ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2103/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună din oficiu introducerea forțată în cauză a Teatrul de Păpuși "Puck", în principal, anularea în tot a Hotărârii nr. 393 din 12.04.2021 pronunțată de Colegiul Director al CNCD în dosarul CNCD nr. x/2020, dosar format în urma "Petiției" nr. 5236/27.08.2020 formulate de Teatrul de Păpuși PUCK. În subsidiar a solicitat anularea în tot ca nelegală și netemeinică a Hotărârii nr. 393 din 12.04.2021 pronunțată de Colegiul Director al CNCD în dosarul CNCD nr. x/2020, dosar format în urma "Petiției" nr. 5236/27.08.2020 formulate de Teatrul de Păpuși PUCK, și să se pronunțe o hotărâre prin care să se constatate că

• între cele două secții ale Teatrului de Păpuși PUCK cu statut egal, prin conduita teatrului în cauză s-a creat o asimetrie în ceea ce privește aspectele pe care le-am sesizat în cadrul Punctului de vedere depus la CNCD, în sensul că în fapt secția maghiară a fost supus unui tratamentul diferențiat;

• Teatrul de Păpuși PUCK a defavorizat și defavorizează (în mod sistematic și continuu) secția maghiară (comparativ cu secția română) printr-un tratament diferențiat nejustificat obiectiv de niciun scop legitim, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției menite să combate tratamentul diferențiat nejustificat, prevăzută de art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, și totodată, în opinia noastră, și discriminare directă [art. 2 alin. (1).și (2) din O.G. nr. 137/2000] sau cel puțin discriminare indirectă [art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000];

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și intervenientul forțat la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 37/2022 pronunțată la 10 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) discriminării și de intervenientul Teatrul de Păpuși "Puck", a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), și cu intervenientul Teatrul De Păpuși "Puck", a anulat Hotărârea nr. 393/12.04.2021 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 37/2022 pronunțată la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Teatrul de Păpuși Puck, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale când a stabilit că, prin prisma art. 20 din O.G. nr. 137/2000 republicată, reclamantul A. ar fi putut avea calitatea de petent, în sensul de persoană interesată și că, prin Hotărârea CNCD a cărei anulare se solicită s-a constatat tocmai inexistența unei astfel de discriminări, pe care reclamantul însuși ar fi fost îndreptățit să o reclame.

Obiectul cercetării CNCD în cauză a fost existența unor fapte sau acțiuni de discriminare a secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck, iar reclamantul A. nu avea calitatea de angajat al secției maghiare, pentru a putea invoca o calitate așa cum rezultă din prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 5 din Ordinul 144/2008, nici nu avea calitate să reprezinte secția maghiară a Teatrului de Păpuși Puck, conform prevederilor art. 7 din Ordinul 144/2008 și nici nu reprezenta o organizație neguvernamentală, conform art. 8 din Ordinul 144/2008.

Instanța de fond, raportându-se în mod greșit la prevederile legale în materie, a apreciat de asemenea, în mod eronat faptul că menținerea hotărâri prin care se constată inexistenta discriminării este aptă să paralizeze o eventuală exercitarea propriilor drepturi de către reclamant.

Contrar concluziilor instanței, hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu are aptitudinea de a restrânge dreptul reclamantului de petiționare.

Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire aspectul că obiectul dosarului nu îl privește pe reclamantul A., în sensul cerut de lege pentru a-i conferi un drept de petiționare raportat la prevederile Ordonanței 137/2000, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat în nume propriu sesizare având conținut identic cu punctul de vedere prezentat în cauza dedusă judecății, ce face obiectul dosarului CNCD nr. x/2020.

Astfel că, nu numai că dreptul reclamantului nu a fost îngrădit de pronunțarea hotărârii nr. 393/12.04.2021, dar acest drept a fost deja exercitat, anterior pronunțării acestei hotărâri.

Instanța de fond a constatat în mod eronat că reclamantul are interes în cauză, nefiind îndeplinite condițiile art. 32-33 C. proc. civ., neexistând un drept vătămat al acestuia și niciun interes legitim care să decurgă din vătămarea suferită.

