ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3224/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.05.2020, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 13827/19.02.2020 emisă de pârâta Ministerul Fondurilor Europene- Direcția Generala Programe Europene Competitivitate- Comisia de soluționare a contestației înregistrate sub nr. x/06.12.2019 la Ministerul Cercetării și Inovării- Direcția Organism Intermediar pentru Cercetare și obligarea pârâtului să emită o nouă notificare prin care să dispună admiterea cererii sale, de finanțare a proiectului cu titlul "Bicicleta cu tracțiune integral 2x2, transmisie hidraulică și acumulare dinamică de energie", având codul MySmis 120523, precum și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei pricini.

Hotărârile instanței de fond, recurate în prezenta cauză 2.1. La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins obiecțiunile formulate de pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Educației și Cercetării, la raportul de expertiză, soluție ce a fost consemnată în partea introductivă a încheierii de ședință de la acea dată. Totodată, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 2021, și ulterior la data de 20 decembrie 2021 și 22 decembrie 2021. 2.2. Prin sentința civilă nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios adminstrativ promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare și pe cale de consecință: - a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 13827 din 19.02.2020 emisă de Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Programe Europene Competitivitate (actualmente Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene) și notificarea nr. x din 6.12.2019 emisă de Ministerul Cercetării și Inovării (în prezent, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării)- Direcția Organism Intermediar pentru Cercetare; - a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării să emită o nouă notificare prin care să admită proiectul reclamantei cu titlul Bicicleta cu tracțiune integral 2x2, transmisie hidraulică și acumulare dinamică de energie, având codul MySmis 120523; - a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 13.030 de RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și onorariile experților.

Calea de atac exercitată 3.1. Pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a declarat recurs împotriva încheierii din 9 decembrie 2021 și a sentinței civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor recurate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiate și menținerii actelor contestate, ca fiind temeinice și legale. După o prezentare succintă a întregii situații de fapt, recurentul-pârât, în dezvoltarea primului set de critici de nelegalitate, a arătat că, prima instanță s-a limitat la a prelua concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară și a omis să analizeze fondul cauzei, încălcând astfel dreptul pârâtului la apărare. De asemenea, a invocat încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd obligația instanței de a se pronunța "asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Or, instanța de fond nu a realizat controlul de temeinicie și legalitate asupra Deciziei de soluționare a contestației nr. 13827/19.02.2020 astfel cum a fost învestită, respectiv nu a evaluat acțiunea din perspectiva unui raționament logico-juridic propriu, ci și-a motivat soluția de admitere a cererii exclusiv pe unele dintre concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară. În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, în cauza de față, nu sunt respectate exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât prima instanță nu a prezentat motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției de admitere a cererii de chemare în judecată și nu a indicat argumentele pentru care a respins apărările pârâtului. Din perspectiva aceluiași motiv de casare, a criticat pentru nelegalitate și încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2021, ce face parte integrantă din sentința civilă nr. 278/22.12.2021, din care rezultă aceeași lipsă a motivării primei instanțe cu privire la soluția de respingere a obiecțiunilor formulate de instituția pârâtă, la raportul de expertiză, precum și faptul că această soluție s-a bazat pe împrejurări ce nu corespund realității, în sensul că "Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene ar fi fost prezentat la termenul de desemnare a experților", ceea ce ar fi condus la tardivitatea formulării obiecțiunilor cu privire la calificarea experților. În continuare, recurentul-pârât a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În acest sens, a indicat Procedura Operațională Evaluare și Selecția Proiectelor -COD SESC-ESP- 02-2.5.4.2.