ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat plângere în baza art. 47 din Legea 317/2004 cu privire la maniera în care au fost soluționate dosarele x și y, respectiv w și z de către Inspecția Judiciară și Inspectorul șef al acesteia, solicitând instanței să dispună activarea respectivelor dosare, dosare care se referă la soluționarea dosarelor nr. x/2011 (devenit între timp 5305/P/2018) al PJ Cluj-Napoca, nr. 1418/P/2017 al PTCJ și nr. 924/P/2019 SIIJ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de încuviințare în principiu a cererii de chemare în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, respectiv Ministerul Justiției.

Prin sentința civilă nr. 264 din 15 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 18 ianuarie 2022 și sentinței civile nr. 264 din 15 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește încheierea din 18 ianuarie 2022, recurenta susține că hotărârea atacată a reținut elemente străine cauzei, iar interpretarea judecătorului potrivit căreia Ministerul de Justiție nu poate fi parte în dosar pe baza principiului disponibilității constituie o încălcare a normelor de drept material și procedural.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 264 din 15 februarie 2022, recurenta susține că, din perspectiva pct. 5 al art. 488, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, inclusiv neregularitățile în legătură cu administrarea probelor și drepturile părților, din perspectiva pct. 6 arată că argumentarea motivației este contradictorie și nu are legătură cu cauza, iar din perspectiva pct. 8 al art. 488 invocă faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește calculul termenelor judiciare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

1.5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat succint aspectele din cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de instanță din oficiu, în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.", iar potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că atât încheierea din 18 ianuarie 2022, cât și sentința civilă nr. 264 din 15 februarie 2022, atacate cu recurs, au fost comunicate reclamantei la data de 24.10.2022, respectiv 31.10.2022, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la fila x, respectiv 52, a dosarului Curții de Apel București.

Astfel, având în vedere că la dosarul de fond se regăsește dovada comunicării către reclamantă a hotărârilor atacate, instanța de control nu poate primi susținerile recurentei în sensul că hotărârile atacate nu i-au fost comunicate și că recursul a fost formulat în termenul legal.

Mai mult decât atât, reține Înalta Curte că recurenta-reclamantă a depus la instanța de fond cerere prin care a indicat domiciliul procesual ales la 05 ianuarie 2023, ulterior datei comunicării hotărârilor atacate, iar la data de 18.01.2022, când s-a rămas în pronunțare, reclamanta a fost prezentă și nu a înțeles să indice un domiciliu procesual ales, altul decât cel indicat în cererea de chemare în judecată, la care să îi fie comunicate actele de procedură.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speța de față, în raport cu data comunicării hotărârilor atacate cu recurs, termenul de 15 zile de recurs, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 16.11.2022, ora 24:00, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac.

Or, cererea de recurs formulată de reclamanta A. a fost transmisă prin e-mail la data de 03.11.2023, potrivit antetului e-mailului listat și atașat dosarului de recurs la fila x, cu depășirea termenului stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că reclamanta A., care a înregistrat calea de atac la data de 03.11.2023, a acționat cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac a recursului, context în care se impune a fi sancționat cu respingerea acestuia ca tardiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2022 și împotriva sentinței civile nr. 264 din 15 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.