În dosarul nr. x/2020 al CNCD, în realitate, sunt următoarele părți: Teatrul de Păpuși Puck, secția maghiară a Teatrului de Păpuși Puck - asupra căreia s-ar fi săvârșit pretinse fapte și acțiuni de discriminare, și CNCD - organul abilitat să cerceteze starea de fapt și să stabilească dacă se află sau nu în prezența vreunei discriminări, pe criterii etnice. Independent de calificarea dată de CNCD în documentele emise, starea de fapt reală este cea expusă mai sus.

Reclamantul A. nu a avut calitatea de persoană reclamată, în sensul definit de art. 6 din Ordinul 144/2008 în dosarul nr. x/2020 în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, petiția nu a fost formulată și nu s-a dispus luarea vreunei măsuri împotriva acestuia.

Instanța de fond pornește de la o premisă greșită cu privire la calitatea reclamantului A. în fața CNCD, întrucât reține că instituția i-a conferit acestuia calitatea de "reclamant" nu "reclamat", întreaga motivare fiind viciată din acest motiv și în mod eronat respinge și lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Instanța în mod greșit reține ca justificată critica formulată de către reclamant privind modalitatea de investire a CNCD cu cercetarea aspectelor privind discriminarea secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck.

În ceea ce privește calitatea activă a Teatrului, solicită a se constata că sesizarea CNCD a fost făcută în concordanță cu prevederile legale. Astfel, Teatrul de Păpuși Puck se poate adresa Consiliului pentru Combaterea Discriminării conform dispozițiilor Ordonanței nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, fiind parte interesată așa cum este definită de art. 7 din Ordinul 144/2008.

Faptul că reclamațiile de discriminare s-au formulat generic împotriva Teatrului de Păpuși Puck nu exclude calitatea instituției de a acționa în calitate de reprezentant al secției maghiare, întrucât presupusele fapte de discriminare nu puteau fi săvârșite decât de prepuși ai teatrului, CNCD urmând a verifica dacă aceștia au săvârșit pretinsele fapte de discriminare.

Hotărârea recurată nesocotește prevederile Ordonanței 137/2000, când stabilește că prevederile legale care reglementează modalitatea de sesizare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au rolul de a proteja interesele persoanelor care ar putea denunța existența unei discriminări, în detrimentul persoanelor ocrotite de normă legală, și anume cele care ar putea fi subiectul pasiv al acțiunilor de discriminare.

Raportat la faptul că legea recunoaște acestui for posibilitatea de a se autosesiza este evidentă concluzia că prioritară este cercetarea fondului, independent de modalitatea în care faptele ajung în atenția CNCD, context în care nici modalitatea de investire a CNCD și nici calificarea greșită a părților nu pot constitui motiv de anulare a hotărârii prin care s-a soluționat fondul.

Pe fondul cauzei solicită faptul că CNCD în mod corect a stabilit că, în cadrul activității Teatrului de Păpuși Puck nu au fost încălcate drepturi și nu s-au săvârșit fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale discriminării, raportat la prevederile Ordonanței 137/2000.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care, în principal a invocat excepția lipsei de interes al recurentei-interveniente în promovarea căii de atac și a solicitat respingerea căii de atac ca fiind formulată de o entitate fără interes legitim, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Referitor la excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Intimatul-reclamant A. a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de intervenientul Teatrul de Păpuși Puck în raport de motivarea instanței de fond în susținerea soluției de admitere a acțiunii și anulare a Hotărârii nr. 393/2021 dispusă prin sentința civilă nr. 37/2022 pronunțată la 10 februarie 2022.

Înalta Curte reține că interesul formulării recursului derivă chiar din soluția pronunțată de instanța fondului - atâta timp cât a pierdut procesul, intervenientul are interes de a exercita calea de atac menționată, folosul practic constituindu-l chiar câștigarea procesului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimatul-reclamant.

Analizând sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Recurentul-intervenient a susținut că sentința atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 5, 7 și 8 și 13 din Ordinul 144/2008 și art. 19-20 din O.G. nr. 137/2000 având în vedere că acțiunea a fost admisă, pe motiv că nu a fost respectat modul de sesizare a instituției pârâte, deci pe motive de nelegalitate, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A mai susținut că instanța de fond era obligată să constate că reclamantul nu avea calitate procesuală activă și trebuia să recunoască calitatea procesuală activă a Teatrului de Păpuși Puck de a sesiza CNCD pentru a verifica dacă prepuși ai instituției au săvârșit pretinsele fapte de discriminare.