-Organizarea procesului de evaluare și selecție potrivit căreia fiecare cerere de finanțare va avea cel puțin două persoane desemnate, reponsabile cu evaluarea și selecția cererilor de finanțare, iar în cazul în care evaluarea acestora se va realiza cu expertiză externă contractată, cererile de finanțare în cauză vor avea desemnați minim 2 experți evaluatori externi. Apreciază că această procedură ce a fost însă respectată în prezenta cauză, astfel că instanța de fond a reținut în mod eronat ca fiind întemeiată susținerea reclamantei cu privire la faptul că evaluarea trebuia semnată de trei experți, în loc de doi. În ceea ce privește pretinsa depunctare a reclamantei pentru criterii care nu au fost prevăzute în Ghidul Solicitantului, arată că instanța de fond a omis să cerceteze Strategia Națională de CDI, prin care, în Obiectivul Specific 4 se precizează: "susținerea aspirației către excelență în cercetarea la frontiera cunoașterii prin internaționalizarea cercetării din România, evaluare internațională, creșterea atractivității sistemului CDI românesc, prin mobilitate și parteneriate". De asemenea, în Anexa 5.4- Model de plan de afaceri, parte integrantă din Ghidul Solicitantului, se regăsesc indicate modalitățile prin care proiectul poate sprijini/încuraja dezvoltarea de proiecte cu parteneri internaționali sau cu parteneri din cadrul grupării economice din care face parte întreprinderea. Instanța de fond ar fi trebuit să mai observe și faptul că din planul de afaceri rezultă că intimata-reclamantă nu a detaliat cum va proceda astfel încât proiectul să sprijine/încurajeze dezvoltarea de proiecte cu parteneri internaționali, limitându-se doar la o simpla precizare în acest sens din Planul de afaceri depus odată cu cererea de finanțare. De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să rețină că, potrivit procedurii de evaluare PO-SESC-ESP-02, experții evaluatori externi analizează cererile de finanțare pe baza grilei de evaluare tehnico-financiară, care conține criteriile aprobate de Comitetul de Monitorizare și aduse la cunoștință solicitanților prin ghidul solicitantului aferent fiecărui apel de proiect. Intimata-reclamantă, neavând activitate în domeniu, a primit un punctaj mai mic față de alți aplicanți care aveau deja activitate în domeniu, apelul de proiecte fiind unul de tip competitiv astfel că afirmația reclamantei, reținută de instanță ca fiind întemeiată, a avut rolul de a induce împrejurări nereale, valorificate de instanța de fond, fără temei legal, raportat la specificul speței privind accesarea de către solicitanții privați a fondurilor europene nerambursabile. Cu privire la susținerile instanței de fond, în sensul că "deși învestita cu analizarea motivelor de contestație, Comisia a depășit limitele investirii și a analizat și alte aspecte, ceea ce a dus la depunctarea suplimentară a reclamantei și producerea unei vătămări prin agravarea situației părții în cale sa de atac, deși o astfel de soluție nu era expres prevăzută în documentația care a stat la baza proiectului(...)", recurentul-pârât a arătat că persoanele nominalizate în comisia de soluționare a contestațiilor, sunt funcționari publici angajați ai ministerului cu atribuții în soluționarea contestațiilor, potrivit fișelor de post aprobate de conducerea instituției pârâtă. La analizarea contestației solicitantului de către comisia de soluționare a contestației nu există un document numit "fișa panel a evaluării CSC", potrivit procedurii operaționale de soluționare a contestațiilor PO.DGPEC.20, contestația solicitantului fiind soluționată în baza punctului de vedere de specialitate întocmit de experții evaluatori și a întregii documentații care a stat la baza emiterii actului contestat, în speță Notificarea privind rezultatul etapei de evaluare tehnică și financiară nr. 13687/06.12.2019, proiect "Bicicletă cu tracțiune integrală 2x2, transmisie hidraulică și acumulare dinamica de energie", cod MySMIS 120523, solicitant A. S.R.L. În ceea ce privește soluționarea contestației, la punctul de vedere de specialitate transmis de către OI POC sunt anexate două rapoarte individuale experți evaluatori și un raport comun al celor doi experți evaluatori în ceea ce privește soluționarea contestației solicitantului. Astfel, Comisia de soluționare a contestației a procedat în mod întemeiat la reanalizarea în integralitate a fiecărui criteriu stabilit în cadrul grilei de evaluare raportat la punctul de vedere transmis de către OI Cercetare în vederea soluționării contestației, motiv pentru care susținerea instanței este greșită și sub acest aspect. La nivelul Autorității de Management pentru Programul Operațional Competitivitate, situația A. S.R.L., solicitant în cadrul POC 2014 - 2020, evaluarea proiectului a fost realizată cu respectarea normelor legale și procedurale aplicabile și, ținând cont de particularitățile proiectului în cauză, astfel încât decizia respingerii de la finanțare a proiectului a avut la bază strict considerente ce vizează proiectul depus de aceasta, astfel cum a fost consemnat în actele administrative emise în cauză. Totodată, în privința obligării pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 13.030 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și onorarii experți, a solicitat, în principal, înlăturarea acestei obligații de plată, ca o consecință a admiterii recursului, iar în subsidiar, cenzurarea acestei obligații de plată, ca fiind nejustificată în cauză, observând că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea intimatei-reclamante pentru acordarea cheltuielilor de judecată, fără a face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanța poate diminua din oficiu cheltuielile de judecată referitoare la onorariul avocaților, în cazul în care acesta este disproporționat raportat la complexitatea cauzei, în condițiile în care a valorificat în motivare doar o serie de susțineri din raportul de expertiză tehnică judiciară. 