ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1857/2024

Ședința publică din data de 2 aprilie 2024

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 01.07.2022 (ca efect al declinării de la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1207/14.06.2022), reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/16.03.2022 întocmit de pârâtă, prin care a solicitat, în principal admiterea excepției nulității absolute a raportului de evaluare și anularea raportului sub acest motiv, iar în subsidiar, anularea raportului de evaluare, ca netemeinic și nelegal.

Prin sentința nr. 48 din 30 martie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 48 din 30 martie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea criticilor sale, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, constatarea nulității raportului de evaluare, iar, în subsidiar, anularea raportului de evaluare, ca netemeinic și nelegal.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că judecătorul fondului nu a motivat sentința recurată, nu a prezentat argumentele pentru care a ajuns la soluția pronunțată, ci s-a mărginit să preia susținerile intimatei.

De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările reclamantei formulate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare referitoare la procedura de repartizare internă a lucrării și nemotivarea raportului de evaluare sub aspectul pretinsei legături indirecte, prin raportare la împrejurarea că, în calitate de director economic, s-a stabilit prin fișa postului că poate duce la îndeplinire orice alte atribuții stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local sau dispoziții de primar, principiul qui potest plus, potest minus fiind invocat de pârâta ANI prin întâmpinare și fără să fi fost invocat în cuprinsul raportului de evaluare.

Pârâta ANI nu putea completa prin întâmpinare o motivare ce trebuia inserata în raportul de evaluare, sub aspectul legăturii directe sau indirecte, precum nici instanța de judecată nu ar putea complini neregularitatea raportului de evaluare, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității.

O astfel de motivare a actului administrativ nu respectă cerința impusă de legiuitor, de a motiva actul suficient de clar pentru ca destinatarul acestuia să cunoască în concret motivele pentru care este cercetat, această împrejurare încălcând dreptul la apărare prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Pârâta nu a indicat în concret care este legătura dintre cele două activități, recurenta neavând posibilitatea să își prezinte propriile răspunsuri, neștiind ipoteza la care s-a referit inspectorul de integritate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat mai multe critici de nelegalitate.

Astfel, contrar reținerii instanței de fond, raportul de evaluare este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost întocmit cu nerespectarea art. 21 raportat la dispozițiile la art. 20 alin. (5) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010.

Din cuprinsul raportului de evaluare nu rezultă că procedura de informare și invitare ar fi fost reluată, în lipsa confirmării de primire a primei adrese de informare privind declanșarea procedurii de evaluare a averii și respectării regimului juridic al incompatibilităților, efectuarea unei noi proceduri fiind obligatorie, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Prin urmare, raportul de evaluare contestat fiind un act încheiat de inspectorul de integritate utilizând date și informații nepublice, în lipsa confirmării de primire a informării și invitării sale spre a-și spune punctul de vedere asupra cercetării și în lipsa unei noi proceduri de informare și invitare, este lovit de nulitate absolută, recurenta invocând practica Înaltei Curți în acest sens.

Pârâta ANI a solicitat informații cu caracter nepublic în perioada 09.09.2020- 05.08.2021, deci anterior informării recurentei cu privire la declanșarea procedurii de evaluare, având în vedere că adresa nr. x/27.10.2020, menționată în raportul de evaluare ca fiind procedura de informare a persoanei evaluate, fusese returnată.

Recurenta a enumerat cronologic informațiile și datele la care au fost solicitate, acestea fiind anterioare datei de 05.08.2021 când i-a fost comunicată adresa nr. x, prin care i se aducea la cunoștință că au fost identificate elemente de incompatibilitate.

În fața instanței de fond a arătat că prin adresa nr. x/02.06.2022, reclamanta A. a solicitat ANAF SERVICIUL FISCAL Mizil informații cu privire la veniturile domnului B. - soțul reclamantei, în perioada 2003 - la zi, invocând dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Prin adresa nr. x/06.06.2022, ANAF SERVICIUL FISCAL i-a comunicat că, în acord cu disp. Lg nr. 544/2001 si art. 11 din Lg nr. 207/2015, aceste date sunt informații cu caracter nepublic.

