ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2078/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.01.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară, B., C. și D., solicitând:

I. Anularea Deciziei nr. 1135/15.09.2021, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care i s-a retras aprobarea dată prin Decizia ASF nr. 191/03.12.2020 pentru deținerea calității de membru în consiliul de administrație al Societății de Investiții Financiare Oltenia - S.A., și

II. Obligarea Autorității de Supraveghere Financiară, în solidar cu funcționarii B., C. și D., la plata despăgubirilor egale cu indemnizațiile de care ar fi beneficiat pentru mandatul de administrator al SIF Oltenia - S.A. până la data reluării mandatului de administrator, estimate provizoriu la suma de 40.000 de RON.

Prin sentința nr. 1415 din 15 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată, privind pe reclamantul A. și pe pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară, B., C., D., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1415 din 15 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 5 alin. (2) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 și a fost dată cu aplicarea greșită a art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, instanța reținând în mod greșit că acest din urmă articol vizează și persoanele deja autorizate să execute funcția respectivă.

Consideră că Autoritatea de Supraveghere Financiară nu poate organiza discreționar și ulterior aprobării respectivei persoane, un interviu pentru evaluarea cunoștințelor teoretice și gradul de îmbunătățire a acestora.

De asemenea, arată că instanța a încălcat art. 5 alin. (2) lit. c) și art. 34 alin. (4) lit. b) și c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, întrucât o asemenea evaluare se putea face doar înainte de exercitarea funcției, iar după doar în cadrul unui proces de monitorizare și supraveghere.

Arată că instanța a ignorat dispozițiilor legale care prevăd că reevaluarea nu putea fi inițiată decât dacă ar fi fost constatate în prealabil aspecte care, prin natura lor, ar conduce la nerespectarea cerințelor de adecvare evaluate inițial în raport cu o anumită persoană aprobată, iar aceste aspecte trebuiau să fie anterioare procedurii de reevaluare organizate, dar nu au fost indicate de ASF nici în adresa nr. x din 30.06.2021 și nici în Decizia ASF nr. 1135/15.09.2021.

Totodată, susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 5 alin. (2), art. 31 alin. (1) și (2), art. 34 alin. (2)-(4) și 6 din Regulamentul ASF nr. 1/2019, întrucât Autoritatea de Supraveghere Financiară nu putea constata nerespectarea cerințelor de adecvare reevaluate inițial decât în cadrul unei proceduri de reevaluare a adecvării individuale, în cazurile expres prevăzute de mormele menționate.

Astfel, susține că instanța a ignorat dispozițiile anterior enunțate care prevăd că interviul de reevaluare nu putea fi organizat de ASF, întrucât nu era îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, care prevăd organizarea unui interviu cu persoanele evaluate supuse procesului de aprobare, dacă entitatea reglementată în cadrul căreia își vor exercita atribuțiile este o societate de asigurare-reasigurare sau o entitate semnificativă, în sensul art. 2 alin. (2) lit. k) pct. (i) - (iv) și (vi) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Arată că prima instanță a reținut că SIF Oltenia S.A. este o entitate semnificativă, fără a aduce vreun argument în acest sens și fără a se referi la susținerile sale referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (2), art. 31 alin. (1) și (2), art. 34 alin. (2)-(4) și 6 din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Precizează că SIF Oltenia S.A. este un administrator de fonduri de investiții alternative, ce nu îndeplinește condiția de a deține o cotă de piață de cel puțin 5 %, or, această societate deține doar 4,5 %, fiind sub pragul prevăzut de regulament.

Pe de altă parte, arată că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greșită a art. 5 alin. (1) și (2) și art. 6 alin. (9) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, care impune evaluarea adecvării în raport cu adecvarea colectivă a membrilor structurii de conducere.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea nu este suficient motivată, întrucât nu răspunde unor susțineri esențiale ale reclamantului și nu conține argumente logico-juridice care să susțină soluția pronunțată.

Mai arată că instanța a reținut fără niciun argument că SIF Oltenia S.A. se încadrează în categoria entităților semnificative, fără a răspunde susținerilor și probelor sale, prin care arăta contrariul.

Totodată, menționează că instanța a ignorat susținerile sale privind faptul că retragerea aprobării sale s-a făcut în afara cazurilor expres prevăzute de art. 34 alin. (3) și (4) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 și că Decizia ASF nr. 1135/2021 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 și a constatărilor sale anterioare referit la îndeplinirea condițiilor de adecvare.

