ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2025

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 septembrie 2021, reclamanții A., B. prin mandatar A. și C. prin mandatar A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 423/25.06.2009 pentru aprobarea amenajamentului fonului forestier proprietate privată pentru suprafața de 1426,9 ha, care a făcut parte din O.S. Borșa (UP VIII Țibău) și O.S. Cârlibaba (UP V Țibăul inferior), constatarea nelegalității Avizului CTAS nr. 18/07.05.2009 pentru amenajamentul fondului forestier și a tuturor operațiunilor care au stat la baza adoptării amenajamentului silvic, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 307/2023 din 29 mai 2023 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A admis acțiunea în contencios formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

A constatat nelegalitatea avizului CTAS nr. 18 din 07.05.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și, în consecință a anulat Ordinul nr. 423/25.06.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 5.100 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2022 și a sentinței civile nr. 307/2023 din 29 mai 2023 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca prescrisă/tardivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Critica pe care înțelege să o aducă sentinței și încheierii atacate, care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o reprezintă faptul că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea formulată de reclamanți, constatând nelegalitatea avizului CTAS nr. 18 din 07.05.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și, pe cale de consecință, a anulat Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 423 din 25.06.2009 pentru aprobarea amenajamentului fondului forestier proprietate privată pentru suprafața de 1426,90 ha, care a făcut parte din O.S. Borșa (UP VIII Tibău) și O.S. Cârlibaba (UP V Țibăul inferior).

În mod eronat instanța de fond a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune si tardivității invocate de Minister, apreciind că, în raport de dispozițiile din Codul silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008, amenajamentul silvic este un act administrativ cu caracter normativ.

Caracterul normativ reiese din faptul că amenajamentul silvic este opozabil nu numai proprietarului suprafețelor de fond forestier, ci și autorităților publice competente care emit acte de punere în valoare și autorizații de exploatare, inclusiv operatorilor economici autorizați să exploateze masă lemnoasă.

În ceea ce privește actul administrativ normativ, acesta cuprinde reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de subiecte de drept sau unei situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite prețuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale, etc.

Totodată, actul administrativ normativ reprezintă o manifestare unilaterală de voință. Caracterul unilateral al actului administrativ constă în emiterea acestuia fără participarea sau consimțământul subiectelor de drept cu privire la care generează efecte juridice.

Actul administrativ unilateral individual, dimpotrivă, se adresează unui anumit destinatar sau unei pluralități de destinatari determinați expres în cuprinsul său.

Distincția se regăsește și în practica judiciară. S-a decis că actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voința care generează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu,

O hotărâre a Guvernului privind transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului în proprietatea privată a unei comune și în administrarea Consiliului Local cu destinație exclusivă pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, întrunește caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că are dispoziții concrete atât cu privire la destinația unei suprafețe de teren strict precizată, cât și cu privire la categoria de persoane beneficiare ale acesteia, așa cum a reținut înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 473/25 ianuarie 2007.

Or, având în vedere cele mai sus-menționate, reiese în mod clar faptul că Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 423 din 25.06.2009 pentru aprobarea amenajamentului fondului forestier proprietate privată pentru suprafața de 1426,90 ha, care a făcut parte din O.S. Borșa (UP VIII Țibău) și O.S. Cârlibaba (UPV Țibăul inferior) este un act administrativ cu caracter individual, adresându-se unui anumit destinatar determinat expres în cuprinsul său. Conform prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

"Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

data expirării termenului prevăzut ta art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Totodată, art. 11 alin. (5) prevede că: "Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere".

Avizul CTAS nr. 18 pentru amenajamentul fondului forestier a fost emis în data de 07.05.2009, iar Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 423 în data de 25.06.2009. Or, de la emiterea actelor administrative individuale contestate au trecut aproximativ 13 ani, cu mult peste termenul de prescripție și decădere, anterior menționate.

Pentru elaborarea amenajamentului silvic, în anii 2007-2008 au avut loc ședințe de analiză (conferințele I și a II-a de amenajarea pădurilor) precum și verificarea și recepția lucrărilor de teren cu participarea reprezentanților proprietarului, respectiv D. și A. losif, fiind încheiate următoarele documente:

- procesul-verbal al conferinței I de amenajarea pădurilor nr. 517/29.11.2007;

- procesul-verbal de verificare și recepție a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/0 9.07.2008, pentru fondul forestier situat pe raza județului Suceava;

- procesul-verbal de recepție a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/26.06.2008, pentru fondul forestier situat pe raza județului Maramureș

- procesul-verbal al conferinței a II-a de amenajarea pădurilor nr. 314/12.08.2008;

Amenajamentul silvic a fost avizat cu avizul CTAS nr. 18/07.05.2009 și aprobat cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 423/25.06.2009.

