ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu parații Organismului intermediar pentru programul operațional capital Uman (OIPocu ME) din cadrul Ministerului Educației și Guvernul României:

"în termen de maximum 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Autoritatea de management pentru Programul operațional Capital uman preia activitățile specifice închiderii de program 2007-2013 de la structura din cadrul Centrului Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic care asigură îndeplinirea funcției de Organism intermediar pentru Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013";

11

alin. (1), (3) si 4 din Legea 129/2018, art. 79 din RUE nr. 679/2016, art. 82 alin. (1) din RUE nr. 679/2016, în materia prelucrării ilegale a datelor personale ale beneficiarilor reali persoane fizice, în legătură cu activitatea financiară derulată în cadrul construcției juridice Asociație, definită în art. 1 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 26/2000, capătul principal de cerere este dedus judecății prin aceiași cerere de chemare în judecată, cu aplicarea prev. art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. pentru toate cele trei capete principale de cerere deduse judecații printr-o cerere unică de chemare în judecată.

2.1. Prin sentința nr. 1562/13.10.2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În pronuțarea soluției de declinare, curtea de apel a avut în vedere că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetarea nr. x/12.07.2022 s-a stabilit o creanță reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene în cuantum de 2.982409,39 RON, valoare care se situează sub pragul prevăzut de art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește referirea la dispozițiile art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017, curtea de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, referitoare la excepția de nelegalitate, soluționarea acesteia fiind de competența instanței învestite cu acțiunea de fond.

De asemenea, instanța a avut în vedere și capătul 3 de cerere care vizează repararea unui prejudiciu cauzat prin prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal, cu privire la care, în conformitate cu dispozițiile art. 14

11

din Legea nr. 129/15.06.2018, coroborat cu art. 14

10

alin. (2) și (3) din aceeași lege, competența aparține tot tribunalului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1967 din data de 10.04.2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Guvernul României și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din Cadrul Ministerului Educației, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de Apel București si s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ.

Pentru a stabili astfel, tribunalul a reținut că trebuie avută în vedere întreaga valoare finanțată nerambursabilă ce constituie cheltuieli neeligibile și care a fost constatată prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.07.2022, respectiv 3.074.648,85 RON, iar nu contribuția din fonduri UE de 2.982.409,39 RON.

Totodată, cu privire la primul capăt al cererii s-a reținut că partea a indicat expres dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care exclud actele normative de la verificarea acestora pe calea excepției de nelegalitate.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a prevederilor art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017; anularea, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 01/3967/SJCSN/12.07.2022, precum și a Deciziei nr. 01/5014/SJCSN/5.09.2022. Totodată, s-a formulat și acțiune judiciară, întemeiată pe prevederile art. 14

11

alin. (1), (3) si 4 din Legea 129/2018, art. 79 din RUE nr. 679/2016, art. 82 alin. (1) din RUE nr. 679/2016, în materia prelucrării ilegale a datelor personale ale beneficiarilor reali persoane fizice, în legătură cu activitatea financiară derulată în cadrul construcției juridice Asociație, definită în art. 1 alin. (1) si (2) din O.G. nr. 26/2000, cu aplicarea prev. art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. pentru toate cele trei capete principale de cerere deduse judecații printr-o cerere unică de chemare în judecată.

Pentru soluționarea regulatorului de competență prezintă relevanță dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1)

1

din același act normativ, "cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)".

În cauză, deși ambele instanțe aflate în conflict au reținut incidența textelor de lege precitate, precum și criteriul valoric, concluziile acestora au fost diferite în raport de modul de raportate, pe de o parte, exclusiv la suma ce reprezintă contribuție din fonduri UE (curtea de apel), iar, pe de altă parte, la întreaga creanță bugetară stabilită prin procesul-verbal atacat (tribunalul).

Cererea cu care reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ privește anularea unor acte administrative (procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor nr. x/12.07.2022 și decizia de soluționare a contestației nr. 01/5014/SJCSN/5.09.2022), emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, în legătură cu Proiectul x.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.07.2022 s-a stabilit că sumele nerambursabile primite pentru respectivul proiect - 3.074.648,85 RON, sunt cheltuieli neeligibile, care urmează a fi recuperate de la beneficiar, sume menținute prin decizia de soluționare a contestației.

Reține Înalta Curte că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură specială de contestare a notelor sau proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, finalizată printr-o decizie de soluționare a contestației administrative, care poate fi atacată conform art. 51 alin. (2) din actul normativ menționat "la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Dacă în regimul general reglementat în Legea nr. 554/2004, competența instanței este atrasă de rangul central sau local al autorității emitente a actului administrativ vătămător, act care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului, sau unul ierarhic, reglementarea specială a procedurii administrative de contestare și a obiectului acțiunii judiciare formulate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 deplasează aplicarea criteriului de stabilire a competenței către actul prin care a fost soluționată contestația administrativă.

Reglementând dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 prin Legea 212/2018, legiuitorul a făcut trimitere la criteriul valoric reglementat de art. 1 în ipoteza cererilor care privesc acte administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Coroborând dispozițiile alin. (1

1

) cu cele ale alin. (1) din art. 10 reiese că la stabilirea instanței competente după criteriul valoric se are în vedere suma contestată, respectiv creanța bugetară stabilită prin procesul-verbal și decizia de soluționare a contestației.

Interpretarea dată de curtea de apel în sensul de a se reține suma de 2.892.648,85 RON (contribuția din fonduri UE), nu are corespondent în textele legale mai sus arătate. Reține Înalta Curte că referirea în text la noțiunea de "sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene" are în vedre doar trimiterea la criteriul valoric (în condițiile în care anterior modificării textului de lege competența de soluționare a contestațiilor formulate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 se stabilea după criteriul emitentului actului administrativ), iar nu stabilirea competenței exclusiv după valoarea contribuției de la bugetul UE.

Or, criteriul valoric este definit la alin. (1) din art. 10 din Legea nr. 554/2004 iar acesta are în vedere întreaga sumă contestată, imputată prin actele administrative atacate ca și creanță bugetară, constituită din contribuție din fonduri UE - 2.982.409,39 RON (97%) plus contribuție publică națională - 92.239,47 RON (3%), în total 3.074.648,85 RON.

Întrucât cuantumul corecției financiare depășește valoarea de 3.000.000 RON, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (1

ind. 1) coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competentă a soluționa cauza este secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) teza finală din lege.

Referitor la capătul de cerere privind anularea prevederilor art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/20.07.2017(M.Of. nr. 649/08.08.2017), reține Înalta Curte că dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, invocate ca temei al acțiunii, prevăd următoarele:

"Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege". Fiind vorba despre un act administrativ cu caracter normativ, exceptat de la procedura excepției de nelegalitate, reclamanta a înțeles să îl conteste, nu pe cale de excepție, ci pe calea acțiunii în anulare, a cărei competență, în raport de emitentul actului, aparține tot curții de apel.

Și în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere se constată că reclamanta a invocat dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.", verificarea în concret a incidenței acestor dispoziții raportat la obiectul cauzei urmând a fi analizată de instanța învestită cu soluționarea fondului.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Guvernul României și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.