ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5960/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra prezentei contestații în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția Judecători - Comisia de Disciplină, a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 06.07.2018 emise de Inspecția Judiciară.

Urmare a admiterii declarației de abținere formulată de judecătorul învestit cu soluționarea cauzei, conform încheierii din 18 februarie 2019, dosarul a fost reînregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 19 februarie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 922 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare "B.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate și a anulat Nota de constatare nr. x din 21.12.2018 emisă de Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Europene Competitive și Decizia nr. 13856/21.02.2019.

Prin decizia nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 922 din 6 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei atacate și rejudecare recursului.

Prin întâmpinare, intimatul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare "B." a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.: "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deși curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestația în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depășește un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

În cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată contestatorului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene la data de 30 mai 2023, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curți nr. x/2019.

În raport de această împrejurare, în speță, este aplicabil termenul de un an. Așadar, termenul de 1 an, prevăzut de art. 506 C. proc. civ., teza a doua, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestației în anulare, începea să curgă de la momentul rămânerii definitive a deciziei contestate, deci de la data de 5 aprilie 2022 (conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) și se împlinea la data de 5 aprilie 2023, astfel că depunerea contestației în anulare la data de 9 iunie 2023 este tardivă.

Contestația în anulare a fost depusă prin email, la data de 9 iunie 2023 (astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar recurs), împrejurare față de care Înalta Curte constată că cererea fost depusă cu nerespectarea termenului de 1 an prevăzut de art. 506 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva deciziei nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva Deciziei nr. 2030 din data de 5 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca fiind tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.