Intimatul-reclamant A. s-a implicat în procesul de elaborare a amenajamentului silvic participând încă din anul 2008, în calitate de reprezentant al proprietarului E., la conferința a II-a de amenajarea pădurilor, desfășurată în data de 12.08.2008 (procesul-verbal al conferinței a II-a de amenajarea pădurilor nr. 14/12.08.2008).

A. s-a implicat personal foarte activ în gestionarea proprietății, cât si în procesul de elaborare a amenajamentului silvic propriu încă din anul 2008.

Astfel, intimatul-reclamant A. "în încercarea de recuperare a pădurilor" a întreprins următoarele acțiuni, după cum urmează:

a participat la lucrări și a semnat procesul-verbal al conferinței a II-a de amenajarea pădurilor nr. 314/12.08.2008, neavând obiecțiuni cu privire la întocmirea amenajamentului silvic;

a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 12 iulie 2011;

a încheiat actul adițional nr. x din 5 mai 2012;

a încheiat contractul de vânzare - cumpărare și actul de dare în plată nr. x din 30 august 2012 -BNP F. și Asociații;

a încheiat contractul autentificat sub nr. x din 4 septembrie 2015.

a întabulat suprafața de 602,0087 ha (extrase CF: x-UAT Cârlibaba), aferentă parcelelor 42-57, 175D, 176D provenite de la Ocolul silvic Cârlibaba;

a întabulat suprafața de 676,6600 ha (extras CF x-UAT Borșa), aferentă parcelelor 1-24, provenite de la Ocolul Silvic Borșa;

a înstrăinat suprafața de 602,0087 ha, aferentă parcelelor 42-57,175D, 176D, provenite de la Ocolul Silvic Cârlibaba (suprafață deținută în prezent de societatea comercială S.C. G. S.R.L. București - vânzător H.);

a înstrăinat 1/2 din suprafața de 676,6600 ha aferentă parcelelor 1-24 provenite de la Ocolul Silvic Borșa către persoana fizică H., din Cluj-Napoca (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04 septembrie 2015, încheiat la Societatea Notarială Profesională I., având licența de funcționare, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca).

Raportat la toate aceste aspecte, este de neînțeles faptul că intimații-reclamanți reclamă faptul că amenajamentul a fost întocmit nelegal după aproximativ 13 ani de la data întocmirii, perioadă în care A., în calitate de reprezentant al proprietarului și în calitate de proprietar, nu a reclamat prevederile, modul de întocmire și de aprobare a amenajamentului silvic, încheind în baza acestuia, pe durata de aplicare (2008-2018) numeroase acte privitoare la gestionarea proprietății. Mai mult decât atât, intimatul-reclamant s-a ocupat de retrocedarea și administrarea acestei proprietăți încă din anul 2004 utilizând în administrarea proprietății, de la data retrocedării și până la data intrării în vigoare a amenajamentului reclamat și amenajamentul Ocolului Silvic Boșa (procura nr. 1741/28.10.2004 - BNP Oana Mihuțiu/Cluj-Napoca, contractul având încheierea avocațială nr. 6/08.12.2015 - avocat J.).

Solicită instanței admiterea recursului, respingerea acțiunii intimaților-reclamanți ca fiind prescrisă, iar în cazul în care instanța va trece peste această excepție, solicită admiterea excepției tardivității acțiunii și, pe cale de consecință, decăderea acestuia din dreptul de a promova acțiunea din litigiul dedus judecății.

Referitor la criticile instanței privind fondul cauzei, menționează că amenajamentul fondului forestier proprietate privată aparținând domnului E. (proprietar la data întocmirii amenajamentului silvic), suprafață situată pe raza județelor Maramureș și Suceava, a fost întocmit în anii 2007-2008 de unitatea de proiectare atestată S.C. K. S.R.L..

Pentru elaborarea amenajamentului silvic, în anii 2007-2008 au avut loc ședințe de analiză (conferințele I și a II-a de amenajarea pădurilor) precum și verificarea și recepția lucrărilor de teren cu participarea reprezentanților proprietarului, respectiv D. și A., fiind încheiate următoarele documente:

procesul-verbal al conferinței I de amenajarea pădurilor nr. 517/29.11.2007;

procesul-verbal de verificare și recepție a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/09.07.2008, pentru fondul forestier situat pe raza județului Suceava;

procesul-verbal de recepție a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/26.06.2008, pentru fondul forestier situat pe raza județului Maramureș;

procesul-verbal al conferinței a II-a de amenajarea pădurilor nr. 314/12.08.2008;

Amenajamentul silvic a fost avizat cu avizul CTAS nr. 18/07.05.2009 și aprobat cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 423/25.06.2009.

Intimatul-reclamant A. s-a implicat în procesul de elaborare a amenajamentului silvic participând încă din anul 2008, în calitate de reprezentant al proprietarului E., la conferința a II-a de amenajarea pădurilor, desfășurată în data de 12.08.2008 (procesul-verbal al conferinței a II-a de amenajarea pădurilor nr. 14/12.08.2008).

