ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1.1 Prin cererea înregistrată la data de 15.01.2021 sub nr. x/2021, inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar ulterior declinării de competență, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 1355/2001, emise de pârât, privind inventarul domeniului public, precum și constatarea falsei H.G. nr. 1355/2001 emise de Guvernul României și suprapunerea cu actele acestora de proprietate.

I.1.2. La data de 20.09.2021 reclamanții au depus cerere modificatoare la cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat introducerea în cauză, pe lângă pârâtul Guvernul României, a pârâtelor instituția Administrația Prezidențială și Avocatul Poporului, structurând solicitările cererii de chemare în judecată în 4 puncte, astfel: 1.constatarea nulității absolute a H.G. nr. 1355/2001 privind inventarul domeniului public, prin care s-a stabilit pe domeniul reclamanților un drum comunal cu lățimea de 6 ml., fără acte de proprietate și fără a fi măsurată suprafața drumului; 2. să se constate că H.G. nr. 1355/2001 nu este un act constitutiv în favoarea unității administrativ teritoriale Ghimpețeni și nici a domeniului public, în lipsa unei hotărâri de guvern de preluare a bunurilor de la comuna Nicolae Titulescu; 3. să se constate falsul H.G. nr. 1355/2001 și suprapunerea cu actele de proprietate ale reclamanților; 4. să se constate că prin prevederile stabilite prin Constituția României celelalte două pârâte - instituția Administrația Prezidențială și Avocatul Poporului - au obligația de a apăra drepturile și libertățile cetățeanului român, în speță ale reclamanților.

I.1.3. La termenul de judecată din 12.11.2021, Curtea de Apel Craiova a stabilit obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că pct. 2 și 3 din cererea modificatoare constituie motive de nulitate ale capătului de cerere care urmărea anularea H.G. nr. 1355/2001 și au fost introduse în dosar pârâtele UAT Nicolae Titulescu, pentru care a fost emisă hotărârea de guvern contestată în anul 2001 și UAT Ghimpețeni, comună înființată prin reorganizarea comunei Nicolae Titulescu, conform Legii nr. 84/2004, în raza căreia se află, în prezent, drumul sătesc 6, indicat la poziția 91 din H.G. nr. 1355/2001.

I.2. Hotărârea primei instanțe

Prin încheierea nr. 103 din data de 20 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanții A. și B., prin reprezentant convențional C., ca rămasă fără obiect și a respins cererea de recuzare a titularului completului de judecată C13B, formulată de reclamanții A. și B., prin reprezentant convențional C., în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 25 din data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Administrația Prezidențială și Avocatul Poporului cu privire la capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 1355/2001 și a respins, ca atare, cererea formulată împotriva acestora.

Totodată, prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 1355/2001 și a respins cererea ca inadmisibilă.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu Administrația Prezidențială și Avocatul Poporului și a respins cererea ca lipsită de interes.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârilor judecătorești menționate la punctul I.2. de mai sus au declarat recurs reclamanții A. și B., criticându-le pentru nelegalitate prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, în principal, rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și completată, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

I.4. Decizia contestată

Prin decizia nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 s-a respins recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii nr. 103 din data de 20 decembrie 2021 și a sentinței civile nr. 25 din data de 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

II. Contestația în anulare

II.1. Împotriva deciziei nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 au formulat contestație în anulare reclamanții, prin reprezentant C..

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2, 3, 4 din C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. alin. (1) pct. 8, raportat la art. 1349 C. civ. raportat la art. 549 din C. proc. civ., art. 44 din Constituția României și art. 6 CEDO.

S-a solicitat admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, anularea sentinței de fond și admiterea acțiunii.

II.2. Intimata - pârâtă Instituția Avocatului Poporului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității contestației în anulare pentru lipsa semnăturii contestatorilor reclamanți și a reprezentantului legal, pentru absența mențiunilor privind domiciliul acestora, pentru lipsa împuternicirii (prin înscris autentic) a domnului C..