Înalta Curte nu poate avea în vedere aceste critici, pentru următoarele considerente:

Este nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 stabilind că reclamantul A. ar fi putut avea calitatea de petent, în sensul de persoană interesată și că, prin Hotărârea CNCD a cărei anulare se solicită s-a constatat tocmai inexistența unei astfel de discriminări, pe care reclamantul însuși ar fi fost îndreptățit să o reclame.

Instanța de recurs constată că, în mod corect judecătorul fondului a reținut că reclamantul putea avea calitatea de petent, în contextul art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și are interes în cauză, întrucât a fost citat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în contextul unei petiții formulate de intervenient și, deși i s-a atribuit calitatea de "reclamant", acesta nu a formulat o sesizare sau petiție în dosarul x/2020 și s-a opus calității conferite de autoritatea pârâtă.

Înalta Curte precizează că, interesul reprezintă folosul practic urmărit prin sesizarea instanței și, coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conferă calitate procesuală activă persoanei vătămate într-un drept sau într-un interes legitim.

Astfel, conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000 republicată, reclamantul ar fi putut avea calitatea de petent, fiind o persoană interesată să reclame o discriminare adusă în discuție de Teatrul de Păpuși Puck Cluj-Napoca și care i-a fost atribuită.

Instanța de recurs menționează că, în acord cu judecătorul fondului, reclamantul are calitatea procesuală activă în cauză, întrucât sesizarea adresată CNCD are la bază susținerile părților reclamate în cadrul unei conferințe de presă și menținerea hotărârii care constată inexistența discriminării ar putea restrânge dreptul lor de petiționare, deși nu au formulat o contestație la momentul depunerii cererii de verificare.

Curtea de Apel a respins în mod legal excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârât și intervenient.

Este nefondată și susținerea recurentului-intervenient vizând faptul că obiectul cercetării CNCD în cauză a fost existența unor fapte sau acțiuni de discriminare a secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck, iar reclamantul A. nu avea calitatea de angajat al secției maghiare, pentru a putea invoca o calitate așa cum rezultă din prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 5 din Ordinul 144/2008, nici nu avea calitate să reprezinte secția maghiară a Teatrului de Păpuși Puck, conform prevederilor art. 7 din Ordinul 144/2008 și nici nu reprezenta o organizație neguvernamentală, conform art. 8 din Ordinul 144/2008.

In mod legal instanța de fond a constata că reclamantul A. are interes în cauză, întrucât alături de B. sunt părți reclamate prin petiția formulată de către Teatrul de Păpuși Puck și care a făcut obiectul Hotărârii nr. 393/2021 contestată în cauză.

Judecătorul fondului în mod legal a reținut că obiectul dosarului îl privește pe reclamantul A., în sensul cerut de lege pentru a-i conferi un drept de petiționare raportat la prevederile Ordonanței 137/2000, întrucât solicitarea de verificarea a vizat susținerile reclamatului A. din cadrul conferinței de presă din data de 25 august 2020 care a precizat că motivul de înființare a unui teatru de păpuși maghiar îl reprezintă discriminarea adusă secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck.

Nu poate fi reținută nici aprecierea instituției interveniente în sensul că judecătorul fondului ar fi făcut confuzie între "reclamat" și "reclamant", având în vedere că reclamantul din prezenta cauză a depus acțiunea în anulare a Hotărârii nr. 393/2021 a CNCD și în cuprinsul ei calitatea de părți reclamate o au B. și A.

Judecătorul fondului în mod corect reține ca justificată critica formulată de către reclamant privind modalitatea de investire a CNCD cu cercetarea aspectelor privind discriminarea secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck. Modalitatea de sesizare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării trebuie să fie guvernată de principiul legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care trebuie să se reflecte și în hotărârile adoptate de Colegiul Director al instituției pârâte în condițiile O.G. nr. 137/2000.