Mai mult decât atât, din informațiile publicate în mass-media locală, reiese că intimatul-reclamant A. a fost implicat activ în retrocedarea și administrarea acestei proprietăți. Acesta a încheiat atât anterior retrocedării și întocmirii amenajamentului silvic, cât și pe durata de aplicare a amenajamentului silvic, procuri notariale, contracte și antecontracte având ca obiect retrocedarea, administrarea, vânzarea de masă lemnoasă sau de suprafețe de fond forestier (de exemplu: contract de vânzare-cumpărare și act de dare în plată nr. x din 30.08.2012 - BNP F. și Asociații, antecontract de vânzare-cumpărare din 12.07.2011, act adițional nr. x din 05.05.2012, contractul autentificat sub nr. x din 04.09.2015).

Raportat la toate aceste aspecte, este de neînțeles faptul că intimații-reclamanți au reclamat faptul că amenajamentul a fost întocmit nelegal după aproximativ 13 ani de la data întocmirii, perioadă în care acesta, în calitate de reprezentant al proprietarului și în calitate de proprietar, nu a reclamat prevederile, modul de întocmire și de aprobare a amenajamentului silvic, încheind în baza acestuia, pe durata de aplicare (2008-2018) numeroase acte privitoare la gestionarea proprietății. Mai mult decât atât, A. s-a ocupat de retrocedarea și administrarea acestei proprietăți încă din anul 2004 utilizând în administrarea proprietății, de la data retrocedării și până la data intrării în vigoare a amenajamentului reclamat și amenajamentul Ocolului Silvic Boșa (procura nr. 1741/28.10.2004 - BNP Oana Mihuțiu/Cluj-Napoca, contractul având încheierea avocațială nr. 6/08.12.2015-avocat J.).

Astfel, având în vedere aspectele mai sus sesizate, niciuna dintre afirmațiile intimaților-reclamanți nu poate fi luată în considerare, fiind contrazise chiar de acțiunile întreprinse în perioada 2004-2018.

Referitor criticile instanței referitoare la tema de proiectare și desfășurarea conferinței I de amenajare:

În procesul de întocmire al unui amenajament silvic, în cadrul ședinței de analiză denumită generic "conferința I de amenajare", este analizată tema de proiectare întocmită de ocolul/ocoalele silvice care administrează fondul forestier sub următoarele aspecte tehnice și juridice: suprafața fondului forestier, amplasarea pădurii, documentele de proprietate, constituirea unității de gospodărire (de bază), numerotarea și pichetarea parcelarului și subparcelarului silvic, bornelor, baza cartografică, zonarea funcțională a pădurilor, bazele de amenajare, subunități de producție propuse, probleme speciale identificate la acel moment.

Ministerul nu deține tema de proiectare, întrucât întocmirea temei de proiectare a revenit, conform Normelor tehnice de amenajare a pădurilor, administratorului fondului forestier, iar procesul-verbal al conferinței I de amenajare a preluat toate datele din tema de proiectare.

Chiar dacă nu s-a identificat tema de proiectare întocmită pentru fondul forestier aparținând proprietarului E. (cel mai probabil, datorită și perioadei de timp care a trecut de la momentul întocmirii acesteia de către ocolul/ocoalele silvice, peste 13 ani), din procesul-verbal al conferinței I de amenajarea pădurilor nr. 517/2007, însușit de toți participanții, rezultă în mod clar și fără echivoc faptul că:

"Conferința avizează tema de proiectare elaborată pentru fondul forestier aparținând proprietarului E. cu mențiunile de mai sus. Procesul-verbal s-a întocmit în 6 exemplare, câte unul pentru fiecare parte interesată".

Totodată, potrivit Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor (aprobate prin O.M. nr. 1672 din 07.11.2000), Capitolul 15.1. Conținutul orientativ al amenajamentului silvic, Subcapitolul 11. Diverse: tema de proiectare nu este parte componentă a amenajamentului silvic, proiectantul având obligația anexării proceselor-verbale ale ședințelor de avizare (conferințelor I și a II-a de amenajare). întrucât, potrivit normelor tehnice specifice, tema de proiectare a fost întocmită de ocolul silvic care a asigurat paza și administrarea fondului forestier, obligația arhivării documentului intra în sarcina administratorului fondului forestier.

Lucrările de teren, inclusiv inventarierea de masă lemnoasă (reclamată ca neconformă cu realitatea), au fost verificate de gărzile forestiere responsabile (denumite la acea dată Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic Suceava și Cluj) și recepționate de reprezentanții proprietarului. în acest context, a reclama nereguli tocmai după peste 13 ani de la data întocmirii acestui amenajament silvic este cel puțin exagerat.

