ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2022, în data de 21.07.2022, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Statul Roman - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând anularea Hotărârii nr. 41/18.04.2022, Hotărârii nr. 37/202 2 și a Deciziei de expropriere CNAIR nr. 873/10.05.2021, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor în suma de 137.274,24 RON, stabilit la poziția 481 in cadrul Anexei nr. 2 la Hotărârea nr. 37/2021 și stabilirea cuantumului reprezentând contravaloarea terenurilor expropriate prin Hotărârea nr. 37/2021 si Decizia de Expropriere CNAIR nr. 873/10.05.2021 la suma de 2.194.496,20 RON cu obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate de la data emiterii actului de expropriere, până la momentul achitării sumelor stabilite cu titlu de despăgubire de către instanță.

2.1. Prin încheierea din data de 20.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea H.G. nr. 37/2021 și a deciziei de expropriere formându-se un dosar distinct având ca obiect doar anularea H.G. nr. 37/2021, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din data de 15.05.2023, din dosarul nr. x/2023, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea unui complet de judecată specializat în materia contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1922/06.03.2023, Tribunalul Ilfov, secția civilă, printr-un complet specializat în materia contenciosului administrativ, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

A reținut tribunalul că, având în vedere că litigiul privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală - H.G. nr. 37/2021, apreciat de reclamantă drept un act generator al vătămării drepturilor sale de proprietar, este competentă curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 128/01.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu.

A fost declinată competența materială de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Academia Română, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Roman - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul Ilfov și, în consecință, a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 22 și art. 23 din Legea nr. 255/2010, în condițiile in care cererea de chemare în judecată nu conține nicio critică de nelegalitate a H.G. nr. 37/2021, vizând doar cuantumul despăgubirilor.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Ilfov, secția civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă, reclamanta Academia Română a contestat cuantumul despăgubirilor ce au fost stabilite spre a-i fi achitate în cadrul procedurii de expropriere a imobilului menționat la poziția 481 din cadrul Anexei nr. 2 la H.G. nr. 37/2021 privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada de centură București", sector Centura Nord km 0 + 000 - km 52 + 770, pe raza localităților Săbăreni din județul Giurgiu, Dragomirești-Vale, Buftea, Mogoșoaia, Balotești, Tunari, Dascălu, Ștefăneștii de Jos, Găneasa, Pantelimon și Cernica din județul Ilfov.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 22 și 23 din Legea nr. 255/2010 potrivit cărora:

"Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate."

"Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun."

Înalta Curte constată că prin Legea nr. 255/2010 s-a instituit o competență materială exclusivă, stabilind că revine instanțelor de drept comun, civile, competența de a soluționa contestațiile formulate de proprietar împotriva modului de stabilire a despăgubirii aferente imobilului expropriat.

Se reține că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele generale în materie de competență, stabilindu-se că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparține altor instanțe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ (dat fiind caracterul de act administrativ al H.G. nr. 37/2021), respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepție, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).

Întrucât prevederile art. 22 și 23 din Legea nr. 255/2010 au caracter de normă specială în materie de competență, acestea beneficiază de preeminență în aplicare, în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ, respectiv ale art. 10, care stabilesc competența după rangul autorității emitente a H.G. nr. 37/2021.

Verificând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamanta nu a formulat vreo critică de nelegalitate a H.G. nr. 37/2021 din perspectiva nerespectării principiului ierarhiei actelor normative, sau a exercitării limitelor de apreciere cu încălcarea competenței, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, adoptarea dispoziției de expropriere cu exces de putere fiind criticată doar în raport de neacordarea unei drepte și prealabile despăgubiri (pct. 43 din acțiune), vizând exclusiv contravaloarea vădit derizorie a despăgubirilor acordate în raport de valoarea reală de piață a terenurilor expropriate aflate în proprietatea reclamantei.

Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a Legii nr. 255/2010, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul, secția civilă.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Academia Română în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infractructurii prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 aprilie 2024.