ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2018 reclamanții Asociația A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Maramureș, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea nr. x/12.01.2018.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării actului reprezentat de notificarea nr. x/12.01.2018 emisă de pârâtul de rândul 1 - Ministerul Apelor și Pădurilor, cerere formulată de către reclamanții Asociația A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. împotriva pârâților Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Maramureș.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Asociația A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, prin hotărârea pronunțată, instanța fondului a încălcat regulile din materia suspendării actelor administrative - art. 14 din Legea nr. 554/2004, cele referitoare la modalitatea de soluționare a litigiului, respectiv de a analiza doar la nivelul aparenței viciile de nelegalitate ale actului a cărui suspendare se solicită, distinct de analiza și soluționarea fondului cauzei. Or, prin statuarea asupra naturii juridice a actului atacat, instanța a soluționat fondul cauzei, competență ce aparține doar instanței învestite cu soluționarea cererii de anulare.

În continuare, criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează și cele reținute cu privire la neîndeplinirea condițiilor specifice cererilor de suspendare - caz bine justificat și paguba iminentă.

În opinia recurentei, actul în cauză nu este motivat, chiar dacă s-ar avea în vedere interpretarea data de instanța fondului. Chiar și în ipoteza unui act emis în executarea altui act, actul administrativ trebuie să fie motivat, în conformitate cu art. 31 din Constituția României, tocmai pentru a conferi o garanție rezonabilă particularului împotriva arbitrarului.

Cu privire la paguba iminentă, se susține că în mod greșit instanța fondului raportează prejudiciile cauzate la actul inițial, al Gărzii Forestiere. Or, actele de combatere a dăunătorilor sunt imperios necesar de realizat, având în vedere că arborele pe picior sănătos va fi infestat de ipidae - insectele de scoarță nimicitoare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea nr. x/12.01.2018.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu pot fi reținute, în argumentarea cazului bine justificat, susținerile reclamanților legate de aspecte ce vizează doar o altă interpretare a contextului factual și, în mod corespunzător, a normelor juridice incidente.

Judecătorul fondului în mod corect a apreciat că, pe de o parte, argumentele invocate de reclamantă nu pot fi dezlegate pe calea unei cereri de suspendare, depășind ceea ce reprezintă o aparență a dreptului și ducând, în caz de soluționare, la prejudecarea fondului cauzei.

Pe de altă parte, corect s-a constatat că din analiza tuturor argumentelor reclamantei-recurente nu se conturează o situație care ar putea crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Așadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Or, în speță, recurenta-reclamantă a invocat ca împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a respectivului act.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut faptul că s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei care nu pot fi analizate într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia nu se poate antama fondul dreptului dedus judecății.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 20.04.2018, sub nr. x/2018 reclamanții Asociația A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Maramureș și au solicitat anularea Notificării nr. x/12.01.2018 prin intermediul căreia s-a impus reclamantului predarea terenurilor forestiere ale reclamantei, înscrise în Titlul de proprietate nr. x/02.11.2006 către Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvic Maramureș; obligarea pârâtului de rândul 1 la emiterea unui act favorabil în beneficiul reclamantei prin intermediul căruia să se permită efectuarea acțiunilor necesare în vederea conservării și administrării conforme a fondului forestier.

Înalta Curte reține, totodată, că prin Sentința nr. 280 din 9.11.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții Asociația A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Maramureș.

În plus, acțiunea reclamantei, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă de prima instanță, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deși nu se mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menționate.

Conchizând, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar hotărârea recurată satisface exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a condus la soluția pronunțată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 în același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Asociația A. și Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. împotriva Sentinței nr. 98 din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

GGC - NN