În procesul-verbal al conferinței a II-a de amenajare 314/2008, semnat de intimatul-reclamant A., s-a consemnat:

"Amenajamentul intră în vigoare începând cu data Conferinței a II-a de amenajare". Prin urmare, intimatul-reclamant A., care la acea dată avea calitatea de reprezentant al proprietarului E., a cunoscut faptul că "Amenajamentul intră în vigoare începând cu data Conferinței a II-a de amenajare", iar prevederile amenajamentului silvic pot fi aplicate de la acea dată.

Totodată, precizează faptul că prin procesul-verbal de predare-primire nr. x/2008, proiectantul S.C. K. S.R.L. Timișoara a predat reprezentantului proprietarului - D., toată documentația cuprinsă în amenajamentul silvic (faza de redactare în concept). Acest amenajament silvic a fost ulterior avizat tehnic (avizul CTAS nr. 18/07.05.2009). Prin urmare, reprezentanții proprietarului au intrat în posesia datelor tehnice și au cunoscut în detaliu conținutul amenajamentului silvic (propuneri de lucrări, suprafețe, volume de masă lemnoasă,) pe care la acea dată nu l-au contestat.

Prin procesul-verbal de predare-primire a amenajamentului silvic nr. x/2009, proiectantul a predat reprezentantului proprietarului 2 exemplare ale amenajamentului silvic. Precizăm faptul că, prin acest proces-verbal de predare-primire s-a predat efectiv reprezentantului proprietarului amenajamentul silvic avizat de Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură în ședința CTAS din 07.05.2009.

Afirmația martorului D. conform căreia nu a văzut tema de proiectare, Conferința I de amenajare a pădurilor nr. 517-29.11.2007 neavând loc în mod efectiv, nefiind invitat de către proiectant nu trebuia să fie luată în considerare de instanța de fond, aceasta nefiind dovedită de probe, D. semnând procesul-verbal al conferinței I de amenajarea pădurilor nr. 517/29.11.2007. Mai mult decât atât, afirmația acestuia este contrazisă si de declarația martorului L., aflată la dosarul cauzei, din reiese faptul că ședința Conferinței I de amenajare s-a desfășurat în anul 2007 în București, la sediul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Referitor la reținerile instanței privind obligativitatea evaluării de mediu, menționează că la momentul elaborării amenajamentului silvic, autoritatea publică centrală cu atribuții specifice în domeniu era Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Amenajamentul silvic a fost aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 423/25.06.2009, în temeiul art. 2, 19, 20 și 22 din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură nr. 18/2009, propus prin referatul de aprobare nr. 251886/2009 și în baza prevederilor art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Introducerea avizului de mediu în procedura de aprobare a amenajamentelor silvice prin ordin de ministru a început în anul 2010, după reorganizarea Ministerului Mediului și preluarea de către acesta a Departamentului Păduri de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale {reorganizarea Ministerului Mediului în Ministerului Mediului și Pădurilor prin H.6. nr. 1635 din 29 decembrie 2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Pădurilor).

Pe de altă parte, în ipoteza aplicării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, parcurgerea procedurii de evaluare de mediu și obținerea actului administrativ privind evaluarea de mediu a amenajamentului silvic era obligația proprietarului (titularului amenajamentului silvic), în speța de față responsabili de obținerea și transmiterea avizului de mediu fiind proprietarul/reprezentanții acestuia.

De asemenea, obținerea avizului Administrației Parcului Natural Munții Maramureșului intra tot în obligațiile proprietarului, ori a reprezentanților acestuia.

Conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Codul silvic "Amenajamentele silvice și modificările acestora sunt aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultura".

Potrivit art. 27 alin. (3) din Codul silvic "Amenajamentele silvice întocmite și aprobate, în condițiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile naturale protejate de interes național sunt parte a planului de management, iar modificarea lor se aprobă potrivit art. 22 alin. (1)".

La momentul întocmirii amenajamentului silvic (2007-2008), Parcul Natural Munții Maramureșului nu aveau un Plan de management, acesta fiind declarat prin lege în anul 2005, iar primul plan de management fiind aprobat în anul 2016. Prin urmare, la momentul întocmirii amenajamentului silvic nu putea fi parte a planului de management, întrucât acel plan de management nu exista.

Cu toate acestea, atât în procesul-verbal al Conferinței a II-a de amenajare (însușit de reclamant), dar și în amenajamentul silvic (predat de către proiectant către mandatarul proprietarului cu proces-verbal de predare-primire), s-au consemnat toate prevederile de la acea dată privind Parcul Natural Munții Maramureșului la punctul/capitolul privind Zonarea funcțională:

Parcuri naturale (Parcul Natural Munții Maramureșului) - 144,9 ha;

Rezervații naturale - 5,9 ha;

Păduri constituite în zone de protecție a rezervațiilor din parcurile naționale și a altor rezervații - zona tampon - 116,0 ha.