În subsidiar, s-a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile nr. 934/22.02.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

II.3. Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2024, contestatorii A. și B., prin reprezentantul convențional C., au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (5) și (6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, fiind format dosarul asociat nr. x/2023 în temeiul art. 104 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. în raport de excepția lipsei calității de reprezentant a reprezentantului C., a cărei analiză este prioritară față de celelalte excepții invocate prin întâmpinarea intimatului Avocatul Poporului, precum și față de analiza condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 80 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Excepția lipsei calității de reprezentant, ca excepție de procedură absolută, inițial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții.

Conform dispozițiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

Reiese, așadar, din interpretarea literală a textului legal redat că atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În cauza de față, se constată că, deși în cuprinsul cererii de contestație în anulare formulate de către contestatorii B. și A. este menționat reprezentantul C., iar cererea a fost înaintată prin intermediul adresei de poștă electronică a reprezentantului, aceasta nu este nici semnată și nici nu este atașată dovada mandatului dat acestuia pentru exercitarea prezentei căi extraordinare de atac.

Față de această împrejurare, atât prin rezoluția completului din data de 21.12.2023 cât și prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2024, s-a pus în vedere contestatorilor și reprezentantului acestora să depună contestația în original, semnată de contestatori, sau să depună dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii.

Nici părțile și nici reprezentantul nu s-au conformat acestor obligații, depunând o copie de pe prima și ultima pagină a contestației în anulare pe care sunt aplicate o serie de semnături, care însă, fiind în format electronic, nu fac nici dovada mandatului și nici a însușirii căii de atac exercitate.

Observă Înalta Curte că, în mod nefondat reprezentantul contestatorilor invocă ca și argument pentru imposibilitatea semnării contestației împrejurarea că aceștia sunt "neștiutori de carte", întrucât la dosarul de recurs, la solicitarea instanței, s-a acoperit lipsa semnăturii prin depunerea unui exemplar original purtând semnăturile reclamanților și a reprezentantului.

Împrejurarea că la termenul acordat pentru a se depune dovada calității de reprezentant a semnatarului contestației în anulare, domnul C. a indicat că aceasta rezultă din încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul de fond x/2021 al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este în măsură să acopere absența mandatului de reprezentare pentru calea de atac a contestației în anulare. Aceasta întrucât dispozițiile art. 85 din C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic". Deși potrivit alin. (2) al aceluiași articol se prevede că:

"În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și consemnată în încheierea de ședință, cu arătarea limitelor și a duratei reprezentării", verificând încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2021 Înalta Curte observă că mandatul dat verbal de către reclamantul A. reprezentantului convențional C. și consemnat de instanța de judecată a vizat reprezentarea în fața instanței de fond, însușirea cererii de chemare în judecată și a cererii modificatoare, iar nu și exercitarea căilor de atac, pentru care era necesară depunerea unui mandat expres autentic sau în condițiile art. 85 alin. (2) mai sus arătate.

În același sens sunt și dispozițiile art. 87 din C. proc. civ., care prevăd că:

"(1)Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte"

Or, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existența unui mandat de reprezentare juridică dat de contestatori reprezentantului C. pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac, părțile având posibilitatea de a acoperi această lipsă prin oricare dintre modalitățile mai sus arătate, lucru pe care însă nu l-au făcut.

Cu privire la diploma de master în științe penale pe numele reprezentantului depusă în recurs, instanța reține pe de o parte, că aceasta nu face dovada mandatului, iar pe de altă parte, că în cauză nu a fost invocată ori probată existența unor raporturi de rudenie, până la gradul doi inclusiv, între contestatori și reprezentant pentru a deveni incidente prevederile art. 83 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziții care se referă doar la dreptul de a pune concluzii în fața oricărei isntanțe.

În consecință, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare, în numele contestatorilor B. și A., a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, așadar, de o persoană care nu îndeplinește condițiile de a formula contestație în anulare în numele altei persoane.

Temeiul soluției adoptate

Pentru aceste considerente în temeiul art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului contestației în anulare, C. și va anula contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului contestației în anulare, C..

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 934 din 22 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.