatea de punere în discuție a candidaturilor și de reluare a procedurii de tipărire a buletinelor de vot, reclamantul nu mai justifică vătămarea produsă prin întocmirea actelor contestate în litigiu.

Un alt aspect de nelegalitate se încadrează în art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 și 8 din C. proc. civ. și se referă la interesul legitim.

În continuare recurentul-reclamant expune motivele de recurs cu privire la care instanța fondului a interpretat greșit normele art. 2 alin. (1), lit. p) si r) din Legea nr. 554/2004, în definirea noțiunii de interes legitim, în cauza de față, în sensul că l-a apreciat prin prisma folosului concret pe care, în virtutea calendarului electoral, nu l-ar mai putea obține A. (înțeles desprins din art. 33 din C. proc. civ., norma de drept comun, de la care derogă art. 2 alin. (1), lit. p) si r) din Legea nr. 554/2004).

Pe de altă parte, instanța nu s-a raportat deloc și nu a oferit nici o motivare pentru respingerea argumentelor formulate de A. prin avocat, cu ocazia punerii în discuție a excepției lipsei de interes, contrar normei imperative cuprinse în art. 425 alin. (1), lit. b) din C. proc. civ.

Față de acestea, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință în rejudecare, admiterea contestației formulate de recurentul-reclamant, în sensul anulării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 105H/08.05.2024 și a Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție - 42 București.

II.2 Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare de către intimatul -pârât Biroul Electoral Central.

III.3 Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casați și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că ansamblul de critici formulate de recurent nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte constată că, în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-contestator reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumit de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Sub aspectul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte reține că, prin prezenta contestație, astfel cum a fost precizată, contestatorul-recurent a solicitat anularea Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 și a Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București (BEM), ca fiind nelegale și netemeinice și obligarea Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București să îi examineze și să înregistreze candidaturile pentru funcția de Primar General al Municipiului București și pentru funcția de Consilieri la Consiliul General al Municipiului București din partea A..

De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 01.05.2024 emisă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București s-a respins plângerea formulată de A., având ca obiect refuzul Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București de înregistrare a dosarelor de candidat a domnului B. pentru funcția de Primar General al Municipiului București și propunerile de candidați la funcția de Consilier General la Consiliul General al Municipiului București din partea A..

Pentru a se decide astfel, așa cum reiese din motivarea acestei decizii, s-a reținut, printre altele, faptul că dosarele de candidatură nu au fost depuse și înregistrate la Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București până la finalizarea termenului de depunere (30.09.2024, ora 23:59 - potrivit circulară BEC nr. 1102C/BEC/30.04.2024), astfel încât membrii Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București s-au aflat în imposibilitatea emiterii unei decizii având ca obiect refuzul de înregistrare a dosarelor de candidatură, neexistând un astfel de refuz.

Împotriva acestei Decizii emise de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București a formulat contestație reclamantul A..

Prin Hotărârea BEC nr. 105H/08.05.2024 a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva Deciziei nr. 11 din 01.05.2024 emise de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București.

Învestită cu soluționarea contestației, Curtea de Apel București, cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea contestației, pusă în discuție din oficiu, având în vedere și argumentele reclamantului, a recalificat această excepție ca fiind o chestiune de fond, cu motivarea că reclamantul pretinde o vătămare a drepturilor sale, iar stabilirea existentei unei vătămări aduse unui interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ, astfel încât aspectele puse în discuție țin de fondul cauzei, iar nu de condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, instanța de fond, analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 și, în consecință și ale Deciziei nr. 11/01.05.2024, invocate de reclamant, motive care se circumscriu în esență susținerii potrivit căreia prin acestea a fost privat de dreptul de a-i fi examinate și înregistrate candidaturile, a constatat că singurul argument adus de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată este împrejurarea că Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București a refuzat în mod explicit, cu exces de putere, să îi examineze și să înregistreze candidaturile pentru funcția de Primar General al Municipiului București și pentru funcția de Consilieri la Consiliul General al Municipiului București din partea A..

Mai mult, cum bine a punctat instanța fondului, un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acțiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulabilitate a unui act administrativ numai în condițiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiționată de dovedirea vătămării.

A conchis curtea de apel, în sensul că, această concepție de reglementare în materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea anulării unui act administrativ pe motiv de nelegalitate atunci când nu s-a dovedit și faptul că respectiva nelegalitate a produs vătămarea unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, cu excepția cazurilor de contencios obiectiv și a cazurilor prevăzute prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, a respins contestația ca nefondată.

