ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare înregistrată la data de 03.12.2020 sub nr. x/2020 adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, înregistrată, transferat la data de 01.01.2022 la secția de contencios administrativ și fiscal, cu număr versiune nr. 546/36/2020*, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF - DIRECȚIA GENERALA DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 120/28.05.2020 de soluționare a contestației fiscale;

- anularea Deciziei de impunere x/26.11.2019;

- anularea Raportului de inspecție fiscală x/26.11.2019;

- anularea Deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii nr. 6042/20.02.2020;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 222 pronunțată la 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată și a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată formulată în materia contencios administrativ și fiscal de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 12.950 RON reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză judiciară.

Împotriva sentinței civile nr. 222 pronunțate la 15 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs A.N.A.F - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca lipsită de interes și exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul motivelor de recurs pârâta A.N.A.F - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a susținut că hotararea prin care s-a respins ca rămasa fără obiect acțiunea, a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. I din Legea nr. 72/2022 din 30 martie 2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative.

In speță, constatând anulate obligațiile fiscale stabilite prin actele administrative fiscale contestate în cauza, Curtea a retinut ca cererea a rămas fără obiect întrucât efectele legale pe care legea le recunoaște acestor acte nu mai subzista, ca urmare a emiterii deciziei de anulare a obligațiilor fiscale stabilite și a obligat paratele la plata sumei de 12.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamanta. Deși s-a reținut ca nu au fost desființate actele administrative fiscale contestate în cauză, precum si ca efectele lor nu mai subzista urmare a anularii obligațiilor fiscale stabilite prin acestea, in temeiul art. 1 din Legea nr. 72/2022, s-a concluzionat eronat ca anularea obligatiilor fiscale prin dispozitiile art. 1 din Legea nr. 72/2022 reprezinta o recunoastere a pretentiilor deduse iudecatii.

În ceea ce privește soluția de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 12.950 RON, reprezentând onorariu avocat si onorariu expertiza judiciara, susține că hotărârea pronunțată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1349 alin. (1) și art. 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. (răspunderea civilă delictuală) prin raportare la dispozitiile art. 453 din C. proc. civ.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a menționat prin motivele de recurs că nelegalitatea sentinței civile nr. 222/15.11.2022 rezulta din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, disp. art. 32 - 40 C. proc. civ. raportat la Legea 207/2015 (actul administrativ fiscal și efectele acestuia și art. 268 - contestarea actului administrativ fiscal) și incidenta Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative.

Astfel, a precizat că, în baza Legii nr. 72/2022, acțiunea nu este rămasa fără obiect ca efect al intervenirii amnistiei fiscale a obligațiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. x/26.11.2019 si Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 6042/20.02.2020, întrucât actul normativ (Lg. 72/2022) anulează doar obligațiile fiscale și nu anulează actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligatiile de plata și contestate în cauza.

Legiuitorul, prin amnistierea fiscala instituita de dispozițiile Legii nr. 72/2022 nu a considerat ca sunt nelegal emise actele administrative, ci doar a venit cu o facilitate fiscala în sensul ca a scutit contribuabilul de la plata obligatiilor fiscale stabilite prin actele administrativ fiscale, anulând astfel doar efectul actului administrativ fiscal (plata) nu și actul administrativ fiscal.

Prin Decizia nr: 24030/29.09.2022 de anulare a obligatiilor fiscale în temeiul art. I din Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și modificarea unor acte normative, au fost anulate doar obligatiile fiscale, actele administrative prin care au fost stabilite obligatiile fiscale au rămas în fiinta, doar efectul acestora a fost anulat de legea amnistiei. Astfel nu se poate retine nicio vătămare a contribuabilului și nu mai sunt îndeplinite condițiile art. 8 alin. (1) din L 554/2004.

Legea nr. 72/2022 nu conferă un caracter nelegal al actelor administrative prin care au fost stabilite obligatii fiscale.

In aceasta situație apare lipsa de interes iar sancțiunea este respingerea cererii ca fiind lipsita de interes, neputând fi respinsa cererea de chemare in judecata ca "rămasa fără obiect", fiind evident ca la momentul sesizării instanței de fond erau îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile - inclusiv interesul care trebuie sa subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci si pe tot parcursul soluționării cauzei.

În ce privește cheltuielile de judecată, nu se poate retine culpa procesuala a organului fiscal, deoarece nu organul fiscal a anulat obligațiile fiscale din diferite motive, ci legiuitorul a venit cu o facilitate fiscala prin anularea creanțelor fiscale, dar totodată legiuitorul nu a stabilit nelegalitatea actelor administrative prin care au fost stabilite creanțele fiscale anulate/amnistiate.

Prin urmare soluția corecta ar fi fost respingerea acțiunii ca fiind lipsita de interes, cu înlăturarea culpei procesuale a organului fiscal cu privire la emiterea actelor administrativ fiscale și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.950 RON.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate asupra următoarelor acte fiscale: Decizia nr. 120/28.05.2020 de soluționare a contestației fiscale, Decizia de impunere x/26.11.2019, Raportul de inspecție fiscală x/26.11.2019 și Decizia referitoare la obligații fiscale accesorii nr. 6042/20.02.2020 .

Instanța de fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect întrucât efectele legale pe care legea le recunoaște deciziei de impunere inclusiv actelor cu caracter premergător nu mai subzistă ca urmare a emiterii deciziei de anulare a obligațiilor fiscale stabilite urmare amnistiei fiscale stabilite prin Legea nr. 72/2022.

Având în vedere că ambii pârâți, prin cererile de recurs au formulat, în esență, critici cu privire la faptul că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, în ceea ce privește modul de interpretare și efectele amnistiei fiscale stabilite prin Legea nr. 72/2022, cât și cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligați, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, urmează să le examineze împreună și să le răspundă prin argumente comune raportat la finalitatea lor concretă.

Înalta Curte reține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente cauzei, respectiv Legea nr. 72/2022, admițând excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Dispozițiile art. I din Legea nr. 72/2022 anulează doar efectul actelor administrativ fiscale atacate, dar acestea au rămas în ființă, dat fiind faptul că dispozițiile menționate prevăd anularea diferențelor de obligații fiscale principale și/sau accesorii, fără a face referire la actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite aceste obligații.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A.N.A.F - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr. 222 pronunțate la 15 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2024.