Prin urmare, amenajamentul silvic a respectat prevederile existente la acea dată privind Parcul Natural Munții Maramureșului.

Intimatul-reclamant A. a participat la ședința Conferinței a II-a de amenajare - ședință tehnică, la care, în procesul-verbal de ședință încheiat și însușit de acesta, s-a consemnat la Punctul 7 - Zonarea funcțională:

"...Parcuri naturale (Parcul Natural Munții Maramureșului -144,9 ha)"; Rezervații naturale - 5,9 ha; Păduri constituite în zone de protecție a rezervațiilor din parcurile naționale și a altor rezervații - zona tampon - 116,0 ha. Astfel, A. a cunoscut încă de la data Conferinței a II-a de amenajarea pădurilor (12.08.2008) faptul că o parte din păduri erau cuprinse în Parcul Natural Munții Maramureșului.

Cu toate acestea intimatul-reclamant A. a afirmat printr-o adresă depusă la dosarul cauzei faptul că "subsemnații am luat la cunoștință de faptul că o parte din suprafața inclusă în amenajamentul silvic era inclusă în Parcul Natural Munții Maramureșului doar în anul 2018, cu ocazia cercetărilor efectuate în cadrul dosarelor penale aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție". Contradicția între afirmația intimatului-reclamant și realitate este evidentă.

Cu privire la prevederile O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, reținute de echipa de control în raport, dar citate și de reclamant ca "argumente", învederăm că echipa de control a indicat ca persoană responsabilă chiar pe proprietarul E. (pct. 5.3.5. "...Persoane responsabile: proprietar E....").

Din nota de constatare încheiată de delegații Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în data de 16.03.2022 (având număr de înregistrare 465, respectiv 4175 din 04.01.2022) cităm faptul că "în anul 2007 s-a înființat Ocolul Silvic Siva Borșa, la care proprietarul E., prin mandatarul său A. losif, este cofondator.

La data de 04.06.2008, Ocolul Silvic Borșa predă către Ocolul Silvic "M." Borșa suprafața de 676,66 ha (diferența dintre suprafața totală de 822,76 ha din titlul de proprietate a domnului E. și cea de 146,1 ha, trupul format din unitățile amenajistice 90-93, care include și suprafața din contractul de vânzare-cumpărare imobiliară nr. x/02.07.2007), în urma unei inspecții de fond si a unui proces-verbal de predare-primire, la care a participat si mandatarul proprietarului".

Astfel, de la data Conferinței a II-a de amenajare, 12.08.2008, A. losif cunoscând cele două situații (1. păduri cuprinse în Parcul Natural Munții Maramureșului; 2. amenajamentul intră în vigoare începând cu data Conferinței a II-a de amenajare, 12.08.2008), s-a folosit în interes propriu de amenajamentul silvic, inițial ca mandatar al proprietarului, iar ulterior ca proprietar, încheind numeroase tranzacții/vânzări de masă lemnoasă, iar ulterior, vânzarea suprafețelor cuprinse în amenajamentul silvic.

Referitor la Nota de constatare nr. x/04.04.2022 întocmită de Regia Națională a Pădurilor -Romsilva, subsecvent Raportului Direcției Corp Control, Integritate și Anticorupție din cadrul Ministerului nr. 778/24.06.2021, nu cuprinde constatări cu privire la presupusele nereguli din procedura de întocmire a amenajamentului silvic pentru suprafața reconstituită în favoarea lui E., aceasta neavând atribuții în întocmirea acestui amenajament.

Proprietarul E. a amenajat fondul forestier pentru întreaga suprafață de 1426,9 ha pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, respectiv 822,8 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. x/01.11.2006, și 604,1 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. x/02.10.2006. Elaborarea amenajamentului s-a făcu de către S.C. K. S.R.L., toate lucrările de teren și de birou fiind verificate și recepționate de către S.C. Ocolul Silvic "M." (ocol silvic de regim care nu este în structura RNP-Romsilva, după cum reiese din procesele-verbale întocmite după conferințele de amenajare și procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor de amanjare. Totodată, reiteează faptul că procesele-verbale menționate mai sus au fost însușite de către reprezentanții proprietarului.

Solicită admiterea recursului ministerului formulat împotriva sentinței civile nr. 307/29.05.2023 și a încheierii din data de 03.02.2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, casarea sentinței și a încheierii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca prescrisă/tardivă și în subsidiar ca neîntemeiată

În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile C. proc. civ., C. civ. și oricare alt act normativ cu incidență în cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 254 din C. proc. civ., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimații-reclamanți B., C. și A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate,a apărărilor expuse în întâmpinări, precum și a cadrului legal incident speței deduse judecății, Înalta Curte apreciază că recursul promovat este nefondat, pentru cele ce succed:

Prealabil analizei în concret a argumentelor expuse prin memoriul de recurs, Înalta Curte subliniază faptul că recursul este o cale de atac extraordinară, prin intermediul căreia instanța de control judiciar verifică exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile în cauzei, după cum se arată în cuprinsul dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent-reclamantă în susținerea recursului, Înalta Curte precizează că acesta este incident când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind vorba despre cauze de nelegalitate și nu de netemeinicie ale hotărârii judecătorești.