3.2. Prevalându-se de motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Recurentul-pârât a prezentat un scurt istoric al cauzei, după care, a arătat că produsul ce urma să fie dezvoltat prin proiect de către reclamantă nu corespundea în totalitate unei cereri corect identificate, susținută cu date statistice relevante de către solicitant în cadrul proiectului. Evaluatorii proiectului au respectat prevederile Ghidului Solicitantului, depunctând proiectul pentru faptul că piața de biciclete nu este nouă, iar sectorul economic în cauză este dezvoltat în România și foarte dezvoltat la nivel european. Din punct de vedere tehnic, pe de o parte, gradul de noutate al produsului nu este prezentat în raport cu standardele și performanțele actuale sau în raport cu alte produse existente pe piață, nu sunt prezentate avantajele și dezavantejele soluției tehnice propuse în comparație cu cele deja existente. Pe de altă parte, caracterul inovator al propunerii de proiect este relativ scăzut, acesta fiind dat de utilizarea unei cererii de brevet de invenție (A00051/2018), care până în momentul de față nu a fost concretizată într-un brevet de invenție. Mai mult, cererea de brevet care a fost depusă cu 24 de luni înante de date de depunerii proiectului (29.01.2018), care stă la baza proiectului, nu a fost publicată în BOPI, deși termenul de publicare al unei cereri de brevet acceptate este de maxim de 18 luni. Evaluatorii au avut în vedere și faptul că nu există cercetări anterioare publicate în articole științifice sau diseminate în conferințe naționale/internaționale, în domeniul bicicletelor hidrostatice/electrice/manuale, realizate de către membrii echipei de cercetare și nu au existat activități de inovare anterioare din partea întreprinderii solicitante. Deși în cererea de finanțare, s-a menționat că proiectul vizează o soluție tehnică ieftină, ecologică și aplicabilă imediată pentru reducerea poluării, din planul de afaceri a rezultat că prețul unei astfel de biciclete va fi de 4-500 euro, un preț care se adresează unui segment de piață cu consumatori medium-high. A mai arătat recurentul-pârât că instanța nu a avut în vedere prevederile subcriteriului "1.2 Contribuția proiectului la creșterea competitivității întreprinderii." Astfel, proiectul a fost depunctat și pentru următoarele motive: "Solicitantul prezintă în cererea de finanțare la modul general caracterul inovator al proiectului doar prin prisma prețului de vinzare a unui produs cu prețul situat pe un palier de preț si performanța între bicicleta clasică și bicicleta electrică.", "Dar produsul va fi în competiție cu numeroase alte modele de biciclete. Sistemul hidraulic ii poate face indezirabil clienților, daca acesta trebuie întretinut. De aceea noua bicicleta 2x2 are șanse mari sa nu aibe succesul scontat de către producător, pentru ca investiția să poată fi recuperată." și "Punctajul este de asemenea scăzut având în vedere lipsa contractului cu posibili beneficiari.". De asemenea, a mai susținut că în planul de afaceri au fost prevăzute prețuri diferite ale produsului, iar grupul țintă nu a fost identificat în mod distinct, ci în termeni generali ca fiind populația României, cu stare de sănătate și cu vârsta corespunzătoare utilizării bicicletei, nu s-a prezentat în mod concret modul în care se diferențiază soluția existentă față de competitorii existenți, din punct de vedere aerodinamic, ergonomic, estetic, al parametrilor de funcționare, abordarea impactului științific în planul de afaceri nu prezintă rezultate cuantificabile, iar din conținutul cererii de finanțare și al planului de afaceri nu reiese în mod concret impactul implementării cunoștințelor tehnice, brevetelor pentru obținerea de produse, tehnologii, servicii, îmbunătățite sau noi în comparație cu cele existente anterior implementării proiectului. Evaluatorii au depunctat proiectul la subcriteriul "1.4 Dezvoltarea aptitudinilor Întreprinderii pentru a utiliza rezultate de CD și capacitatea de cooperare în domeniul CDI", având in vedere ca "întreprinderea nu colaborează in cadrul proiectului cu o echipa de cercetare-dezvoltare si se bazează pe experiența directorului de proiect in CDI. Astfel întreprinderea nu se va dezvolta foarte mult din punct de vedere ale aptitudinilor de a utiliza rezultate de CD (cu excepția inginerului CD propus a fi angajat)" și "Punctajul este de asemenea scăzut având în vedere că nu există asistență acordată anterior și capacitatea limitată a solicitantului de a conduce și implementa proiectul." Consideră că este relevant în soluționarea prezentului litigiu și faptul că apelul de proiecte este unul competitiv. În evaluarea proiectelor și acordarea de punctaje se iau în considerare doar informațiile prezentate de solicitant la momentul depunerii proiectului, pentru a nu se încălca principiul tratamentului egal între competitori și a se respecta principiile unui proces de evaluare echitabil. Orice informație suplimentară sau completare adusă de solicitant prin răspunsurile la solicitările de clarificări sau prin demersul judiciar inițiat nu are cum să influențeze punctajul. În ceea ce privește solicitarea obligării pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat exonerarea sa de la această plată, în temeiul art. 454 din C. proc. civ., având în vedere că a respectat întocmai prevederile Deciziei nr. 13827/19.02.2020 privind soluționarea contestației formulate de către Solicitantul A. S.R.L. emisă de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene -Direcția Programe Europene Competitivitate și a emis o nouă Notificare nr. x/04.03.2020. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului acestora, raportat la complexitatea cauzei.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamanta a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinări, solicitând respingerea recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca nefondat, iar în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar a invocat excepția nulității recursului, solicitând respingerea recursului în principal, ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 9.05.2022, s-a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinări, în raport de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de pârâți și să mențină soluția instanței de fond, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta reclamă, pe de-o parte, încălcarea dreptului său la apărare ca urmare a preluării de către prima instanță a concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară efectuat în cauză și pe de altă parte, a invocat depășirea limitelor învestirii de către instanța de fond, care a obligat pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării să emită o nouă notificare prin care să admită proiectul reclamantei cu titlul "Bicicleta cu tracțiune 2x2, transmisie hidraulică și acumulare dinamică de energie, având codul MySmis 120553", deși reclamanta solicitase doar anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 13827/19.02.2020 emise de către pârât. Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. intervine în cazul încălcării de către prima instanță a regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În speță, se invocă, sub un prim aspect, încălcarea dreptului pârâtului la apărare, ca urmare a însușirii de către prima instanță a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, lipsind hotărârea recurată de o analiză pe fondul cauzei. Preliminar, Înalta Curte arată că art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ arată că "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (…) (3) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță. În cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond.". Lectura atentă a acestui text normativ nu denotă că legiuitorul ar fi înțeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătorești pronunțate de instanța ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia și soluțiile în caz de admitere a recursului. În consecință, dreptul procesual comun al art. 483, 486 și 488 C. proc. civ. este aplicabil și în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptățită și la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situației de fapt stabilite de prima instanță, ci doar de legalitate. De altfel, în jurisprudența sa, prin decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 6 februarie 2015, Curtea Constituțională a României a respins o excepție de neconstituționalitate în legătură cu acest aspect, arătând că "în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel cu toate consecințele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 (…), legiuitorul a optat pentru menținerea căii de atac a recursului, și nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului C. proc. civ., recursul în materia contenciosului administrativ este esențialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului. Așadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanțe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului.". Așadar, ab initio, este inadmisibilă orice critică sau apărare formulată în recurs prin care se contestă situația de fapt stabilită de prima instanță, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat în calea de atac, date fiind considerentele dezvoltate în precedent. Relevante în acest context sunt și dispozițiile art. 250 și art. 264 C. proc. civ. "Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, ..., prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, ...", respectiv "(1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.". Totodată, art. 330 alin. (1) C. proc. civ. arată că expertiza se administrează atunci când instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. În condițiile în care Curtea de Apel Constanța a administrat în condiții de legalitate proba cu expertiza tehnico-judiciară, nefiind formulate critici în sens contrar, Înalta Curte nu identifică vreo cauză de nulitate care să producă recurentului-pârât o vătămare de natură a conduce la soluția casării sentinței recurate. Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent sub forma lipsei motivării sentinței recurate, de către instanța de fond, vizează în realitate nemulțumirea acestei părți față de maniera de interpretare a forței probante a unor mijloace de probă, respectiv a expertizei tehnico-judiciare de către prima instanță. Din această perspectivă, reține Înalta Curte că demersul de interpretare a probelor reprezintă o componentă a procesului de deliberare, or aceste aspecte vizează, în fapt, elemente de temeinicie a hotărârii pronunțate, iar nu de nelegalitate. