ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2498/2024

Ședința publică din data de 29 aprilie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 54H/23.04.2024, suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii contestatorul a invocat prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, învederând, în esență, că, prin actul administrativ menționat, Biroul Electoral Central a modificat, fără drept, în opinia contestatorului, prevederile Anexei la Hotărârea Guvernului nr. 199/2024, respectiv "Calendarul acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024".

În acest sens, contestatorul a precizat că pct. 67 al Anexei la H.G. nr. 199/2024 stipulează că depunerea la biroul electoral de circumscripție județeană sau la biroul electoral de circumscripție a municipiului București, după caz, a acordului de desființare a protocolului de constituire a unei alianțe electorale la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024 se poate face, cel mai târziu, la data de 21 aprilie 2024, iar prin hotărârea atacată se precizează un alt termen, în sensul că acordul de desființare a protocolului de constituire a alianței electorale la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, se poate depune la biroul electoral de circumscripție unde a fost înregistrat acesta, cu cel puțin 4 zile înaintea termenului limită de depunere a candidaturilor, respectiv cel mai târziu la data de 26 aprilie 2024, ora 23:59, inclusiv.

1.2. La data de 26 aprilie 2024, contestatorul a depus la dosar, spre informare, cererea completatoare a contestației, ce a fost formulată de acesta în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat, în principal, anularea, în totalitate, a Hotărârii nr. 54H/23.04.2024 privind aplicarea unitară a prevederilor art. 5 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024 și a oricăror acte subsecvente, iar, în subsidiar, aplicarea tuturor sancțiunilor ce derivă din nepublicarea Hotărârii nr. 54H723.04.2024, emisă de intimatul Biroul Electoral Central, în Monitorul Oficial al României și "inexistența" acesteia, precum și suspendarea Hotărârii nr. 54H/23.04.2024 până la soluționarea contestației și, reținând culpa procesuală a intimatului, obligarea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

1.3. Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare față de contestația dedusă judecății.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În esență, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 54H/23.04.2024, emisă de Biroul Electoral Central, privind aplicarea unitară a prevederilor art. 5 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024.

Hotărârea nr. 54H/23.04.2024 a fost adoptată de Biroul Electoral Central în baza dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și (5) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 39 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 "În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a prezentei legi și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum și în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor care sunt de competența sa. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile, instituțiile publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală. Deciziile se aduc la cunoștință prin afișare și prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I", iar în conformitate cu art. 39 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 "În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoștință în ședință publică și prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din țară, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală, de la data aducerii la cunoștință în ședință publică.".

Cererea contestatorului privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central 54H/23.04.2024 a fost întemeiată pe prevederile art. 1, art. 10 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în esență, competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

Astfel, instanța supremă nu poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată decât în cazurile prevăzute expres prin lege în competența sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ.

În ceea ce privește natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, potrivit considerentelor deciziei ÎCCJ - RIL nr. 16/2017 amintite, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleași considerente se mai reține că atunci când a stabilit o competență specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte și faptul că ele aparțin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67), respectiv "Atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative." (paragraful 68).

Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali nu prevede cu titlu general competența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea contestațiilor formulate împotriva oricăror hotărâri adoptate de Biroul Electoral Central.

În ce privește art. 41 din Legea nr. 115/2015, acesta are un obiect de reglementare circumscris hotărârilor care privesc modul de organizare sau componența birourilor electorale, așadar, chestiuni legate de constituirea și organizarea organismelor electorale în sine, iar nu hotărâri privind organizarea procedurilor electorale în general.

Înalta Curte constată că interpretarea pe care contestatorul a dat-o, cu ocazia dezbaterilor de la termenul la care cauza a fost reținută spre soluționare asupra excepției necompetenței materiale, dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 omite atât înțelesul gramatical al termenilor utilizați de legiuitor la edictarea normei, cât și necesitatea coroborării tezei finale a alin. (2) atât cu restul alineatului, cât și cu alin. (1) al aceluiași articol. Astfel, legiuitorul a stabilit că Înalta Curte soluționează contestațiile "dacă privesc Biroul Electoral Central", sintagmă care se referă doar la hotărârile care îl privesc, adică cele care se referă, conform alineatului anterior, la organizarea și componența Biroului Electoral Central. Or, contestația pendinte nu privește această chestiune.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 se referă la termenul în care se pot depune contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale, iar alin. (2) stabilește procedura de soluționare a acestor contestații, respectiv autoritatea abilitată să le soluționeze și termenul de soluționare, delimitând mai multe situații în care procedura de soluționare este atribuită unor autorități distincte, în funcție de obiectul contestării. Mai exact, contestațiile se soluționează (i) de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București dacă privesc biroul electoral al secției de votare, (ii) de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, (iii) de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București. În continuarea raționamentului legiuitorului, ultima teză a alin. (2) - " (...) și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor." - trebuie interpretată, în acord cu începutul alineatului respectiv și cu prevederile alineatului anterior, ca referindu-se la competența Înaltei Curți de a soluționa contestațiile referitoare la organizarea și componența Biroului Electoral Central.

În concluzie, în raport cu obiectul contestației și cu temeiul de drept invocat de către contestator, dar și cu obiectul hotărârii Biroului Electoral Central contestate în prezenta cauză, Înalta Curte reține că legea specială nu cuprinde prevederi care să acorde acestei instanțe competența de a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central prin care se dispun măsuri referitoare la organizarea procedurilor electorale în general, cererea dedusă judecății în cauza pendinte nefăcând parte dintre contestațiile prevăzute a fi soluționate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, drept comun în materia contenciosului administrativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competența materială de soluționare a cererii în discuție revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, iar în ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel București, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului persoană fizică sau sediul celei juridice. În cauza pendinte, din înscrisurile atașate dosarului rezultă că domiciliul contestatorului este în raza teritorială a municipiului București, respectiv în circumscripția Curții de Apel București.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a cererii formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 54H/23.04.2024 în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 54H/23.04.2024, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.