În același sens, susține că hotărârea recurată cuprinde doar motive generice, care nu indică în concret întrebările puse și răspunsurile date, pentru a se putea aprecia asupra relevanței întrebărilor pentru îndeplinirea funcției de administrator, cât și asupra pertinenței răspunsurilor date.

4.1. Intimații-pârâți B., C. și D., alături de Autoritatea de Supraveghere Financiară, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul a reiterat criticile din acțiunea introductivă și că prima instanță a analizat împrejurările factuale, argumentele părților, dispozițiile incidente și probatoriul administrat.

Susțin că, în urma punctajului obținut la evaluare, recurentul a fost singurul membru din Consiliul de Administrație pentru care s-a implementat un plan de formare profesională personalizat.

4.2. Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, alături de persoanele fizice intimate, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aducând aceleași argumente ca cele din întâmpinarea de mai sus.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate de recurentul-reclamant pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se insuficienta motivare a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată și respectiv interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în analiza legalității Deciziei ASF nr. 1135 din 15.09.2021,

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în sensul că sentința recurată prin care s-a apreciat ca legală decizia contestată și respinsă acțiunea nu este motivată în fapt și în drept, în raport de toate aspectele de nelegalitate invocate, fiind preluate apărările formulate de autoritatea pârâtă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a regulamentelor ASF incidente în analiza legalității Deciziei ASF nr. 1135/15.09.2021,

În cadrul acestui motiv de casare, recurentul-reclamant invocă pentru aspecte de nelegalitate.

Primele două aspecte de nelegalitate au ca obiect încălcarea prevederilor art. 5 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 respectiv încălcarea și a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. c) și ale art. 34 alin. (4) lit. b) și c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Se arată că decizia contestată nu este întemeiată pe aceste dispoziții legale, iar în ceea ce privește reevaluarea se apreciază că nelegalitatea acestei proceduri în raport de care s-a dispus retragerea aprobării, pe motiv că reevaluarea nu putea fi inițiată decât dacă ar fi fost constatate în prealabil aspecte care prin natura lor ar fi condus la nerespectarea cerințelor de adecvare evaluate inițial în raport de o anumită persoană aprobată.

Aspectul trei de nelegalitate privește încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2)(), art. 31 alin. 1,(2) și ale art. 34 alin. 2-(4) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 întrucât nu se putea constata nerespectarea cerințelor de adecvare evaluate inițial decât în cadrul unei proceduri de reevaluare a adecvării individuale a persoanei organizate în cazurile expres prevăzute.

Ultimul aspect de nelegalitate privește interpretarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. 1 și (2) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 și încălcarea art. 6 alin. 9 din același regulament în măsura în care prima instanță a precizat că evaluarea individuală nu este condiționată de evaluarea colectivă, aceasta în condițiile în care conducerea societății se realizează în mod colectiv.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare invocate de reclamant.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține o motivare a sentinței atacate, în sensul nerespectării dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Sentința atacată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant a fost motivată în fapt și în drept, cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, cu luarea în considerare a argumentelor invocate de ambele părți în analiza legalității deciziei contestate prin care reclamantului, în urma evaluării individuale i s-a retras aprobarea dată prin Decizia ASF nr. 191/3.12.2020 pentru deținerea calității de membru în consiliu de administrare al Societății de Investiții Financiare Oltenia S.A..

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Regulamentului ASF nr. 1/2019 incidente, fiind corectă analiza legalității Deciziei ASF nr. 1135/15.09.2021, decizie emisă cu respectarea Regulamentului ASF nr. 1/2019.

Iar analiza realizată de prima instanță, pe toate aspectele de nelegalitate invocate, reiterate și în recurs a determinat soluția de respingere, contestată nefiind emisă cu exces de putere.

Aspectele de nelegalitate reiterate și prin cererea de recurs sunt apreciate de Curte ca nefondate, în cauză intimata având competența materială conform art. 34 alin. 4 din Regulamentul ASF nr. 1/2019 de a supune reevaluării adecvarea unui membru aprobat, fiind necesar ca o persoană aprobată de ASF în structura de conducere a unei entități reglementate să facă dovada îndeplinirii cerințelor de adecvare atât la data aprobării sale cât și pe parcursul exercitării funcției.