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici nu pot fi avute în vedere. Mai mult decât atât, față de conținutul concret al dreptului la apărare, astfel cum este acesta reglementat de art. 13 C. proc. civ., potrivit căruia: părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii, fiindu-le asigurată posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului și de a lua cunoștință de cuprinsul dosarului, de a propune probe, de a-și face apărări, de a prezenta susținerile în scris și oral și de a exercita căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, instanța putând dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate, Înalta Curte consideră că nu se poate reține că prin demersul de apreciere, de către instanță, a probelor un astfel de drept este golit de conținut. Hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză a probelor administrate în scopul aflării adevărului, realizat la momentul deliberării. Un astfel de proces de analiză, care este necesar stabilirii stării de fapt desprinse, se realizează inclusiv prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, ca urmare a unor raționamente logice ale instanței de judecată. Prin urmare, însușirea de către prima instanță a concluziilor unui raport de expertiză, administrat în condiții de legalitate, nu poate echivala cu lipsa unei analize pe fondul cauzei, astfel cum susține recurentul-pârât. Mai departe, în ceea ce privește susținerea recurentului-pârât potrivit căreia instanța de fond a depășit cadrul procesual fixat prin acțiune, prin obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la emiterea unei noi notificări prin care să admită proiectul reclamantei, deși fusese chemată să se pronunțe doar asupra legalității și temeiniciei Deciziei de soluționare a contestației nr. 13827/19.02.2020, Înalta Curte, lecturând conținutul cererii de chemare în judecată, constată că și această critică este nefondată. Pentru a statua astfel, Înalta Curte observă că demersul judiciar al reclamantei a vizat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 13827/19.02.2020 emisă de pârâta Ministerul Fondurilor Europene- Direcția Generală Programe Europene Competitivitate-Comisia de soluționare a contestației înregistrate sub nr. x/06.12.2019 la Ministerul Cercetării și Inovării-Direcția Organism Intermediar pentru Cercetare și obligarea pârâtului să emită o nouă notificare prin care să dispună admiterea cererii sale, de finanțare a proiectului cu titlul "Bicicleta cu tracțiune integral 2x2, transmisie hidraulică și acumulare dinamică de energie", având codul MySmis 120523, această din urmă solicitare fiind menționată în mod expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Așadar, nici din această perspectivă nu se poate reține incidența prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către recurentul-pârât a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciind că sentința recurată nu respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept pentru care a respins apărările pârâtului și a admis acțiunea introductivă. Înalta Curte reține că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză. Se rețin a fi incidente în cauză și argumentele statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (paragraful 20 din hotărârea pronunțată în cauza Gheorghe Mocuța contra României), potrivit cărora "..., deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x)… Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)". În jurisprudența sa constantă, instanța supremă a stabilit că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția EDO. Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor circumscrise motivului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde argumente pe care și-a fundamentat prima instanță soluția pronunțată. Subsumat aceluiași motiv de casare, recurentul-pârât a criticat și soluția primei instanțe de respingere a obiecțiunilor formulate de către acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză, soluție ce a fost consemnată în partea introductivă a încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2021. Înalta Curte constată că și această încheiere întrunește exigențele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ. în privința obligației de motivare, instanța de fond arătând, pe de-o parte, că obiecțiunile pârâților la concluziile raportului de expertiză nu sunt utile soluționării cauzei, iar pe de altă parte, în ceea ce privește obiecțiunea referitoare la calificarea experților în domeniul fondurilor europene, a constatat că aceasta este tardiv formulată. Cu privire la această din urmă soluție, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, în aplicarea dispozițiilor art. 178 alin. (3) lit. b) din C. proc. civ., având în vedere că, pentru astfel de neregularități, intervine sancțiunea nulității relative, părțile aveau posibilitatea să conteste calificarea experților la momentul desemnării acestora, respectiv la termenul de judecată din data de 24 iunie 2021, ori, în