ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3339/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 224 din 11 februarie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. Comănești, prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Guvernul României, anularea în parte a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziția nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește inventarierea terenului de 9710,48 mp, parte din suprafața totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unității administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 154 din 13 iunie 2016, a respins, ca nefondată, excepția de netimbrare, invocată de pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de același pârât și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 2759 din 23 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. Comănești împotriva sentinței nr. 154 din 13 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului cauzei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 69 din 16 septembrie 2016, în fond după casare, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat în parte anexa nr. 33 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziția 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește inventarierea terenului de 9.710,48 mp, parte din suprafața totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc, str. x fn, N - str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V - str. x, în domeniul public de interes local al Unității Administrativ Teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este rezultatul interpretării și aplicării greșite a normelor și principiilor de drept incidente.

În esență, recurentul a susținut că, în cauză, societatea reclamantă nu a făcut dovada preexistenței vreunui drept de proprietate asupra imobilului teren în discuție, nefiind demonstrată obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și, ulterior, a acțiunilor suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în condițiile stabilite de art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Astfel, a arătat că deși reclamanta nu face dovada dobândirii vreunui drept de proprietate asupra imobilului teren la o data anterioară emiterii H.G. nr. 1170/2004, prima instanță și-a însușit nejustificat susținerile privind existența drepturilor reclamate la momentul adoptării actului administrativ, or, nu putea să analizeze legalitatea actului administrativ în raport cu situații de fapt și de drept inexistente la data emiterii acestuia.

Referitor la legalitatea H.G. nr. 1170/2004 a susținut, contrar celor reținute de prima instanță, că aceasta a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii, iar acest act nu are efect constitutiv de drepturi, ci atestă apartenența unor bunuri imobile la domeniul public de interes național, așadar, prin acest act nu s-a stabilit dreptul de proprietate al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, ci doar s-a atestat acest drept de proprietate.

Recurentul a mai arătat că înainte de adoptarea H.G. nr. 1170/2004 inventarierea bunurilor din domeniul public local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc fusese realizată de către comisia specială și însușită de Consiliul Local al unități administrativ teritoriale prin act propriu, respectiv prin H.C.L. nr. 83/2003, prin care s-a stabilit regimul juridic diferențiat (proprietate publică sau proprietate privată) cu privire la bunurile localității.

Or, câtă vreme actul respectiv a stat la baza hotărârii atacate, se reține că susținerile intimatei reclamante că nu a avut posibilitatea să conteste H.C.L. nr. 83/2003 nu au relevanță, acest act putea fi verificat chiar și independent de existența sau inexistența H.G. nr. 1170/2004 care a finalizat procedura de inventariere, pentru că respectivul act de autoritate a dat naștere regimului specific domenialității, aplicabil imobilului teren în discuție.

A considerat astfel, față de împrejurarea că H.C.L. nr. 83/2003 își produce efectele în continuare pentru care a fost emisă, iar intimata-reclamantă nu a clarificat situația juridică a proprietății, nefăcând dovada că deține un titlu care să fie preferabil titlului unității administrativ - teritoriale, că nu putea fi dispusă anularea parțială a hotărârii atacate.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar a motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac exercitate așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. Comăneșt a invocat excepția nulității recursurilor întrucât a apreciat că nu sunt aduse critici în concret și punctual sentinței atacate, iar pe fond a solicitat respingerea acestora ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În ceea ce privește excepția nulității recursului pârâtului Guvernul României, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare invocat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul Guvernul României și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Totodată, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului pârâtului Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

1.1. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Guvernul României

Intimata - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea în parte a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziția nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește inventarierea terenului de 9710,48 mp, parte din suprafața totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unității administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantei și a anulat în parte anexa nr. 3 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziția 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește inventarierea terenului de 9.710,48 mp, situat în municipiul Câmpulung Moldovenesc str. x f.n. în domeniul public de interes local al Unității Administrativ Teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentului, care, în esență, sunt centrate pe faptul că, pe de o parte, intimata-reclamantă nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, având doar o eventuală vocație condiționată de parcurgerea procedurilor legale și de plata acțiunilor către proprietarul real al terenului, iar pe altă parte aceasta nu a atacat H.C.L. nr. 83/28.08.2003, care a stat la baza adoptării H.G. nr. 1170/2004 în privința căreia a afirmat că a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii.

Se reține că, anterior, inventarierea bunurilor din domeniul public local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc a avut loc prin H.C.L. nr. 83/2003, iar ulterior a format obiectul atestării prin H.G. nr. 1170/2004.

Prin H.G. nr. 1357/2001, modificată și completată prin H.G. nr. 1170/2004, Anexa 3, se enumeră bunurile inventariate ca aparținând domeniului public al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, în acest inventar apărând la poziția 369 "teren aferent fostei SC"A."S.A., valoare inventar 19.061.500 (mii RON), fără a fi arătat anul dobândirii/dării în folosință, în privința situației juridice indicându-se Legea nr. 18/1991.

Înalta Curte reține că pentru realizarea trecerii terenului în litigiu în proprietatea municipiului Câmpulung Moldovenesc acesta trebuia să se afle la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, temei legal indicat în hotărârea contestată, în administrarea primăriei.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, care prevăd:

"Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26."

Din actele dosarului, se constată că terenul în litigiu (care anterior a fost în administrarea Întreprinderii Județene de Construcții Montaj Suceava în baza Deciziei nr. 325/6.08.1974 și Deciziei nr. 10/13.01.1975 emise de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului Câmpulung Moldovenesc) la data de 09.02.1991, prin Decizia nr. 66 din 1.02.1991 a Prefecturii județului Suceava, a fost preluat în administrare de A. S.A. Suceava (societate înființată în condițiile Legii nr. 15/1990), cum corect a sesizat și prima instanță.

Or, în condițiile în care terenul în litigiu fusese preluat în administrare de către A. S.A. Suceava la data de 09.02.1991, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 citate, pentru că la data intrării în vigoare a acestei legi respectivul teren nu se afla în administrarea Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc, așa încât atestarea imobilului în domeniul public de interes local al municipiului nu are fundament.

Totodată, contrar susținerilor recurentului, în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a avut posibilitatea să conteste hotărârea Consiliului Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc. nr. 83/2003 de inventariere a bunurilor care ulterior au făcut obiectul atestării prin H.G. nr. 1170/2004, un asemenea act nefiind depus la dosar.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

1.2. Referitor la recursul formulat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar

Regularitatea promovării căii de atac

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părții obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 32 din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Înalta Curte constată că, deși recurentului i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în suma de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din rezoluția și dovada primirii procedurii de citare aflate la dosar, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care devin incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului formulat de pârâtul Guvernul României, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul pârâtului Guvernul României, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

De asemenea, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și va anula recursul pârâtului Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului formulat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței nr. 69 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul formulat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar împotriva sentinței nr. 69 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.