Conform art. 34 alin. 4 din Regulamentul ASF nr. 1/2019 "În situația în care, în cadrul procesului de monitorizare, supraveghere continuă și control sunt constatate aspecte care prin natura lor ar conduce la nerespectarea cerințelor de adecvare evaluate inițial în raport de o anumită persoană aprobată sau cu structura de conducere la nivel colectiv ASF poate dispune . . . . . . . . . .c) retragerea aprobării acordate". În acest sens a fost emisă decizia contestată prin care s-a retras pentru reclamantul-recurent aprobarea dată prin Decizia ASF nr. 191/2020 considerându-se în urma interviului din 16.07.2021 că nu și-a îndeplinit obligația implementării unui plan de integrare și formare profesională și a probat deținerea cunoștințelor teoretice necesare pentru a păstra calitatea de membru al CA și de a asigura un management prudent și eficient societății admisă la tranzacționare pe o piață reglementată.

Primele două aspecte de nelegalitate invocate la fond și reiterate și în recurs, respectiv încălcare prevederilor art. 5 alin. 2, a art. 5 (1) lit. a), a) art. 5 alin. 2 lit. c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 nu sunt fondate, în cauză decizia nr. 1135/15.09.2021 fiind legal emisă în urma reevaluării a reclamantului întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. a) și e) și art. 34 alin. 4 lit. c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Prima instanță a înlăturat motivat apărarea reclamantului în sensul că față de el - persoană anterior aprobată prin Decizia ASF191/3.12.2020 nu mai putea fi aplicată procedura evaluării cunoștințelor teoretice și nu mai putea fi realizat interviul în baza art. 34 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Curtea apreciază ca nefondate aceste aspecte, prima instanță interpretând corect prevederile Regulamentului ASF nr. 1/2019 în cauză neputându-se reține caracterul abuziv sau discreționar cu privire la emiterea Deciziei nr. 1135/15.09.2021.

Decizia nr. 1135/15.09.2021 a fost emisă ca urmare și în cadrul procedurii de adecvare a reclamantului ca persoană evaluată și având în vedere dispozițiile Autorizației ASF nr. 191/3.12.2020 privind obligația implementării pentru reclamant a unui plafon de integrare și formare profesională personalizat, în condițiile în care s-a constatat necesitatea completării și/sau îmbunătățirii cunoștințelor teoretice în vederea asigurării unui management prudent, eficient și corect al societății.

Prima instanță a analizat argumentele părților și probatoriul administrat în cauză, reținând, în mod, corect faptul că A.S.F. are competența de a supune reevaluării adecvarea unui membru aprobai al structurii de conducere, in cazurile și condițiile prevăzute de lege, în considerarea faptului că, potrivit prevederilor Regulamentului A.S.F. nr. 12019, este necesar și obligatoriu ca flecare persoană aprobată de A.S.F. în structura de conducere a unei entități reglementate să facă dovada îndeplinirii cerințelor de adecvare atât la data aprobării sale, precum și pe tot parcursul exercitării responsabilităților alocate. Mai mult, chiar prevederile referitoare la realizarea interviurilor [n.n. - art. 31 alin. (2) din regulamentul antereferit] stabilesc, în mod expres, că: ..Procesul de intervievare poate servi, de asemenea, la reevaluarea caracterului adecvat al unui membru al structurii de conducere aprobat.

În mod corect prima instanță a reținut competența autorității intimate de a supune reevaluării reclamantului adecvarea unui membru aprobat anterior, cu respectarea Autorizației ASF nr. 191/3.12.2020 prin realizarea interviului reclamantului în baza art. 34 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 1/2019.

Aspectele trei și patru de nelegalitate sunt nefondate în cauză neputându-se reține încălcarea prevederilor art. 6 alin. 9 din Regulamentul ASF nr. 1/2019, în sensul în care îl solicită recurentul-reclamant.

Prima instanță a interpretat corect dispozițiile incidente în sensul că evaluarea adecvării individuale a persoanelor fizice supuse procesului de aprobare pentru a ocupa funcții în structura de conducere nu este condiționată de evaluare colectivă. Astfel nivelul evaluării individuale poate fi diferit - corespunzător calificativului M, în timp ce nivelul colectiv al structurii de conducere a societății este recomandat să fie cel puțin mediu spre ridicat.

În cauză nu poate fi reținută încălcarea regulamentului privind evaluarea individuală a recurentului, fiind respectate de autoritate principiul transparenței, neputându-se reține existența unui exces de putere în sensul solicitat de recurentul-reclamant.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1415 din 15 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.