cazul în care nu au fost prezente, la următorul termen de judecată, respectiv 22 iulie 2021, nicidecum ulterior depunerii raportului de expertiză. Recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat critici de nelegalitate și din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Înalta Curte observă că același motiv de casare a fost invocat și de către pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării-Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, în susținerea recursului declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 278 din data de 22 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În atare situație, Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată. Trebuie amintit că recursul este o cale de atac extraordinară care "urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile." (art. 486 alin. (3) C. proc. civ.). Această cale de atac se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate (identificarea, interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente) nu și de netemeinicie (verificarea dacă situația de fapt reținută prin hotărâre este corespunzătoare realității și dacă are fundament în probele administrate în cauză. Analizând sentința recurată, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor materiale incidente, prin raportare la situația dedusă judecății. Înalta Curte constată că unul dintre motivele care se regăsesc atât în recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cât și în recursul pârâtului Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare vizează considerentele instanței de fond referitoare la depășirea limitelor învestirii de către Comisia de soluționare a contestației. În susținerea acestui motiv de recurs, pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a făcut referire în cuprinsul memoriului de recurs la pct. 2.5.4.6. - Contestații din Procedura Operațională Evaluarea și Selecția Proiectelor COD SESC -ESP-02 la nivelul MCI - DGOIC și a arătat că persoanele nominalizate în Comisia de soluționare a contestațiilor sunt funcționari publici angajați ai ministerului, cu atribuții specifice, astfel cum sunt prevăzute în fișele de post aprobate de conducerea instituției. A mai susținut că soluția pronunțată asupra contestației solicitantului a avut la bază punctul de vedere de specialitate transmis de OI Cercetare, întocmit de experții evaluatori, precum și întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului contestat, astfel că, în opinia sa, în mod corect Comisia de soluționare a contestației a procedat la reanalizarea în integralitate a fiecărui criteriu stabilit în cadrul grilei de evaluare, raportat la punctul de vedere transmis OI Cercetare. Înalta Curte observă că argumentația recurentului-pârât vizează compunerea Comisiei de soluționare a contestațiilor și competențele membrilor acestora, iar procedura operațională invocată nu face vreo referire la posibilitatea comisiei de a-și extinde analiza asupra altor aspecte decât cele invocate în cuprinsul contestației. Așadar, aspectele invocate în cuprinsul cererii de recurs sunt străine de cele reținute de către prima instanță, în realitate, recurentul-pârât neaducând nicio critică de nelegalitate sentinței recurate. Aceeași situație se regăsește și în privința cererii de recurs formulate de către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, care își arată nemulțumirea față de considerentele instanței de fond prin care s-a reținut depășirea limitelor învestirii de către Comisie, fără a prezenta vreun argument concret în combaterea acestora. Pe cale de consecință, neputând fi decelate critici de nelegalitate care să poată face obiectul analizei instanței de recurs, vor fi menținute considerentele instanței de fond, prin care s-a reținut că, în procedura de soluționare a contestației s-a realizat o nouă evaluare și au fost analizate aspecte nepuse în discuție, deși Comisia de soluționare a contestației era chemată să se pronunțe doar asupra motivelor invocate în mod expres de către reclamantă, depășind astfel limitele învestirii. O altă critică de nelegalitate comună celor două recursuri vizează considerentele primei instanțe referitoare la depunctarea nelegală a reclamantei pentru criteriul inexistenței unei activități anterioare a societății, având în vedere că aceasta este un start-up. Recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene susține că intimata-reclamantă nu ar fi putut primi un punctaj ridicat, în comparație cu alți aplicanți care aveau deja activitate în domeniu, având în vedere că apelul de proiecte este unul competitiv. În acest sens, face trimitere la Criteriul 1, subcriteriul 1.2. potrivit căruia trebuie evaluat impactul rezultatelor obținute din implementarea proiectului asupra produselor/serviciilor/tehnologiilor deja existente în întreprindere, apreciind că intimata-reclamantă nu se poate regăsi într-o astfel de situație, întrucât este un start-up creat pentru acest apel de proiect, fără activitate anterioară în domeniu. Deopotrivă, recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile Subcriteriului 1.2. Contribuția proiectului la creșterea competitivității întreprinderii și reiterează motivele pentru proiectul a fost depunctat, respectiv faptul că solicitantul a prezentat în cererea de finanțare în mod general caracterul inovator, însă produsul va fi în competiție cu numeroase alte modele de bicicleta, astfel că noua bicicletă 2x2 cu sistem hidraulic are șanse mari să nu aibă succesul scontat de către producător, pentru ca investiția să poată fi recuperată, având în vedere și lipsa contactului cu posibili beneficiari. