ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ.:
"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2020 în dosarul nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat sub nr. x din data de 11.02.2020, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 813 pronunțată la 21 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de inadmisibilitate și excepția de prematuritate în formularea cererii, a admis cererea formulată de reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman și a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, încheiat la data de 07.02.2020 și înregistrat sub nr. x din data de 11.02.2020 la OIPOCU - MEN, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr. x/2020.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civilă nr. 813 pronunțată la 21 septembrie 2020 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Organsimul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației (Fost Ministerul Educației și Cercetării-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.
În cuprinsul motivelor de recurs a susținut următoarele:
- instanța de fond a dat o interpretare greșită a prevederilor art. 50 alin. (8) și art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011-lege specială în speță, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 - lege generală în cauză, drept pentru care conform prevederilor art. 247 alin. (1) C. proc. civ., reiterează excepția inadmisibilității acțiunii, invocată și la fond.
- după parcurgerea procedurii contestației administrative conform O.U.G. nr. 66/2011:
- pe de o parte, formularea oricărei cereri pe calea contenciosului administrativ, incluzând aici și cererea de suspendare a efectelor actului administrativ vătătmător stabilit de legiuitor a fi decizia de soluționare a recursului grațios conform conform art. 51 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011, înainte de întocmirea respectivei decizii, consideră că este cu caracter de evidență, prematură.
- pe de altă parte, formularea cererii de suspendare a efectelor titlului de creanță, după alegerea căii contestației administrative conform O.U.G. nr. 66/2011, suntem de părere că încalcă prevederile art. 51 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011, întrucât acolo legiuitorul nu vorbește de titlul de creanță. Pentru ca partea să ceară suspendarea efectelor titlului de creanță, trebuia să aibă deschisă calea directă a acțiunii în contencios administrativ împotriva titlului de creanță, ori în speță nu se poate vorbi de așa ceva.
- pe fondul cauzei a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepție de procedură absolută și peremptorie, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii recursului pârâtei ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.
Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de către reclamanta Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare de suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat sub nr. x din data de 11.02.2020, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond .
Soluționând cauza, Curtea de Apel București a găsit întemeiate susținerile formulate de reclamantă, admițându-i acțiunea și dispunând suspendarea executării actului administrativ contestat.
Instituția pârâtă a declarat recurs, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
În speță, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".
În ceea ce privește natura căii de atac a recursului, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că "Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept".
Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) din același Cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele pe care se întemeiază cererea de recurs și dezvoltarea acestora pot fi transmise ulterior declarării recursului, însă numai înăuntrul termenului legal de declarare a recursului, care, în speță, așa cum s-a arătat, este de 5 de zile de la data comunicării hotărârii. Dacă recurentul depune motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, instanța le va respinge ca tardive și nu vor fi luate în considerare la analiza legalității hotărârii atacate.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
În prezenta cauză, în urma verificării regularității promovării recursului de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 813 din 21 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal i-a fost comunicată la data de 2 februarie 2022, conform procesului-verbal de înmânare atașat la dosarul de fond, iar recursul a fost promovat de parte la data de 10 februarie 2022, data expedierii prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila nr. x (verso) din dosarul de recurs, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.
Așadar, de la data comunicării sentinței, 2 februarie 2022, curge termenul de 5 zile în vederea promovării căii de atac a recursului și, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea formula recursul împotriva acestei hotărâri a fost data de 08 februarie 2022, având în vedere zilele nelucrătoare.
Cum mențiunea ștampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs, aflat la dosar, indică faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței la data de 10 februarie 2022, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 02 februarie 2022, împlinindu-se la data de 08 februarie 2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze care, așa cum s-a arătat, nu se verifică în speță.
Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul recurentei-pârâte ca tardiv formulat, păstrând astfel sentința de fond atacată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 186 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge Respinge recursul declarat de Direcția Organsimul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației (Fost Ministerul Educației și Cercetării-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman) împotriva sentinței civile nr. 813 din 21 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Organsimul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației (Fost Ministerul Educației și Cercetării-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman) împotriva sentinței civile nr. 813 din 21 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.