ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suspendarea efectelor H.G. nr. 612/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 483/16.05.2022, prin care s-a aprobat amplasamentul și declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Acumularea Mihăileni pe râul Crișul Alb, județul Hunedoara.", precum și obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

1.2. Prin sentința civilă nr. 219 din 22 iulie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

A dispus suspendarea executării H.G.. nr. 612/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 483/16.05.2022, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 8.259,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 13 iulie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și a amânat pronunțarea hotărârii în cauză, la data de 20 iulie 2022.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 219 din 22 iulie 2022 și încheierii din 13 iulie 2022 ale Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Prin decizia civilă nr. 4787 din 25 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

A respins recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 219 din 22 iulie 2022 și încheierii din 13 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, la data de 27 decembrie 2023, recurentul-pârât Guvernul României a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea în parte a soluției pronunțate de instanța de recurs, care nu s-a pronunțat cu privire la motivul de casare privind obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea contestației, contestatoarea a susținut că, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de A., respectiv suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 612/2022 privind aprobarea amplasamentului și declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Acumularea Mihăileni pe râul Crișul Alb, judelul Hunedoara " și obligarea părților pârâte (Guvernul României și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), în subsidiar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8259,54 RON, Guvernul României a formulat recurs, solicitând casarea acesteia, precum și a încheierii de ședință de la data de 13.07.2022, pentru trei motive, și anume: primul, vizând soluția de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei în formularea și susținerea acțiunii, cel de-al doilea, față de soluția pe fondul cauzei privind suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 612/2022, iar cel de-al treilea, referitor la obligarea Guvernului României, în solidar cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8259,54 RON.

Instanța de recurs, la termenul de judecată din data de 25.10.2023, verificând dacă mai subzistă motivele suspendării actului normativ în litigiu, a invocat și admis excepția lipsei de interes a Guvernului României în susținerea recursului, în ansamblul său, fără a verifica dacă mai subzistă interesul acestuia în ceea ce privește judecarea celui de-al treilea motiv de casare.

Astfel, în opinia contestatoarei, cu atât mai mult cu cât soluția instanței de fond, de suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 612/2022 nu a subzistat, soluția privind obligarea Guvernului României și a ministerului inițiator al actului normativ contestat la plata cheltuielilor de judecată, în absența vreunei culpe procesuale, trebuia analizată de instanța de control judiciar, fiind un motiv de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, cu consecința admiterii motivului de recurs referitor la respingerea, pe fond, a cererii introductive de instanță în ceea ce privește obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatele A. și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, deși legal citate, nu au depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când … instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Înalta Curte reține că, în raport de formularea clară a acestui text, această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanța de recurs, respingând în totalitate sau admițând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu și atunci când instanța a respins recursul în temeiul unei excepții procesuale, cum este în cauza dedusă judecății, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Înalta Curte constată că această ipoteză nu se regăsește în cauză, întrucât, deși contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la motivul de casare privind obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată, se observă că prin decizia atacată instanța de control judiciar a respins recursul ca lipsit de interes, soluționând cauza în temeiul unei excepții, împrejurare față de care nu s-a mai putut proceda la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

Astfel fiind, argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., câtă vreme, la momentul judecării recursului, instanța de recurs a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și, constatând întemeiată excepția, a respins recursul, ca lipsit de interes, recursul nefiind respins pe fondul său, prin raportare la criticile formulate de recurent, ci, pe cale de excepție.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile contestatoarei nu vizează, în realitate, omisiunea instanței de a se pronunța asupra motivelor de casare invocate, ci se critică însuși raționamentul prin care instanța de recurs a apreciat că recursul declarat de pârâta Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 219 din 22 iulie 2022 și încheierii din 13 iulie 2022 ale Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, este lipsit de interes.

Or, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestatoare s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența unuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Guvernul României, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul Guvernul României împotriva Deciziei nr. 4787 din 25 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.