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, în cuprinsul Ghidului solicitantului, nu a fost prevăzut vreun criteriu de depunctare a proiectului pe motiv că reclamanta este o societate de tip start-up, nou înființată, care nu are activitate anterioară în domeniu. Relevante cu privire la această chestiune sunt și concluziile experților judiciari desemnați de instanță, care, de asemenea, au apreciat că a avut loc o greșită depunctare a proiectului întrucât nu este prevăzută nicio cerință în acest sens în Ghidul Solicitantului. Cu privire la subcriteriul 1.2.-Contribuția proiectului la creșterea competitivității întreprinderii, experții judiciari au arătat că fiind vorba de un start-up, proiectul de față este decisiv pentru creșterea acestei inițiative private, cu șanse mari de reușită. Viabilitatea afacerii, respectiv capacitatea societății de a fi în competiție cu alte companii din același domeniu, poate fi analizată doar după acordarea fondurilor nerambursabile aflate în discuție în cauza de față, întrucât dezvoltarea unei afaceri cu un produs nou la nivel mondial nu se poate realiza în baza unui împrumut bancar, care poate fi acordat doar unor afaceri cu câștig sigur, ceea ce nu este cazul în speța de față, având în vedere că societatea reclamantă este un start-up. În continuare, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a criticat și considerentele instanței de fond prin care aceasta a reținut că evaluarea proiectului trebuia semnată de trei experți și în realitate a fost semnată doar de doi. În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a făcut trimitere la Procedura Operațională Evaluarea și Selecția Proiectelor - COD SESC-ESP-02- 2.5.4.2. Organizare procesului de evaluare și selecție, potrivit căreia "Procesul de evaluare se va realiza prin respectarea principiului "celor patru ochi". Fiecare cerere de finanțare va avea cel puțin două persoane desemnate (...). În cazul în care evaluarea cererilor de finanțare se va realiza cu expertiza externă contractată, cererile de finanțare în cauză vor avea desemnați minim 2 experți evaluatori externi...". Înalta Curte constată că această apărare este nouă, nefiind invocată în fața primei instanțe, astfel că nu poate face obiectul analizei, în recurs. De altfel, chiar și instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței recurate că pârâtele nu au precizat motivul pentru care au derogat de la propriile reglementări, nici prin decizia de soluționare a contestației și nici prin întâmpinări, aspect ce nu a fost combătut de partea recurentă, prin cererea de recurs. Chiar și trecând peste acest aspect, Înalta Curte reține ca fiind relevante în cauză prevederile Ghidului solicitantului, respectiv Capitolul 4 - Procesul de evaluare și selecție, unde se menționează că "Etapa de evaluare tehnică și financiară se va realiza de o Grup de evaluare compusă din 3 specialiști (din care 2 experți cu expertiză științifică în domeniul proiectului și un specialist cu expertiză în domeniul economico-financiar selectați pe baza criteriului expertizei științitifice/tehnice în domeniul proiectului", precum și Subcapitolul 4.2. - Grila de evaluare tehnico-financiară și selecție, potrivit căruia "Fișa de evaluare panel se întocmește de către unul dintre evaluatori și este semnată de către membrii panelului". Or, o procedură operațională nu se poate abate de la obligativitatea semnării evaluării de către trei experți, reglementată în mod expres de prevederile Ghidului solicitantului. În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene privind omisiunea instanței de fond de a cerceta Strategia Națională CDI, în cuprinsul căreia se precizează că "susținerea aspirației către excelență în cercetarea la frontiera cunoașterii prin internaționalizarea cercetării din România, evaluare internațională, creșterea atractivității sistemului CDI românesc, prin mobilitate și parteneriate", instanța de control judiciar reține că evaluarea proiectului trebuia făcută pe baza criteriilor prevăzute de Ghidul Solicitantului, or, în cadrul acestuia, nu este prevăzută cu caracter de obligativitate participarea la congrese, sesiuni științifice, simpozioane sau publicarea de articole în reviste de specialitate. Drept urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că depunctarea intimatei-reclamante s-a făcut în mod nelegal, pentru criterii ce nu se regăsesc în Ghidul Solicitantului. Nu pot fi primite nici susținerile aceluiași recurent-pârât potrivit cărora intimata-reclamantă nu a detaliat cum va proceda pentru ca proiectul să sprijine/încurajeze proiecte cu parteneri internaționali, limitându-se la o simplă afirmație, câtă vreme exista posibilitatea de completare a proiectului printr-o "cerere de clarificare", în măsura în care recurentul-pârât aprecia că erau necesare astfel de lămuriri. Abordând recursul declarat de pârâtul Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, Înalta