ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 20.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Maramureș și i-au solicitat instanței să anuleze notificarea nr. x/12.01.2018 prin intermediul căreia s-a impus reclamantului predarea terenurilor forestiere ale reclamantei, înscrise în titlul de proprietate nr. x/02.11.2006 către Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvic Maramureș; să îl oblige pe pârâtul de rândul 1 la emiterea unui act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acțiunilor necesare în vederea conservării și administrării conforme a fondului forestier.

Prin sentința civilă nr. 280/2018 din 9 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecate, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, au arătat că notificarea în cauză este un veritabil act administrativ prin care se solicită unui alt organ al statului să ia dispoziții legale/să pună în executare actul. Efectul de asigurare a pazei fondului forestier s-ar realiza prin notificarea emisă de MAP, act ce îl obligă pe reclamant la predarea fondului. Prin actul inițial emis de Garda Forestieră Cluj, s-a realizat doar informarea cu privire la faptul că, asupra fondului său forestier, paza va fi asigurată de o altă entitate decât Ocolul Silvic Silva Borșa. Prin obligarea la predarea fondului s-a urmărit asigurarea pazei asupra fondului, notificarea fiind singurul act producător de efecte juridice.

Au apreciat recurenții că predarea fondului forestier este o obligație distinctă, impusă în sarcina recurentei în raport de asigurarea pazei de către o altă entitate expres prevăzută de lege. Astfel, notificarea este un act administrativ, producător de efecte juridice de sine stătătoare, dând naștere unui raport juridic distinct față de cel produs de actul Gărzii Forestiere.

În aceste condiții, au apreciat recurenții că excepția inadmisibilității raportat la primul petit a fost în mod greșit admisă.

În ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității raportat la cel de-al doilea petit, au arătat recurenții că a existat o cerere formulată la 20.04.2018 prin care a solicitat modificarea actului administrativ intitulat notificare, în sensul de a se permite efectuarea actelor de conservare a pădurii, acte distincte de cele supuse măsurii suspendării serviciului silvic. Această solicitare nu a primit nici un răspuns, astfel că a fost formulată acțiunea de față.

Au mai arătat recurenții că instanța de fond ar fi reținut, indirect, o oarecare lipsă a unei proceduri prealabile, excepție ce poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare și nu de către instanță din oficiu, iar din acest punct de vedere au fost încălcate normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În ceea ce privește indicarea temeiurilor juridice ce susțin al doilea petit, au arătat recurenții că excepția inadmisibilității cu privire la al doilea petit al cererii a fost invocată pentru prima dată la al doilea termen de judecată, astfel cum reiese din conținutul încheierii de ședință din 26.10.2018, iar la acel moment, reprezentantul reclamanților a indicat și susținut oral aceste aspecte, o parte dintre ele regăsindu-se și în cererea introductivă. Din această perspectivă este indiferent dacă a fost depășit termenul reglementat de art. 204 din C. proc. civ., întrucât nu s-a urmărit modificarea cererii de chemare în judecată, temeiurile de drept fiind indicate oral.

Au mai apreciat recurenții că instanța de fond nu a aplicat principiul rolului activ al judecătorului și a înțeles să pună în discuția părților temeiurile pe care se fundamentează al doilea capăt de cerere doar la al doilea termen de judecată.

În ceea ce privește obligația MAP de a emite act în sensul conservării fondului forestier, au arătat că au fost prezentate în fața instanței de fond o serie de prevederi care justifică solicitarea din cel de-al doilea petit al cererii, respectiv principiul subordonării - art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 20/2017, art. 17 din Codul Silvic, art. 3 lit. m) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 17/2017 pronunțată în recursului în interesul legii. De altfel, calea de atac a recursului a fost indicată expres și în dispozitivul sentinței atacate, neexistând vreun dubiu cu privire la acest aspect.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Maramureș, anularea notificării nr. x/12.01.2018 și obligarea pârâtului de rândul MAP la emiterea unui act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acțiunilor necesare în vederea conservării și administrării conforme a fondului forestier.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenții au formulat o serie de critici referitoare la admiterea excepției inadmisibilității în ceea ce privește primul petit al cererii, arătând că notificarea atacată este un veritabil act administrativ prin care se solicită unui alt organ al statului să ia dispoziții legale/să pună în executare actul. Au susținut că, prin actul inițial emis de Garda Forestieră Cluj, s-a realizat doar informarea cu privire la faptul că, asupra fondului său forestier, paza va fi asigurată de o altă entitate decât Ocolul Silvic Silva Borșa, iar efectul de asigurare a pazei fondului forestier s-ar realiza prin notificarea emisă de MAP, act ce o obligă pe reclamantă la predarea fondului.