A făcut acest demers pentru a dovedi că, informațiile solicitate de intimata ANI anterior informării reclamantei, dar și anterior invitării acesteia pentru a-și prezenta un punct de vedere, sunt informații care nu sunt de interes public.

Prin urmare, inspectorul de integritate a solicitat informații și documente care nu au un caracter public, fără ca, în prealabil, să respecte cerința impusă de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, coroborat cu art. 20 alin. (2), (3) și (5) din Legea nr. 176/2010, sancțiunea impusă de legiuitor, prin art. 13 alin. (2) din legea anterior nominalizată, fiind nulitatea absolută a raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia raportului de evaluare, arătând că, potrivit fișei postului, atribuțiile exercitate ca funcționar public - director executiv în cadrul direcției economice a Primăriei Mizil, nu sunt în legătura directă sau indirectă cu cele exercitate în mediul privat.

În perioada 2013 - 2019, atribuțiile, competențele și responsabilitățile privind organizarea și conducerea contabilității, conducerea și controlul evidenței contabile a Primăriei Mizil, precum și obligația întocmirii balanțelor de verificare contabile, a raportărilor/situațiilor financiare și bilanțului, conform Legii contabilității nr. 82/1991, sunt consemnate în fișa postului de șef serviciu buget contabilitate, post ocupat de un alt funcționar public și nu de recurentă, aflată la dosarul personal al acestuia, și nu în fișa postului de director executiv.

Șeful serviciului buget contabilitate este funcționar public de conducere numit să îndeplinească această funcție și răspunde pentru organizarea și conducerea contabilității entității Primăria Mizil, precum și pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, împreună cu personalul din subordine, conform legii contabilității.

Cerința privind studiile de specialitate, conform fișei postului pentru ocuparea postului de director executiv al direcției economice în cadrul Primăriei Mizil, au fost studiile superioare economice de lungă durată, precum și cursuri postuniversitare de specializare, condiție esențială pentru ocuparea postului.

Cerința de studii, conform fișei postului de contabil la cele două societăți comerciale pentru ocuparea postului de contabil, este aceea de studii medii de propfil economic.

Niciuna dintre atribuțiile prevăzute în fișa postului de contabil la cele două societăți nu face referire la organizarea și conducerea contabilității. Față de acest aspect, în Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se precizează ca, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor și persoanelor împuternicite în acest sens, persoane cu studii superioare, respectiv, contabilitatea se conduce de contabil șef, director economic.

Atribuțiile prevăzute în fișa postului de contabil la cele două societăți nu interferează cu atribuțiile din fișa postului de director executiv al Direcției economice din cadrul Primăriei Mizil.

A mai susținut recurenta că modul de reglementare a contabilității în cazul celor două domenii de activitate - public și privat este distinct, reglementate de acte normative diferite.

A mai susținut recurenta că sintagma "alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate", prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu poate fi înțeleasă în sensul că interzice automat desfășurarea unor activități corespunzătoare pregătirii profesionale valorificate în cadrul funcției publice, ci din contră, dă posibilitatea ca funcționarii publici să poată exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public.

Ori, este evident și de necontestat că, potrivit atribuțiilor din fișele postului de contabil nu interferează cu atribuțiile din fișa postului pe care le îndeplinește în virtutea funcției de director executiv al direcției economice din cadrul Primăriei Mizil.

În fișele postului de contabil la cele doua societăți, nu sunt menționate atribuții de a da relații, a reprezenta societățile comerciale în relația cu autoritățile publice locale, care să se circumscrie legăturii indirecte cu atribuțiile exercitate ca funcționar public. Nici în fișa postului de director executiv al primăriei Mizil, nu sunt menționate atribuții privitoare la desfășurarea de acte de administrare, membru în consiliul de administrație. monitorizare, control asupra activității economico-financiare a societăților comerciale.

De asemenea, a arătat recurenta că în mod greșit se menționează în raportul de evaluare că a deținut funcția de director executiv în cadrul aparatului propriu al Consiliului Local, aceasta deținând funcția director executiv - direcția economice din cadrul aparatului de specialitate al primarului.

