ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2024

Ședința publică din data de 12 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta Comuna Râu Alb, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate intervenția rezilierii unilaterale a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 645/N/20.10.2011 încheiat cu pârâta și să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.205.295,96 RON, ce va fi reactualizată conform legislației fiscale aplicabile creanțelor bugetare până la data recuperării efective.

La termenul de judecată din data de 26.03.2019, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a S.C. A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 368 din 29 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA RÂU ALB și S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtei A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se nemotivarea respectiv interpretarea și aplicarea normelor de drept material de către prima instanță care prin sentința recurată a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de recurenta-reclamantă.

Prin acțiune s-a solicitat constatarea judecătorească a rezilierii contractului de finanțare nerambursabilă nr. x din 20 octombrie 2011 și obligarea pârâtei intimate UAT Comuna Râu Alb la plata sumei de 1.205.295,96 RON, ca efect al rezilierii pentru motivele de culpă invocate în acțiune.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. h) C. proc. civ. în sensul obligației de a motiva prin considerente proprii soluția dispusă. Se susține că prima instanță nu și-a motivat sentința pronunțată în acord cu dispozițiile art. 425 lit. l) C. proc. civ. fiind preluate argumentele din întâmpinare.

Se apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO invocându-se jurisprudența CEDO.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor contractului de finanțare, care reprezintă legea părților sub aspectul cazurilor de culpă arătate în care s-a încadrat pârâta-intimată UAT Comuna Râu Alb în calitate de beneficiar.

Se susține că prima instanță nu a analizat cazurile de culpă invocate în raport de situația de fapt și de actele prezentat și nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8.3 din contractul de finanțare, beneficiarul aflat în culpă având obligația restituirii sumei primite cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar, intimata UAT Râu Alb a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției nulității și admiterea recursului.

La dosar intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei de interes a acțiunii și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei de interes a acțiunii și pe fond admiterea recursului și rejudecarea în sensul solicitat.

Curtea asupra excepției lipsei de interes în formularea acțiunii urmează a fi apreciată ca nefondată pentru următoarele motive.

Excepția lipsei de interes a acțiunii a fost invocată intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. plecând de la premisa că reclamanta nu justifică un interes actual în sensul art. 33 C. proc. civ. deoarece aceasta nu a uzat de dispozițiile art. 7 alin. 3 și 8(2) din contractul de finanțare pentru a se notifica rezilierea contractului de finanțare pentru cazurile de culpă prevăzute de art. 7 alin. 2 din contract. Cazurile de culpă au fost indicate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Conform art. 7 alin. (2) din Contract, constituie cazuri de culpa fapta beneficiarului de a face declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea prevăzută în contract, cea de a furniza rapoarte care nu reprezintă realitatea, precum și aceea de a comite nereguli de ordin financiar. Toate aceste cazuri de culpă au fost invocate de recurentă și în susținerea pretențiilor din cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din Contract, pentru producerea efectelor rezilierii AFM va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă și are dreptul să sisteze definitiv finanțarea și să rezilieze unilateral contractul, cu recuperarea sumelor virate către beneficiar.

Curtea va respinge excepția lipsei de interes având în vedere dispozițiile art. 1550 C. civ. care reprezintă regula în materia rezilierii, în sensul că rezilierea este dispusă de instanță la cererea părților.

Faptul că recurenta-reclamantă nu a uzat de dispozițiileart. 7 alin. 3 din contract în sensul notificării rezilierii nu determină o lipsă de interes a acțiunii, în sensul invocat de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare.

Aceasta deoarece prin investirea instanței pentru a se constata pe cale judecătorească rezilierea contractului de finanțare pentru cazurile de culpă invocate, recurenta-reclamantă a înțeles să renunțe implicit la notificarea de reziliere unilaterală prin care să se obțină același scop respectiv rezilierea și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului respectiv restituirea întregii sume primite cu titlu de finanțare.