Au mai susținut recurenții că predarea fondului forestier este o obligație distinctă, impusă în sarcina recurentei în raport de asigurarea pazei de către o altă entitate expres prevăzută de lege. Astfel, au apreciat că notificarea este un act administrativ, producător de efecte juridice de sine stătătoare, dând naștere unui raport juridic distinct față de cel produs de actul Gărzii Forestiere.

Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că notificarea contestată în prezenta cauză nu are ca efect crearea unei obligații sau a unui drept suplimentar față de cele născute ca urmare a actului nr. 16132/12.12.2016 emis de Garda Forestieră Cluj prin care s-a suspendat serviciul silvic efectuat de către Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L., în favoarea A..

Astfel, prin actul nr. 16132/12.12.2016 emis de Garda Forestieră Cluj s-a produs efectul de a se suspenda serviciul silvic efectuat de pârât, menționându-se și că Direcția Silvică Maramureș prin subunitatea din subordine competentă teritorial va prelua de urgență terenurile forestiere respective și va asigura paza pe toată perioada suspendării, scopul notificării contestate fiind executarea actului administrativ emis anterior, astfel cum reiese și din analizarea cuprinsului acesteia.

În ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității raportat la cel de-al doilea petit, recurenții au formulat o serie de critici arătând că există o cerere formulată la 20.04.2018 prin care s-a solicitat modificarea actului administrativ intitulat notificare, în sensul de a se permite efectuarea actelor de conservare a pădurii, acte distincte de cele supuse măsurii suspendării serviciului silvic, cerere care nu a primit nici un răspuns.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că o astfel de cerere adresată pârâților pentru a emite un act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acțiunilor necesare în vederea conservării și administrării conforme a fondului forestier nu s-a depus în cauza de față.

Contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut doar faptul că nu s-a depus o cerere cu un astfel de conținut, nefăcând nicio referire la lipsa procedurii prealabile, astfel că susținerile privind încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității sunt neîntemeiate.

Totodată, în mod corect s-a constatat că în cererea de chemare în judecată nu conține nici un fel de motivare cu referire expresă la cel de-al doilea petit al acțiunii, astfel că orice modificare a cererii ar fi trebuit să fie făcută cu respectarea termenului prevăzut de art. 204 din C. proc. civ., ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

Cu privire la susținerile recurenților privind nerespectarea de către instanța de fond a principiului rolului activ, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât acest principiu nu îl obligă pe judecător să se interpună în drepturile și obligațiile de drept material ori procesual ale părților înșiși, substituindu-se acestora din urmă. Rolul activ al judecătorului nu presupune suplinirea avocatului ales al reclamantului sau a părții înseși, aceasta din urmă, în temeiul art. 9 din C. proc. civ., având dreptul, prin cererea de chemare în judecată, să stabilească limitele în care se desfășoară procesul.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că procesul civil este caracterizat de disponibilitate, în sens material (dreptul părții de a dispune de obiectul procesului) și în sens procesual (dreptul părții de a dispune de mijloacele procesuale prevăzute de lege). Din formularea art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. reiese că obiectul și limitele procesului sunt cele determinate prin cererile și apărările părților, formulate cu respectarea termenelor prevăzute de C. proc. civ.

În plus, nu s-a indicat nicio normă care să conțină o obligație a pârâtului de a emite un act în sensul solicitat de reclamanți, în mod corect reținând instanța de fond că acțiunea nu este admisibilă nici prin prisma faptului că nu s-a invocat nerespectarea concretă a unei obligații de către pârât cu privire la emiterea unui act care să recunoască dreptul său asupra fondului forestier.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. și A. împotriva sentinței civile nr. 280/2018 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. și A. împotriva sentinței civile nr. 280/2018 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.