Așadar, criticile de netemeinicie a hotărârii, respectiv, cele care vizează situația de fapt, nu pot face obiectul recursului, după cum s-a reținut în cele de mai sus.

Cel de-al optulea motiv de recurs presupune faptul că, fie instanța de fond nu a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie a recurs la aceste texte, însă le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, ori le-a aplicat greșit. în toate cazurile, pentru a constitui un motiv de recurs încălcarea sau aplicarea greșită a normei de drept material trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate, în caz contrar recurentul neputând justifica o vătămare de natură a impune casare deciziei.

Reglementând această cale de atac într-o manieră restrictivă, specifică de altfel căilor de atac extraordinare, legiuitorul a limitat, pe de o parte, sfera criticilor ce pot fi deduse controlului instanțelor de recurs, declarându-le admisibile numai pe cele ce pot fi subsumate motivelor de casare expres prevăzute prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dar totodată a instituit, în sarcina autorilor acestei căi de atac, sub sancțiunea nulității cererii, obligația de motivare a recursului.

Recurenta -reclamantă a invocat, din perspectiva gresitei aplicări a normelor de drept material, în primul rând, modalitatea în care prima instanță a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția tardivității.

Reține Înalta Curte din actele dosarului că prin Ordinul nr. 423 din 25.06.2009 emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării rurale s-a aprobat amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate privată a domnului E., cu obligația respectării Avizului Comisiei Tehnice de Avizare pentru Silvicultură (în continuare avizul CTAS) nr. 18 din 07.05.2009 pentru amenajamentul fondului forestier menționat și a tuturor operațiunilor care au stat la baza adoptării amenajamentului silvic.

Așa cum rezultă din Avizul CTAS nr. 18/07.05.2009, perioada de valabilitate a amenajamentului silvic a fost 12.08.2008 - 11.08.2018.

Intimații-reclamanți au solicitat prin prezentul demers judiciar anularea Ordinului nr. 423/2009, iar în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constatarea nelegalității avizului CTAS nr. 18/07.05.2009.

În mod corect prima instanță a respins excepțiile prescripției și tardivității, motivat de împrejurarea că actul contestat este un act administrativ cu caracter normativ.

Recurentul susține caracterul individual al actului deoarece se adresează unui destinatar determinat expres în cuprinsul său.

În mod corect a apreciat instanța de fond că ordinul contestat are caracterde act administrativ normativ.

Potrivit definiției din Anexa la Codul silvic, "amenajamentul silvic este documentul de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-organizatoric și economic, fundamentat ecologic";

Potrivit art. 19 alin. (1), "Modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamente silvice", iar conform art. 20 alin. (1):

"Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unități de producție și/sau de protecție, cu respectarea normelor tehnice de amenajare".

Conform art. 25 alin. (2):

"Modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferențiază în raport cu intensitatea și natura funcțiilor atribuite, stabilite prin amenajamentele silvice".

Rezultă că prin caracterul reglementar și stabilirea cantităților maxime de masă lemnoasă ce pot fi exploatate și a tipurilor de tăieri ce se vor realiza, amenajementul silvic este opozabil nu numai proprietarului suprafețelor de fond forestier ci și autorităților publice competente care emit acte de punere în valoare și autorizații de exploatare, inclusiv operatorilor economici autorizați să exploateze masă lemnoasă.

În realitate, în situația unui amenajament silvic aprobat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, nu prezintă importanță întinderea suprafeței de teren vizate, nici apartenența acestuia unui anumit proprietar determinat, dar nici inițiatorul emiterii amenajamentului; esențială este aptitudinea ordinului ministrului de resort de a produce efecte atât în prezent, cât și în viitor, față de orice persoană care s-ar angaja, potențial sau teoretic, în orice raport juridic bazat pe reglementările amenajamentului silvic în cauză, indiferent de natura proprietății sau de potențialii subiecți de drept public sau privat ori de faptul că amenajamentul respectiv este finanțat de o persoană privată .

Așa fiind, în raport de natura juridică de act administrativ cu caracter normativ al Ordinului nr. 423 din 25.06.2009, atacat în prezenta cauză, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul critică soluția la care s-a oprit instanța de fond, susținând că a trecut o perioadă mare de timp, 13 ani, în care intimații-reclamanți au stat în pasivitate.