Curte observă că acesta susține, pe de o parte, că din punct de vedere tehnic, gradul de noutate al produsului nu este prezentat în raport cu standardele și performanțele actuale sau în raport cu alte produse existente pe piață, respectiv că nu sunt prezentate avantajele și dezavantajele soluției tehnice propuse în comparație cu cele deja existente, iar pe de altă parte, că propunerea de proiect are un caracter inovator relativ scăzut, dat fiind faptul că aceasta utilizează o cerere de brevet de invenție care nu a fost concretizată, până în prezent, într-un brevet de invenție. Mai arată și că evaluatorii au avut în vedere și faptul că nu există cercetări anterioare publicate în articole științifice sau diseminate în conferințe naționale sau internaționale în domeniul bicicletelor hidrostatice/electrice/manuale, realizate de către membrii de cercetare și nu au existat activități de inovare anterioare din partea întreprinderii solicitante. Înalta Curte constată că, în ceea ce privește caracterul inovator al proiectului, în mod corect prima instanța și-a însușit opiniile experților judiciari desemnați potrivit cărora realizarea unei biciclete cu transmisie hidraulică, cu posibilitatea de reglare a încărcării pe ambele roți și cu sistem de recuperare a energiei ar fi un produs de cea mai mare noutate pe plan internațional. Experții au arătat că proiectul utilizează un brevet de invenție al celui care va asigura managementul afacerii, iar acest brevet prezintă o descriere succintă a modelului de bicicletă cu transmisie hidraulică, urmând ca datele tehnice să fie dezvoltate după achiziționarea brevetului de invenție. Înalta Curte subliniază că reținerea caracterului inovator al proiectului nu este condiționată de finalizarea procedurii emiterii unui astfel de brevet de invenție, ci relevant cu privire la acest aspect este doar faptul că, astfel cum s-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză, nu mai există un produs similar pe piață, fiind un produs nou pe plan mondial. În continuare, instanța de control judiciar constată că recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a susținut următoarele: (i) în cadrul proiectului nu a fost identificat un grup țintă, (ii) în planul de afaceri se prezintă prețuri diferite ale produsului, (iii) avantajul competitiv rezultatul prin implementarea proiectului este prezentat la modul general, (iv) abordarea impactului științific în planul de afaceri nu prezintă rezultate cuantificabile, (v) nu a fost evidențiat impactul implementării cunoștințelor tehnice, brevetelor pentru obținerea de produse/tehnologii/servicii substanțial îmbunătățite sau noi în raport cu cele existente, (vi) nu au fost precizați indicatorii financiari urmăriți pentru ca societatea să devină un competitor important, (vii) lipsa experienței echipei de cercetare în domeniul proiectului, neconcordanțe în privința resurselor umane și lipsa unei colaborări cu alte instituții. În realitate, toate cele enumerate anterior reprezintă apărări de fond, susținute atât în cadrul procedurii de evaluare, cât și în fața instanței de fond, ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în lipsa unor critici efective la adresa sentinței recurate. Toate aceste chestiuni au fost tranșate cu ocazia expertizei tehnico-judiciare efectuate în cauză, în urma căreia s-a stabilit că nu au fost respectate în totalitate criteriile din Ghidul Solicitantului și că proiectul a fost depunctat pentru criterii care nu se regăsesc în ghid. Mai mult decât atât, solicitantului nu i-au fost cerute detalieri prin cererea de clarificare, pentru a putea completa proiectul acolo unde evaluatorii considerau că se impun clarificări. Conchizând, experții judiciari au considerat că proiectul supus evaluării merita 85, respectiv 87 de puncte, astfel că a fost subevaluat prin acordarea de către evaluatorii inițiali a unui scor de 69 de puncte. În raport de cele arătate anterior, Înalta Curte reține că diferența de 1 punct dintre punctajul acordat reclamantei (69 de puncte) și punctajul minim necesar (70 de puncte) poate fi ușor surmontată prin deficiențele procedurii de evaluare constatate de către instanța de fond, în baza analizei proprii a situației de fapt deduse judecății și a concluziilor expertizei tehnico-judiciare administrate în cauză. Pe cale de consecință, constatând că soluția primei instanțe pronunțate pe fondul cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge motivele de recurs invocate de către pârâți în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ca nefondate. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâții au criticat și soluția primei instanțe privind obligarea acestora la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 13.030 RON. Sub acest aspect, prezintă relevanță dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată." Art. 455 C. proc. civ. prevede că, dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți ori mai mulți pârâți ei vor putea fi obligați să plătească cheltuieli de judecată în mod egal, proporțional, sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei. În cauza de față, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 453 C. proc. civ., dispunând obligarea în solidar a pârâților -în contradic