Înalta Curte apreciază, că soluția instanței de fond dată în judecarea fondului și care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de respingere a acțiunii reclamantului este în deplin acord cu dispozițiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate și reținute în considerentele prezentului control judiciar.

Un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 174 și următoarele C. proc. civ. prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul a precizat că instanța de fond a recalificat excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, într-o apărare de fond, susținând în continuare că instanța de fond a omis să pună în discuția părților acest aspect, regăsit în considerentele hotărârii atacate, fiind astfel încălcate principiile contradictorialității, dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil.

Sub un alt aspect a arătat că fost încălcat principiul disponibilității, în sensul că instanța de fond nu a reținut în mod corect obiectul judecății din prezentul dosar.

În acest context, a arătat că acțiunea introductivă este motivată și generată de refuzul examinării și admiterii, respectiv înregistrării candidaturilor. Astfel, acțiunea nu se rezumă doar la înregistrarea candidaturilor. În continuare, arată că înregistrarea reprezintă o operațiune finală, ce are la bază, într-o succesiune a etapelor de examinare a candidaturilor, recepționarea și, apoi examinarea de către membrii Biroului Electoral de Circumscripție

Totodată, a precizat că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, principiul rolului activ al judecătorului și a normelor referitoare la motivarea hotărârii, mai precis art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. În acest context, precizează că instanța de fond a reținut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada depunerii tuturor diligențelor necesare pentru a asigura înregistrarea candidaturilor sale înainte de încheierea programului de lucru cu publicul.

Abordând recursul declarat împotriva soluției de respingere a excepției lipsei de interes, criticile recurentului, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu pot fi reținute fiind respinse ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. art. 488 pct. 5 C. proc. civ.,vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea în condițiile prevăzute de art. de art. 174 C. proc. civ.

Potrivit art. 174 C. proc. civ.: (1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Analizând pretenția dedusă în concret judecății, prima instanță, a pus în discuția părților la termenul de judecată din data de 27 mai 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ., interesul actual al reclamantului în soluționarea contestației, procedând ulterior, la calificarea cererii ca fiind o chestiune de fond, reținând că această calificare se impune atâta timp cât aspectele puse în discuție țin de fondul cauzei, iar nu de condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ.

Nu se poate susține cu temei că excepția lipsei de interes nu a fost pusă in discuția părților, pe de o parte, având în vedere conținutul încheierii de dezbateri din data de 27 mai 2024, iar, pe de altă parte, în virtutea art. 248 alin. (4) C. proc. civ., excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.

În consecință, sunt lipsite de fundament criticile privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. dar și cele care privesc motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte reține că, astfel cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Boldea vs. Romania, cauza Albina vs. România), dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile, însă această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile; motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă.

În cauză recurentul-contestator pretinde în mod nefondat sentința pronunțată în apel necesita o argumentare suplimentară prin raportare la probele administrate în cauză, susținând că motivarea instanței de fond este inexactă, în sensul că obiectul plângerii în prezenta cauză nu-l reprezintă refuzul înregistrării dosarelor de candidat, ci refuzul examinării și admiterii (înregistrării) candidaturilor - astfel cum această împrejurare rezultă fără echivoc inclusiv din cuprinsul plângerii cu care ne-am adresat Biroului electoral de circumscripție al Municipiului București (BEM) - pag. 2 paragr. ultim.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că este neîntemeiată critica recurentului, având în vedere că instanța de fond a stabilit în mod corect limitele învestirii sale, întrucât motivele de nelegalitate ale Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 și, în consecință și ale Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București, invocate de reclamant, se circumscriu în esență susținerii potrivit căreia prin acestea a fost privat de dreptul de a-i fi examinate și înregistrate candidaturile.

Procedând în acest mod, judecătorul în mod corect a analizat obiectul acțiunii cu care instanța de judecată fusese învestită, potrivit art. 9 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. Si art. 22 alin. (1) și (6) C. proc. civ., care stipulează că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile; judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Principiul disponibilității semnifică faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

În egală măsură, conform principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ., care guvernează procesul civil, toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății, fiind nefondate și criticile formulate sub acest aspect.

Din motivarea în fapt a acestui motiv de recurs rezultă că prin acesta se invocă probleme ce țin de motivarea hotărârii, și anume faptul că nu s-ar fi analizat anumite motive de nelegalitate expuse în contestația formulată respectiv s-ar fi avut în vedere motive străine de judecarea cauzei, astfel că va fi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se cuvine a fi notată situația de fapt din litigiul pendinte, astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond și confirmată în calea de atac a recursului, pe baza unui amplu material probatoriu administrat în proces, constând în înscrisuri, situație de fapt ce nu mai poate fi reexaminată în calea de atac a recursului în care se exercită exclusiv un control de legalitate, că în mod corect judecătorul fondului a reținut că motivele de nelegalitate ale Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 și, în consecință și ale Deciziei nr. 11/01.05.2024, invocate de reclamant, se circumscriu în esență susținerii potrivit căreia prin acestea a fost privat de dreptul de a-i fi examinate și înregistrate candidaturile.