Reține Înalta Curte că pentru suprafața de fond forestier pentru care s-a emis titlul de proprietate de către Comisia Județeană Suceava, situată în Cârlibaba, exista un amenajament întocmit de Ocolul Silvic Cârlibaba, cu durata de valabilitate până în anul 2016. Totodată, pentru restul suprafeței de fond forestier exista un amenajament întocmit de Ocolul Silvic de Stat Borșa, cu o valabilitate de 10 ani începând cu anul 2000.

În mod corect a statuat prima instanță în sensul că Ordinul nr. 423/2009 a fost emis cu încălcarea normelor silvice în materia elaborării și adoptării amenajamentelor silvice întrucât, potrivit art. 20 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, forma în vigoare la data întocmirii amenajamentului silvic aprobat prin ordinul atacat, perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepția amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 ani sau de 10 ani, iar pe perioada de valabilitate a unui amenajament silvic este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă sau pentru o parte din aceasta, cu excepția cazurilor prevăzute în normele tehnice".

Excepțiile în temeiul cărora se putea deroga de la regula potrivit căreia este interzisă elaborarea unui amenajament silvic pe perioada de valabilitate a altui amenajament silvic erau cuprinse în Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 din "Capitolul 13. Controlul și revizuirea amenajamentelor", aprobate prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 1672 din 7.11.2000, norme care prevedeau că "amenajamentele se revizuiesc de regulă din 10 în 10 ani, iar în cazuri excepționale (calamități, depășiri mari ale posibilității) și mai devreme".

Nelegalitatea adoptării amenajamentului silvic prin Ordinul nr. 423/2009 a fost constatată și prin Raportul Direcției Corp Control, Integritate și Anticorupție din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 778/DCCIA/24.06.2021, în care s-a constatat că având în vedere că suprafața forestieră care se afla în momentul anului 2000 în proprietatea numitului E. era inclusă în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Borșa, valabil până în anul 2010, aceasta nu mai putea fi inclusă și în amenajamentul întocmit de către S.C. K. S.R.L., neîncadrându-se în excepțiile expres prevăzute în Normele tehnice aprobate prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 1672/2000 .

Prin urmare, prin Ordinul nr. 423/2009 a fost aprobat un amenajament silvic unic pentru întreaga suprafață de 1426,9 ha, cu nerespectarea perioadei de valabilitate a amenajamentelor silvice preexistente.

Apărarea intimatului pârât, reluată ulterior ca motiv de recurs - potrivit căreia reclamantul A. s-a implicat în procesul de elaborare a amenajamentului silvic participând încă din anul 2008, în calitate de reprezentant al proprietarului E., la conferința a II-a de amenajarea pădurilor, desfășurată în data de 12.08.2008 și mai mult decât atât, din informațiile publicate în mass-media locală, reiese că a fost implicat activ în retrocedarea și administrarea acestei proprietăți, astfel încât niciuna dintre afirmațiile reclamantului nu poate fi luată în considerare, fiind contrazise chiar de acțiunile întreprinse în perioada 2004-2018 - nu poate fi primită de către Curte.

Astfel, împrejurarea că intimatul-reclamantul nu a avut obiecțiuni cu privire la întocmirea amenajamentului silvic nu este de natură să asaneze cauza de nelegalitate câtă vreme art. 21 alin. (2) din Codul silvic, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului atacat, prevedea în mod clar că "Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea și controlul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură".

În mod judicios a concluzionat prima instanță că aceeași nelegalitate afectează și Avizul CTAS nr. 18 din 07.05.2009, având în vedere că acesta a fost emis anterior expirării perioadei de valabilitate a amenajamentelor silvice preexistente, inclusiv asupra celorlalte operațiuni care au stat la baza ordinului atacat, cum sunt etapele de elaborare a amenajamentului silvic.

În acest sens, prima etapă în elaborarea amenajamentului silvic o constituia întocmirea temei de proiectare pentru lucrările de amenajare a pădurilor și ședința de preavizare a temei de proiectare (Conferința I de amenajare).

Potrivit Normelor tehnice în vigoare la data elaborării amenajamentului silvic, aprobate prin Ordinul nr. 1672/2000:

"Tema de proiectare pentru lucrările de amenajare a pădurilor se analizează și se avizează la sediul direcției silvice sau al ocolului silvic respectiv. La ședința de avizare vor participa reprezentantul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, directorul tehnic al direcției silvice, delegați ai unității care va executa lucrările de amenajare a pădurilor, șeful ocolului silvic, proprietarii/administratorii pădurilor private ori reprezentanții acestora, precum și delegați și invitați din alte unități interesate".

Ulterior avizării temei de proiectare, are loc recepția lucrărilor de teren și ședința de preavizare a soluțiilor tehnice, respectiv Conferința a II-a de amenajare.

