ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.05.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2759/2019

HOTĂRÂRE
23.05.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2759/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința nr. 224 din 11 februarie 2016, reclamanta SC A. SA Comănești, prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Guvernul României, anularea, în parte, a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziția nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește inventarierea terenului de 9.710,48 mp, parte din suprafața totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unității administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 154 din 13 iunie 2016, a respins, ca nefondată, excepția de netimbrare, invocată de pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de același pârât și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA Comănești, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea eronată a normelor de drept material care reglementează actele administrative cu caracter individual sau normativ, invocând greșita calificare a unei hotărâri de Guvern de inventariere a domeniului public de interes local ca fiind act cu caracter individual.

Astfel, a învederat că Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziția 369 de completare a H.G. nr. 1357/2001, care formează obiectul cauzei, este un act administrativ cu caracter normativ, așa încât procedura prealabilă putea fi formulată oricând, prin urmare în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca urmare a admiterii excepției tardivității formulării plângerii prealabile.

În esență, a susținut că un act administrativ are caracter fie normativ, fie individual, în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produce.

Prin urmare, în mod greșit prima instanță a calificat actul administrativ supus analizei ca fiind unul individual, cu motivarea că anexele sale enumeră bunuri individual determinate, care fac parte din domeniul public de interes local al unei localități determinate, în condițiile în care o astfel de calificare era obligatoriu a se aporta la întinderea efectelor juridice pe care le produce actul, în cauză fiind vorba de efecte erga omnes.

Pe de altă parte, a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în privința Deciziei civile nr. 285 din 15 martie 2016 și Încheierii din 8 martie 2016 ale Tribunalului Suceava, pronunțate în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins excepția de nelegalitate a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziția 369 de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește terenul de 9.710,48 mp în domeniul public de interes local al Unității administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc, ca inadmisibilă, motivat de faptul că actele administrative normative nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, iar controlul judecătoresc al unor astfel de acte se exercită de instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

A susținut că respectiva hotărâre este opozabilă pârâtului Municipiul Câmpulung Moldovenesc, fiind pronunțată în contradictoriu cu acesta.

Prin urmare, actul contestat a fost deja calificat ca fiind act administrativ cu caracter normativ printr-o hotărâre definitivă căreia nu i se poate aduce atingere printr-o soluție contrară.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru examinarea criticilor formulate prin acțiune pe fondul raportului de drept substanțial.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații-pârâți Municipiul Câmpulung Moldovenesc și Guvernul României au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor intimaților și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea, în parte, a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziția nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce privește inventarierea terenului de 9.710,48 mp, parte din suprafața totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unității administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Iași a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de același pârât și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, în considerarea că hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al unei localități nu este un act administrativ cu caracter normativ, ci individual.

Potrivit susținerilor recurentei, se reține că actul administrativ dedus judecății a fost calificat ca fiind act administrativ cu caracter normativ printr-o hotărâre definitivă, cu privire la care a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și căreia nu i se poate aduce atingere printr-o soluție contrară.

Or, nu poate fi posibilă calificarea diferită a aceluiași act administrativ, atacat în cele două litigii distincte, o dată în cadrul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului

Suceava, pe calea excepției de nelegalitate, în care s-a stabilit ca fiind act administrativ cu caracter normativ, iar în prezentul dosar pe calea acțiunii în anulare în care s-a considerat că reprezintă act administrativ cu caracter individual.

În aceste condiții, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere necesitatea respectării autorității de lucru judecat în raport cu Decizia civilă nr. 285 din 15 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2015, instituție reglementată de art. 430 din C. proc. civ.

În acest sens, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului litigiului.

Cu ocazia rejudecării, judecătorul fondului va ține cont de dezlegarea dată de instanță, în mod definitiv, în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Suceava, în sensul că actul administrativ ce formează și obiectul prezentei cauze a fost calificat ca fiind act administrativ normativ, cu autoritate de lucru judecat, situație în care prezentul demers judiciar va fi soluționat în fond, urmând să se procedeze la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SA Comănești împotriva Sentinței nr. 154 din 13 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-06-03
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3339/2021
Ședința publică din data de 3 iunie 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Suce
ÎCCJ 2019-04-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1811/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secț
ÎCCJ 2019-06-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1233/2019
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 5 octombrie 2016 sub Dosar nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia Județean
ÎCCJ 2019-04-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2019
reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Rădăuți. A anulat decizia de impunere nr. x din 03.03.2014 și decizia de impunere nr. x din 03.03.2014 emise de Primăria mun. Rădăuți. A respins capetele de cerere având ca obi
ÎCCJ 2019-03-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2019
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și f
Sursă