În final, a mai susținut că S.C. C. are ca acționar D., persoană juridică fără scop lucrativ, astfel că S.C. C. nu desfășura activitate în interes public, nefiind încheiat niciun contract sau alt act juridic între UAT Mizil și această societate.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Referitor la cererea de suspendare a judecății recursului, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată fiind admisă prin încheierea din 02.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022), Înalta Curte reține că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Deci, este vorba despre un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei, lăsat la latitudinea instanței de judecată, care poate aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri.

Înalta Curte constată că, în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, nu este obligatorie suspendarea judecății.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Însă, în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În plus, dacă Curtea Constituțională va admite excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține că, în această eventualitate, C. proc. civ. a instituit, la art. 509 alin. (1) pct. 11, cazul de revizuire pentru situațiile în care, după ce hotărârea devine definitivă, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională dispoziția care a făcut obiectul excepției invocate.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Procedând la analiza motivului de casare invocat de recurentul-reclamant de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte îl reține ca fiind nefondat.

Acest motiv de casare nu este incident în cauză, deoarece din cuprinsul reglementării motivului invocat rezultă că, în concepția legiuitorului, nemotivarea constituie un temei de casare numai atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină "decizia" judecătorului. De asemenea, jurisprudența a mai stabilit că motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare.

În cauza dedusă judecății, sentința supusă controlului judiciar răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând în considerentele sale expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu arătarea motivelor pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de recurs subliniază că prin prisma motivelor de casare reglementate de legea de procedură nu trebuie confundată ipoteza lipsei motivării hotărârii judecătorești, ce poate fi cenzurată de instanța de control judiciar prin intermediul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu ipoteza în care partea este nemulțumită de raționamentul logico-juridic expus de instanță în considerentele hotărârii pronunțate, apreciind că acesta nu corespunde în mod satisfăcător argumentelor prezentate în susținerea pretențiilor sau apărărilor sale, respectiv acestea nu au fost reținute ca întemeiate.

Analizând speța dedusă judecății prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se rețin următoarele:

a) Relativ la motivul prin care se invocă de către recurenta-reclamantă nelegalitatea raportului de evaluare ca urmare a încălcării de către inspectorul de integritate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

În procedura de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților, art. 20 alin. (1) prevede că:

"Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere."

Potrivit art. 13 din lege, "(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută."

Art. 15 din același act normativ dispune:

"(1) Pe parcursul desfășurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum și persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare, cu obligația păstrării confidențialității."

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în procedura de evaluare a conflictelor de interese, reglementată în Secțiunea a 3-a din Legea nr. 176/2010, art. 13 și art. 15 se aplică "în mod corespunzător", adică în acord cu dispozițiile specifice pentru fiecare dintre proceduri, iar din interpretarea coroborată a textelor reiese că legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, această activitate implicând evaluarea declarațiilor de interese, dar și "a altor date și informații" cu caracter public.

Ulterior informării persoanei evaluate, dacă în urma primei etape a procedurii se identifică o situație de încălcare a regimului conflictelor de interese, inspectorul de integritate este obligat să solicite punctul de vedere scris al acesteia și poate solicita, suplimentar, informații nepublice, iar în condițiile art. 20 alin. (5) raportat la art. 15 din lege, solicitarea, de la orice instituții și autorități publice, persoane juridice de drept public sau privat și persoane fizice, de documente și informații necesare desfășurării activității de evaluare, se face cu obligația păstrării confidențialității.

În speță, în acord celor reținute de judecătorul fondului, procedura de informare a fost îndeplinită de către inspectorul de integritate, fiind respectate toate etapele și procedurile de evaluare, așa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010.