Curtea urmează a respinge ca nefondată excepția lipsei de interes a acțiunii în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 3 din contract urmând a analiza legalitatea sentinței atacate, în raport de motivele de casare invocate.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în ceea ce privește motivarea sentinței recurate.

Prima instanță și-a motivat în fapt și în drept soluția de respingere a acțiunii prin care se solicită constatarea rezilierii contractului de finanțare, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Motivarea primei instanțe cuprinse argumente proprii prin care au fost înlăturate motivat susținerile din acțiune și însușite apărările din întâmpinările formulate, în raport de ansamblul probelor administrate față de cazurile de culpă invocate prin cererea de chemare în judecată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilorart. 7 alin. 2 din contractul de finanțare.

În mod corect prima instanță a analizat cele două cazuri de culpă ale beneficiarului finanțării invocată de recurenta-reclamantă prin acțiunea prin care se solicită constatarea judecătorească a rezilierii conform art. 8 alin. 2 din contract.

Prima instanță a analizat cazurile de culpă invocate prin cererea de chemare în judecată respectiv efectuarea de declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea prevăzută în contract sau furnizarea de rapoarte care nu prezintă realitatea, nerespectarea de către beneficiar a obligațiilor asumate prin contract.

Pe situația de fapt, instanța de fond arată faptul ca recurenta nu a menționat în cererea de chemare în judecata constatarea ca beneficiarul nu a prezentat la finanțare situația exacta din teren menționată în nota AFM către Comitetul Director, astfel încât acesta nu s-a putut pronunța pe un lucru ce nu s-a solicitat

De asemenea, Administrația Fondului de Mediu a prezentat situația cererilor de tragere si corespondenta efectuata, fără a menționa, prin raportare la graficul de finanțare și la capitolele de cheltuieli eligibile, ce lucrări nu au fost efectuate.

În mod corect prima instanță a analizat, pe situația de fapt privind încheierea și derularea contractului de finanțare îndeplinirea condițiilor privind existența culpei beneficiarului finanțării și a constatat motivat că în cauză nu există o culpă majoră și exclusivă a beneficiarului finanțării de natură a se dispune rezilierea contractului de finanțare conform art. 7 alin. 2 și art. 8 alin. 2 din contractul de finanțare.

Astfel s-a avut în vedere că anterior încheierii contractului beneficiarul finanțării intimata UAT nu a dat declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea, iar renunțarea pe împădurire la anumite suprafețe nu a efectuat eligibilitatea proiectului.

În ceea ce privește neexecutarea unor obligații asumate prin contractul de lucrări de către intimatul terț S.C. A. S.R.L., constatată prin hotărâre judecătorească, aceasta nu este de natură a determina concluzia că beneficiarul contractului de finanțare a acționat cu lipsă de diligență și eficiență în executarea proiectului.

În mod corect prima instanță a constat inexistența culpei exclusive și majore a beneficiarului și a respins cererea de constatare a refuzului contractului de finanțare și în raport de concluzia raportului de expertiză de specialitate prin care s-a constatat că plantația realizată în anii 2013-2014 a fost declarată cu reușită definitivă în anul 2018, având, în prezent folosința forestieră de pădure. A menționat expertul că, intern se regăsește vegetație forestieră, în proporție de 79% din speciile care au făcut obiectul contractului de finanțare a cărei reziliere unilaterală s-a solicitat.

Curtea apreciază că în mod legal prima instanță a aplicat principiul proporționalității în analiza solicitării recurentei-reclamante de a se constata intervenită rezilierea contractului de finanțare pentru cazurile de culpă ale beneficiarului invocate.

A apreciat în mod corect în raport de cele constatate, în raport de probele administrate că rezilierea ca sancțiune și obligarea beneficiarului la restituirea sumelor aferente primelor două cereri de tragere reprezintă o sancțiune disproporționată în raport cu gravitatea obligațiilor neîndeplinite de către beneficiar și nu de terț respectiv întârzierea în întocmirea unor rapoarte sau nedepunerea la termen a unor cereri de tragere.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a acțiunii, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 368 din 29 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 aprilie 2024.