Prima instanța a examinat modalitățile de sesizare a Consiliului conform art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, având în vedere și dispozițiile Ordinului CNCD nr. 144/2008 care reglementează în detaliu procedura de sesizare, stabilind cine poate sesiza Consiliul. Astfel, Ordinul stabilește la art. 5 că petentul este persoana care se consideră discriminată și sesizează Consiliul cu privire la săvârșirea faptei de discriminare împotriva sa, art. 6 definește reclamatul ca persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea, art. 7 alin. (1) definește persoana interesată, care poate fi fie persoana discriminată care sesizează Consiliul, fie alte persoane cu interes legitim în combaterea discriminării, art. 8 conferă calitate organizațiilor neguvernamentale în cazul în care discriminarea afectează o comunitate sau un grup de persoane și art. 13 permite autosesizarea membrilor Colegiului director în cazul unor indicii privind discriminarea.

Înalta Curte constată că potrivit legii sunt două posibilități de sesizare a Consiliului: de către persoana interesată sau din oficiu, iar Teatrul Puck nu are calitate de a solicita o verificare a sa, a propriei instituții, chiar dacă este vorba de către prepuși ai teatrului.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este în acord cu prevederile Ordonanței nr. 137/2000, modalitatea de sesizare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării are rolul de a proteja interesele persoanelor care ar putea denunța existența unei discriminări, în detrimentul persoanelor ocrotite de normă legală, și anume cele care ar putea fi subiectul pasiv al acțiunilor de discriminare.

Prin prisma Ordonanței 137/2000, este evident că scopul normei legale este acela de a constata si sancționa orice formă de discriminare rolul prioritar al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării fiind acela de a cerceta faptele/acțiunile de discriminare care îi sunt aduse în atenție.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs precizează că din perspectiva dispozițiilor art. 5-8 din Ordinul nr. 144/2008, Teatrul de Păpuși Puck nu poate avea calitatea de petent, iar A. nu poate fi considerat reclamant. Motivul este că Teatrul de Păpuși Puck însuși este acuzat de săvârșirea unor pretinse fapte de discriminare, iar A. nu este susținut să fi săvârșit astfel de fapte. Prin urmare, calitățile atribuite de consiliu acestora nu au susținere legală.

În plus, Teatrul de Păpuși Puck Cluj-Napoca nu poate fi considerat o persoană interesată asimilată conform art. 8 din Ordin, deoarece nu are calitatea de organizație nonguvernamentală și nu poate fi asimilat unei persoane care are un interes legitim în combaterea discriminării, condiție impusă de textul art. 8 alin. (2) din Ordin.

Curtea de Apel a reținut în mod legal că, deși sesizarea Teatrului de Păpuși Puck Cluj-Napoca ar fi putut sta la baza unei sesizări din oficiu a Consiliului, procedura prevăzută de art. 13 din Ordinul CNCD nr. 144/2008 nu a fost urmată de către instituția pârâtă. Această procedură permite autosesizarea în cazul în care există indicii privind săvârșirea unei fapte de discriminare.

Înalta Curte observă și că, dosarul nr. x/2020 nu a fost întocmit ca urmare a unei autosesizări a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, din cuprinsul Hotărârii nr. 393/12.04.2021 reiese clar că cercetarea a avut la bază petiția Teatrului de Păpuși Puck, deși acesta nu avea calitatea de petent conform legii.

Ultima critică este nefondată, recurentul-intervenient apreciind că, modalitatea de investire a CNCD și calificarea greșită a părților nu pot constitui motiv de anulare a hotărârii prin care s-a soluționat fondul.

Sub acest aspect se reține că instanța de fond a menționat că este importantă respectarea dispozițiilor art. 5-8 și art. 13 din Ordinul nr. 144/2008, precum și art. 19 și 20 din O.G. nr. 137/2000 privind sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât aceste prevederi legale au rolul de a proteja interesele persoanelor care ar putea denunța existența unei discriminări, iar în speță, ele au fost nesocotite în mod flagrant, ceea ce atrage nelegalitatea întregului demers întreprins de pârât în dosarul nr. x/2020, inclusiv a actului de desesizare - Hotărârea nr. 393/12.04.2021.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac și va respinge recursul declarat de Teatrul de Păpuși Puck împotriva sentinței civile nr. 37/2022 pronunțate la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac.

Respinge recursul declarat de Teatrul de Păpuși Puck împotriva sentinței civile nr. 37/2022 pronunțate la 10 februarie 2022 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024.