Practic, singurul argument adus de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată este împrejurarea că BEC nr. 42 - Municipiul București a refuzat în mod explicit, cu exces de putere, să îi examineze și să înregistreze candidaturile pentru funcția de Primar General al Municipiului București și pentru funcția de Consilieri la Consiliul General al Municipiului București din partea A..

Circumstanțele factuale concrete descrise coroborate cu actele administrate în cauză (precizările formulate de BEC nr. 42, coroborate cu hotărârea inițială a BEC nr. 42 și hotărârea Biroului Electoral Central contestată, prin care se recunoaște că un reprezentant al partidului s-a aflat în incinta (curtea interioară) și a depus la ușă o servietă cu documente, rezultă că prin înregistrarea video, astfel cum au fost consemnate în încheierea de dezbateri din 27 mai 2024) întăresc pe deplin reținerile instanței de fond în sensul că situația de fapt nu a fost denaturată, ci este corectă susținerea Biroului Electoral Central în sensul că aspectele relatate de către reprezentantul A. și anume că acesta a lăsat o genată în curtea biroului electoral, nu pot fi reținute ca o depunere a unei candidaturi, depunerea candidaturii presupunând prezența fizică în interiorul sediului biroului a reprezentantului partidului, identificat prin prezentarea unui act de identitate împreună cu dosarele de candidatură, în integralitate, pe care urma să fie aplicată ștampila registraturii biroului electoral.

Nici celelalte susțineri ale recurentului din cuprinsul memoriului de recurs în sensul că motivarea deciziei recurate ar fi superficială și străină de natura pricinii nu sunt fondate, criticile ar putea fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., (și nu celui reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.); acest motiv nu este însă incident în cauză întrucât hotărârea îndeplinește cerințele legale impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Dimpotrivă, prima instanță a subliniat că lipsa de diligență a reclamantului nu poate fi imputată Biroului Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București, sub forma excesului de putere, în condițiile în care acesta a justificat procedura de lucru privind depunerea candidaturilor și modalitatea de înregistrare a acestora în data de 30.04.2024, pană la ora închiderii programului cu publicul.

În drept, dispozițiile art. 249 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Sarcina probei" prevăd următoarele: Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Statuând cu privire la obligația părții care face o susținere de a o dovedi, dispozițiile legale menționate au în vedere condițiile prevăzute de lege necesar a fi dovedite de partea reclamant în raport de specificul acțiunii deduse în concret judecății.

Așa fiind, reclamantul avea sarcina de a dovedi, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., faptul că, în data de 30.04.2024, anterior orei 24:00, respectiv încheierea programului de lucru cu publicul, a depus toate diligențele pentru a asigura înregistrarea candidaturilor sale de către reprezentantul A., în timp util, la Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București.

De necontestat, rolul activ al judecătorului, consacrat în art. 22 din C. proc. civ., reprezintă un principiu fundamental al procesului civil, acesta referindu-se, în esență, la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii și în cadrul procesual stabilit prin voința părților.

Este de observat că, în realitate, nemulțumirile recurentul vizează forța probantă pe care instanța de fond a acordat-o mijlocului de probă și, respectiv, globale a întregului probatoriu din dosar.

Cum bine a argumentat instanța fondului, reclamatul nu a demonstrat faptul că, în data de 30.04.2024, anterior orei 24:00, respectiv încheierea programului de lucru cu publicul, a depus toate diligențele pentru a asigura înregistrarea candidaturilor sale de către reprezentantul A., în timp util, la Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 - Municipiul București.

Ca atare, aceste critici nu pot fi primite, întrucât intră în domeniul procesului de apreciere a probatoriului cauzei și, în consecință, ies din sfera controlului de legalizate permis instanței de recurs.

Concluzionând asupra criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține, în baza argumentelor expuse punctual, că nu sunt incidente neregularitățile procedurale invocate, instanța de fond respectând întocmai principiile dreptului la apărare și rolul activ al judecătorului și asigurând echilibrul procesual necesar în raport cu celelalte principii fundamentale procesului civil care, după cum este cunoscut, urmărește, de regulă, protecția juridică a unor interese private.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocat de recurent, Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în cauză, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Or, examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecății, nu relevă că instanța de fond ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea acțiunii în care instanța a examinat actele contestate în raport de starea de fapt conturată în cauză și necontestată.

