ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2024

Ședința publică din data de 17 mai 2024

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea deciziei nr. 3/15.01.2021 și, în subsidiar anularea hotărârii nr. 317/09.11.2020 a Baroului Constanța.

Prin încheierea civilă de la data de 14 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de recurentul - reclamant A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 51/1995.

Împotriva încheierii civile de la data de 14 februarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, criticând soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A precizat că acesta este un recurs declarativ iar motivele le va depune după ce i se va comunica încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Ulterior, la data de 4 aprilie 2024 reclamantul A. a depus motivarea recursului declarativ de la data de 16 februarie 2024.

În esență, în motivare, a arătat că motivele de recurs au fost formulate în termen față de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, nefiind incidente în cauză disp. art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

A susținut că o altă soluție în cauză ar conduce la încălcarea dreptului la apărare și a accesului la justiție.

Pe fondul recursului a invocat motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., apreciind că este nelegală soluția de respingere a cererii de sesizare de către un alt complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata - pârâtă a solicitat prin întâmpinarea de la dosar, admiterea excepției de nulitate a recursului, pentru nemotivare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acestei căi de atac.

A precizat că alegațiile recurentului cu privire la faptul că nu ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 489 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

Totodată, criticile dezvoltate din perspectiva motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nemotivat.

Examinând cererea de recurs din perspectiva excepției de nemotivare a acesteia, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Înalta Curte apreciază incident în cauză art. 248 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (...) care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 C. proc. civ.

Având în vedere norma de drept anterior expusă precum și excepția de nulitate a recursului, invocată din prin întâmpinarea intimatei - pârâte, Înalta Curte se va pronunța, cu prioritate, asupra acesteia.

În cazul de față, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Înalta Curte, pornind la analiza excepției anterior amintite, observă că recurentul - reclamant a declarat recurs în cauză la data de 16 februarie 2024, cu precizarea că dezvoltarea motivelor de nelegalitate cu privire la încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României le va depune după ce i se va comunica această din urmă încheiere motivată.

Analizând actele și cuprinsul dosarului, Înalta Curte reține că încheierea de respingere a cererii de sesizare a fost comunicată părții recurente la data de 19 martie 2024, ora 14:10, de la această dată începând a curge termenul de 48 de ore pentru motivarea căii de atac declarate la data de 16 februarie 2024, care s-a împlinit la data de 21 martie 2024, ora 14:10.

Instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin urmare, cererea de recurs a cărei motivare a fost dezvoltată și depusă la dosar de recurent la data de 4 aprilie 2024 este nulă, în considerarea faptului că atunci când termenul pentru exercitarea unei căi de atac curge de la un alt moment procesual decât comunicarea hotărârii(respectiv de la pronunțare), respectiva cale de atac se va motiva într-un termen egal cu cel de declarare, care curge de la comunicarea hotărârii(în acest caz, un termen de 48 de ore de motivare a declarației de recurs formulate la data de 16 februarie 2024, care curge de la data de 19 martie 2024, ora 14:10 și s-a împlinit la data de 21 martie 2024, ora 14:10).

În condițiile anterior arătate, motivarea declarației de recurs la data de 4 aprilie 2024 s-a efectuat cu depășirea termenului expres și imperativ prevăzut de lege, de 48 de ore de la pronunțare pentru declarare și de la comunicare pentru motivarea aceleiași căi de atac, partea care a formulat recurs urmând a fi sancționată pentru nerespectarea termenului legal de motivare a acestei căi de atac.

Totodată, Înalta Curte amintește că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 14 februarie 2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată prin întâmpinare.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 14 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.