Din analiza actelor dosarului rezultă că nu a fost prezentată în cadrul Conferinței I de amenajare tema de proiectare, această etapă fiind în mod esențial viciată.

Astfel, nici pârâtul, nici Garda Forestieră Suceava, nici S.C. K. S.R.L., în calitate de proiectant și nici ocoalele silvice care administrau/asigurau serviciile silvice la momentul respectiv (Ocolul Silvic Borșa și Ocolul Silvic Cârlibaba), respectiv Direcția Silvică Maramureș nu au putut comunica tema de proiectare.

De asemenea, caracterul nelegal al ordinului atacat pentru suprafața de 1426,9 ha reiese și din eludarea dispozițiilor legale specifice zonării și amenajării ariilor naturale protejate.

O parte dintre terenurile forestiere regăsite în amenajament sunt situate în Parcul Național Munții Maramureșului, respectiv în situl Natura 2000, aspect necontestat în cauză.

Or, în cazul amenajamentului silvic pentru suprafața de teren aflată inițial în proprietatea numitului E., dată fiind încadrarea unei părți din această suprafață în aria naturală protejată, se impunea urmarea procedurii de evaluare de mediu prevăzută de H.G. nr. 1076/2004, având ca finalitate obținerea ca act final a avizului de mediu.

Conform art. 1 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1076/2004:

"Prezenta hotărâre stabilește procedura de realizare a evaluării de mediu, aplicată în scopul emiterii avizului de mediu necesar adoptării planurilor și programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind rolul autorității competente pentru protecția mediului, cerințele de consultare a factorilor interesați și de participare a publicului.

Evaluarea de mediu este parte integrantă din procedura de adoptare a planurilor și programelor"

Conform art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1076/2004:

"Se supun evaluării de mediu toate planurile și programele care se pregătesc pentru următoarele domenii: agricultură, silvicultură, pescuit și acvacultura, energie, industrie (...)".

Din punct de vedere al conținutului său, amenajamentul silvic este un plan în sensul H.G. nr. 1076/2004, fiind necesară evaluarea de mediu.

Elaborarea amenajamentului silvic în anul 2008 s-a făcut cu nerespectarea art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, forma în vigoare la data întocmirii amenajamentului, în raport cu care "Solicitarea și obținerea avizului de mediu pentru planuri și programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor și programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului".

În cazul amenajamentului întocmit de S.C. K. S.R.L. Timișoara nu s-a obținut nici avizul administrației Parcului Natural, așa cum prevede art. 28 alin. (10) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor natural, a florei și faunei sălbatice:

"În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte și/sau activități care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autoritățile competente pentru protecția mediului solicită și țin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate".

Nelegalitatea adoptării amenajamentului silvic prin Ordinul nr. 423/2009 reiese și din Raportul Direcției Corp Control, Integritate și Anticorupție din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 778/DCCIA/24.06.2021, în care s-a constatat că nu au fost identificate documente din care să rezulte avizul favorabil emis de Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului RA, fiind încălcate dispozițiile art. 22 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor natural, a florei și faunei sălbatice.

De asemenea, din Raportul Direcției Corp Control, Integritate și Anticorupție din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor din data de 2.06.2021 rezultă referitor la amenajamentul silvic întocmit pentru suprafața de 146,1 ha că nu a fost pus la dispoziție avizul de mediu emis de autoritatea de mediu competentă și nici avizul emis de Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului RA, în calitate de custode al ariilor naturale protejate de interes comunitar ROSCI0124 Munții Maramureșului și ROSPA0131 Munții Maramureșului, fiind încălcate dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 și art. art. 28 alin. (10) din O.U.G. nr. 57/2007.

Apărarea recurentului-pârât reluată apoi ca motiv de recurs potrivit căreia nu subzistă motivul de nelegalitate întrucât reclamantul A. a participat la ședința Conferinței a II-a de amenajare, a înființat în anul 2007 Ocolul Silvic "M." Borșa care a preluat administrarea pădurilor din anul 2008 și a dispus de această proprietate din anul 2007 până în prezent nu poate fi primit, în primul rând, în considerarea răspunderii distincte a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, conform art. art. 21 alin. (2) din Codul silvic, anterior citat, iar, pe de altă parte, ținând cont de natura de ordine publică de protecție a dispozițiilor legale în materie de mediu.

În consecință, sentința pronunțată este dată cu respectarea normelor de drept material aplicabile cauzei. De altfel, recurentul nu a indicat care norme de drept material ar fi fost încălcate de prima instanță, memoriul de recurs fiind conceput ca un răspuns considerentelor instanței.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

Având în vedere că este în culpa procesuala, în temeiul art. 453 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8748,47 RON reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport în favoarea intimaților-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2022 și a sentinței civile nr. 307/2023 din 29 mai 2023 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.748,47 RON reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport, către intimații-reclamanți.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.