ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4475/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată, la data 22.07.2020, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în insolvență prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și DGRFP Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța,

- anularea Deciziei nr. 463/20.11.2019 privind soluționarea contestației fiscale emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,

- anularea Deciziei nr. F-CT 679/19.12.2018 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța,

- anularea Deciziei nr. F-CT 680/19.12.2018 privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale emise de AJFP Constanța;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/19.12.2018;

- anularea Deciziei nr. 106312/03.01.2019 emise de AJFP Constanța;

- anularea Deciziei nr. 106312/03.01.2019 referitoare la obligațiile fiscale accesorii emise de AJFP Constanța;

- anularea oricăror acte subsecvente acestora;

și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2020, Curtea a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta ANAF prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 144 din 8 iulie 2021, Curtea a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. SA-în insovlență, prin administrator special B. și administrator judiciar C. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

După ce a prezentat obiectul acțiunii și cele reținute de prima instanță, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond preluând ad litteram sau în rezumat argumentele prezentate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare, fără a analiza niciunul dintre argumentele prezentate prin acțiune și fără a prezenta un raționament juridic propriu.

Concluziile expertizei fiscale administrate în cauză au fost primite de instanță numai în măsura în care au susținut constatările organului de inspecție fiscală, iar concluziile raportului care combăteau motivat constatările organului de inspecție fiscală au fost ignorate, fără a se arăta de ce aceste concluzii au fost înlăturate.

Astfel, a apreciat recurenta-reclamantă că hotărârea nu corespunde exigențelor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fiind încălcate și prevederile art. 6 C. proc. civ., respectiv dreptul său la un proces echitabil.

Suplimentar, recurenta-reclamantă a mai criticat și refuzul primei instanțe de a analiza motivul de nelegalitate prevăzut de art. 122 Codul de procedură fiscală, întrucât nu ar fi fost invocat prin contestația fiscală, apreciind că, potrivit art. 281 Codul de procedură fiscală, nu doar deciziile emise în procedura de soluționare a contestațiilor pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ fiscal, ci și actele administrative fiscale la care se referă.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 8 alin. (1) ultima teză cin Legea nr. 554/2004 prevăd că motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

A mai arătat că instanța de fond a ignorat criticile privind verificarea din perspectiva TVA a unor tranzacții ce excedează perioadei înscrise în avizul de inspecție fiscală și prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscal pentru anul 2012.

3.1. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, în limitele și pentru argumentele ce urmează.

1.1. În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante că prima instanță ar fi refuzat să analizeze motivul de nelegalitate a deciziei de impunere dedus din încălcarea prevederilor art. 122 Codul de procedură fiscală, cu privire la comunicarea avizului de inspecție fiscală către lichidatorul judiciar C., Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Instanța de fond, deși a apreciat că nu poate analiza acest motiv, pentru că nu ar fi fost invocat prin contestația fiscală, totuși s-a pronunțat asupra acestui aspect.

Astfel, Curtea a constatat că un exemplar al avizului a fost comunicat administratorului special al S.C. A. S.A. în insolvență, la 23.11.2018, și, ulterior, avizul a fost comunicat și către administratorul judiciar, C., prin reprezentantul acestuia, doamna D., care a semnat de primire. De altfel, recurenta-reclamantă nu a înțeles să combată cele reținute de instanță.

1.2. Însă, restul criticilor recurentei-reclamante sunt fondate, prima instanță, în analiza argumentelor formulate de reclamantă prin acțiune, limitându-se la a prelua constatările autorităților pârâte, neexistând o motivare proprie.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, considerentele și dispozitivul. Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1). Omisiunea instanței de fond de a cerceta și analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, argumentele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată, precum și apărările formulate, nu satisface exigențele desfășurării unui proces echitabil cu privire la ambele părți din cauză.

Înalta Curte constată că sentința atacată se întemeiază exclusiv pe analiza situației de fapt, pe reproducerea celor constatate și expuse de organele fiscale și pe reproducerea textelor legale incidente, fără, însă, a aduce un aport propriu jurisdicțional asupra probelor administrate.

De asemenea, instanța nu a analizat corespunzător și nu a justificat respingerea argumentelor formulate de societatea reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, însă motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A..

Nu în ultimul rând, deși a fost administrată proba cu expertiza contabilă, având ca obiectiv "Să se determine impozitul pe profit și TVA stabilit suplimentar de organele fiscale, aferente diferențelor bazelor de impozitare, pentru perioada 2012-2017, cu individualizarea cheltuielilor deductibile sau nedeductibile fiscal", instanța a avut în vedere doar punctele de vedere ale experților judiciari care erau în acord cu cele reținute de organele fiscale, fără a motiva înlăturarea celorlalte concluzii ale expertizei.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părților, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia din părțile cauzei, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu poate ignora obligația de motivare a hotărârii, prin preluarea integrală a argumentelor părții căreia i-a dat câștig de cauză.

Dat fiind faptul că prin sentința recurată se preiau argumentele din actele atacate, fără nicio analiză proprie a judecătorului cu privire la întreaga situație de fapt fiscală, se reține că, practic, nu s-a analizat fondul cauzei de o manieră care să permită exercitarea controlului judiciar, neputându-se realiza o astfel de analiză direct de către instanța de recurs, întrucât s-ar afecta dreptul părților la un proces echitabil.

Prin urmare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a analiza toate argumentele prezentate de reclamantă și apărările invocate de pârâte.

Pentru cele reținute anterior, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. SA-prin administrator judiciar C. împotriva sentinței nr. 144 din 8 iulie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.