În atare condiții, Înalta Curte constată că instanța pronunțându-se asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de reclamant prin acțiunea introductivă, conform art. art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Așa cum a subliniat judecătorul fondului, un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acțiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulabilitate a unui act administrativ numai în condițiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiționată de dovedirea vătămării.

Un alt aspect de nelegalitate, apreciat ca fiind încadrabil în prevederile art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 și 8 din C. proc. civ. se referă la interesul legitim.

Recurentul arată că instanța de fond a interpretat această noțiune în conformitate cu dispozițiile dreptului comun, și nu conform dispozițiilor privind contenciosul administrativ.

Această critică nu poate fi reținută, în condițiile în care interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ.

De altfel, instanța fondului a argumentat în acest sens că, calitatea de subiecte de sezină în contenciosul administrativ subiectiv este recunoscută de legiuitor numai persoanelor care justifică cerința vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, fie că sunt persoane fizice sau juridice private, fie că sunt autorități sau instituții publice, cu precizarea că, în ceea ce privește contenciosul administrativ obiectiv, care presupune invocarea intereselor legitime publice, calitatea de subiecte de sezină este recunoscută numai anumitor instituții publice expres prevăzute la art. 1 alin. (3), (4), (5) și (8) din Legea nr. 554/2004, respectiv Avocatul Poporului, Ministerul Public, Prefectul și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin legile speciale organice care guvernează activitatea acestor autorități publice fiind reglementate limitele și condițiile de exercitare a dreptului de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Concret, prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, stipulează clar că anularea unui act administrativ de către instanța de contencios administrativ se poate putându-se dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: să existe un cel puțin un viciu de legalitate de fond sau de formă a actului administrativ atacat și viciul de legalitate constatat să producă o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului.

Concluzia a fost că această concepție de reglementare în materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea anulării unui act administrativ pe motiv de nelegalitate atunci când nu s-a dovedit și faptul că respectiva nelegalitate a produs vătămarea unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, cu excepția cazurilor de contencios obiectiv și a cazurilor prevăzute prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun.

Recurentul a reiterat, prin cererea de recurs, nemulțumirile supuse deja controlului anterior, referitoare la actele contestate, instanța de fond precizând clar necesitatea dovedirii de către reclamant, pe lângă nerespectarea dispozițiilor legale invocate prin raportare la abaterile reținute și măsurile dispuse dar și îndeplinirea cerinței legale cumulative, constând în vătămarea unui interes legitim și/sau drept subiectiv recunoscut de lege reclamantei ce a dedus instanței de contencios administrativ cenzura legalității actelor.

Or, potrivit art. 55 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, "După expirarea termenului de depunere a candidaturilor, la care se adaugă, dacă este cazul, termenele prevăzute la art. 54 alin. (1), (2), (5) și (6), birourile electorale de circumscripție încheie un proces-verbal prin care constată rămânerea definitivă a candidaturilor. Candidaturile definitive se afișează la sediul biroului electoral de circumscripție, precum și la sediul secțiilor de votare, după constituirea birourilor electorale ale acestora, cu precizarea numelui și prenumelui, apartenenței politice, profesiunii și ocupației candidatului. Candidaturile definitive pot fi făcute publice, de asemenea, prin orice mijloace de informare în masă, cheltuielile fiind suportate de cei interesați.

De asemenea, în conformitate cu art. 60 alin. (4) din același act normativ, "(4) Buletinele de vot trebuie să fie tipărite cel mai târziu cu 10 zile înaintea alegerilor."

În acest context, potrivit pct. 102 din Calendarul acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 199/2024, biroul electoral de circumscripție constată rămânerea definitivă a candidaturilor la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, cel mai târziu la data de 08 mai 2024, iar Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nicio cale de atac în materia constatării rămânerii definitive a candidaturilor.

Astfel, procedural, nu există nicio posibilitate și niciun act normativ în vigoare nu prevede suplimentarea sau refacerea buletinului de vot sau adăugarea unui înscris la buletinul de vot.

În alte cuvinte, într-o manieră detaliată și cu un raționament convingător, curtea de apel a realizat un examen propriu al criticilor aduse de contestator, astfel că motivarea hotărârii instanței de fond s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor 425 alin. (1) din C. proc. civ. și a principiilor jurisprudențiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru toate considerente expuse, reținând că sunt neîntemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., în baza art. 496 din același cod, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 958 din 28 mai 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.