ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamanții S.C. A. S.R.L., cabinet medical veterinar dr. B., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., cabinet medical veterinar J., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor, obligarea primului pârât la emiterea ordinului pentru actualizarea cuantumului tarifelor unice aferente acțiunilor sanitar veterinare, prevăzute la art. 15 din O.G nr. 42/2004, pentru anii 2021, 2022 și 2023, cu rata medie anuală a inflației comunicată de Institutul Național de Statistică, precum și cu procentul de indexare a salariului minim pe economie la data majorării acestuia, precum și obligarea pârâtei secunde la plata, în favoarea fiecărui reclamant în parte, a diferenței dintre tarifele actualizate conform petitului nr. 1 și tarifele achitate efectiv reclamanților în anii 2021, 2022 și 2023 pentru fiecare contract de concesiune sau de prestări servicii, în parte, dar și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 557 din data de 10 noiembrie 2023, Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Motivând soluția astfel pronunțată, Tribunalul Bihor a reținut, în esență, că în raport de obiectul cauzei, ce vizează obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unui act administrativ, competența revine, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, curții de apel.

2.2. Urmare înregistrării cauzei pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 18.01.2024 instanța a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor la plata către fiecare reclamant în parte a diferenței dintre tarifele actualizate conform petitului nr. 1 și tarifele achitate efectiv reclamanților în anii 2021, 2022 și 2023, pentru fiecare contract de concesiune sau de prestări de servicii, în parte, precum și a pretenției accesorii de plată a cheltuielilor de judecată de către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor, precum și a pretenției accesorii de plată a cheltuielilor de judecată aferente capătului 2 de cerere și a dispus formarea unui nou dosar pentru aceste pretenții, ce a primit nr. 33/35/2024. La același termen de judecată, în dosarul nou format, Curtea de Apel Oradea a invocat excepția de necompetenței sale materiale, însă, fiind necesare lămuri, în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ. a acordat un termen în acest scop pentru data de 29.02.2024.

2.3. Prin încheierea de ședință din data de 29.02.2024, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a disjuns pretențiile întemeiate pe contracte care nu au fost încheiate sub incidența procedurii de achiziție publică reglementată de Legea nr. 98/2016 și a dispus formarea unui nou dosar pentru aceste pretenții, ce a primit nr. 102/35/2024. În dosarul nr. x/2024 s-a dispus declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Oradea. Totodată, s-a reținut că, urmare disjungerii, obiectul dosarului nr. x/2024 a rămas exclusiv cel privind pretențiile întemeiate pe contracte încheiate în baza Legii nr. 98/2016, astfel cum aceste contracte au fost indicate în cuprinsul încheierii.

2.4. Prin sentința civilă nr. 61 din data de 14 martie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea hotărârii, curtea de apel a reținut, în esență, că litigiul decurge din executarea contractelor de achiziții publice, ce intră sub incidența prevederilor art. 53 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 101/2016, ce reprezintă normă specială, derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004, astfel încât competența de soluționare a cauzei ar aparține tribunalului, iar nu curții de apel.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii deferite inițial soluționării era reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtului Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor la emiterea ordinului pentru actualizarea cuantumului tarifelor unice aferente acțiunilor sanitar veterinare prevăzute la art. 15 din O.G nr. 42/2004, pentru anii 2021, 2022 și 2023, cu rata medie anuală a inflației, comunicat de Institutul Național de Statistică, precum și cu procentul de indexare a salariului minim pe economie la data majorării acestuia, precum și obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor la plata, în favoarea fiecărui reclamant în parte, a diferenței dintre tarifele actualizate conform petitului nr. 1 și tarifele achitate efectiv reclamanților în anii 2021, 2022 și 2023 pentru fiecare contract de concesiune sau de prestări servicii, în parte, dar și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte mai reține că, urmare disjungerilor realizate de Curtea de Apel Oradea, obiectul dosarului nr. x/2024 a rămas exclusiv cel privind pretențiile întemeiate pe contracte încheiate în baza Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, astfel cum aceste contracte au fost indicate de curtea de apel. Ceea ce se urmărește, în esență, prin demersul judiciar pendinte este o majorare (urmare actualizării cu rata medie anuală a inflației) a tarifelor unice cuvenite în executarea acestor contracte, pentru acțiunile sanitar veterinare executate de titularii acestor contracte, conform art. 15 din O.G nr. 42/2004, pentru anii 2021, 2022 și 2023.

Pe cale de consecință, cauza pendinte privește executarea contractelor de achiziții publice, întrucât vizează unul dintre elementele esențiale ale acestora, mai precis prețul contractului, din perspectiva cuantumului tarifelor unice aferente acțiunilor prevăzute la art. 15 din O.G nr. 42/2004.

Acest tip de acțiune, bazată pe contract, se diferențiază de cel în care acțiunea este îndreptată împotriva refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a refuzului de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui dreptul sau interes legitim, la care se referă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece, în aceste din urmă situații, între autoritate și petent nu există relație contractuală, obligația autorității de a acționa rezultând exclusiv din lege.

În continuare, Înalta Curte reține prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (08.05.2023), ce reprezintă norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, conform cărora "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.".

Astfel, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unor contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că, în privința pretențiilor formulate de titularii contractelor de achiziții publice evidențiate în sentința civilă nr. 61 din data de 14 martie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal ca făcând obiectul dosarului nr. x/2024, revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei.

Din punct de vedere teritorial, Înalta Curte va avea în vedere faptul că în favoarea reclamanților a fost reglementat, prin art. 53 din Legea nr. 101/2016, un drept de opțiune între tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, drept de opțiune pe care reclamanții l-au exercitat, în sensul învestirii Tribunalului Bihor, în a cărui rază teritorială se află, de altfel, atât sediul reclamanților, cât și cel al pârâților.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.