Urmare a declanșării procedurii de evaluare cu privire la respectarea regimului juridic al incompatibilităților pe perioada exercitării funcției publice de Director Executiv la Direcția Economică din cadrul Primăriei orașului Mizil și funcției de contabil în cadrul societății Calendar S.R.L., respectiv în cadrul societății C. S.R.L., în cadrul lucrării înregistrate cu nr. x/08.08.2020, inspectorul de integritate a trimis informarea cu privire la declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților, informare ce a fost înregistrată sub nr. x/27.10.2020, comunicată reclamantei la domiciliul său prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind returnată cu mențiunea avizat/reavizat/expirat termen păstrare.

După informarea recurentei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate a procedat la solicitarea de date, documente și informații de la instituții și autorități publice, care sunt necesare desfășurării activității de evaluare.

De asemenea, inspectorul de integritate a respectat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, solicitând recurentei un punct de vedere la momentul la care, din datele și informațiile obținute, a constatat ca există indicii cu privire la o situație de incompatibilitate în privința sa.

Recurenta a susținut că, în lipsa confirmării de primire a primei adrese de informare privind declanșarea procedurii de evaluare a averii și respectării regimului juridic al incompatibilităților, efectuarea unei noi proceduri era obligatorie, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Referitor la această susținere, instanța de fond a reținut în mod corect că art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 prevede procedura aplicabilă întocmirii raportului de evaluare în lipsa confirmării de primire a informării privind exprimarea punctului de vedere de către persoana ce face obiectul evaluării. Ori, în speță, reclamanta și-a exprimat punctul de vedere, ca urmare a informării efectuate de pârâtă nr. x .

Prin urmare, raportul de evaluare fiind întocmit la data de 16.03.2022, ulterior exprimării punctului de vedere din 27.10.2021, nu se poate reține încălcarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, susținerea recurentei fiind nefondată.

b) În ceea ce privește criticile formulate de recurentă privind situația de incompatibilitate reținută de către inspectorul de integritate, referitor la exercitarea funcției de contabil în cadrul S.C. C. S.R.L., instanța de fond a reținut și interpretat corect dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora "funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public".

Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin baza de date online Recom, Orașul Mizil, prin Consiliul Local Mizil are calitatea de asociat al societății C. S.R.L., cu o cotă de participare la beneficii și pierderi: 99.98%.

Având în vedere că societatea se află în subordinea consiliului local și în cadrul căreia orașul Mizil, prin Consiliul Local Mizil, are calitatea de asociat majoritar, rezultă că C. S.R.L. este o entitate care se identifică în enumerarea limitativă de la art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind irelevantă distincția dintre autoritatea executivă și cea deliberativă pe care recurenta o face în cadrul recursului, în condițiile în care interdicția se referă la desfășurarea oricăror activități remunerate sau neremunerate în cadrul societăților comerciale sau în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public, recurenta exercitând funcția de contabil în cadrul acestei societăți, potrivit Contractului individual de muncă nr. x/03.04.2013.

În ceea ce privește exercitarea de către recurenta - reclamantă a funcției de contabil în cadrul S.C. Calendar S.R.L., dispozițiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, reținute de intimata-pârâtă ca temei al constatării existenței situației de incompatibilitate, se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea aparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, "Funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului".

În analiza noțiunii de legătură directă sau indirectă, se constată că instanța fondului a realizat o corectă aplicare a textului de lege, efectuând o verificare detaliată a atribuțiilor reclamantei derivate din funcția publică de Director executiv la Direcția economică din cadrul Primăriei Mizil, atribuții prevăzute în fișa postului, cu activitățile desfășurate de către reclamantă în postul de contabil în cadrul societății comerciale Calendar S.R.L..

Chiar dacă legiuitorul permite funcționarilor publici să desfășoare activități în sectorul privat, impune totuși o condiție pentru a preveni apariția situațiilor de incompatibilitate, aceea ca funcțiile exercitate în alte domenii de activitate din sectorul privat să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în calitatea sa de funcționar public, confirm fișei postului, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Stabilirea în concret a stării de incompatibilitate trebuie să se facă, astfel cum a procedat și judecătorul fondului, pe baza comparării fișei postului funcționarului cu atribuțiile desfășurate în calitate de contabil, pentru a se stabili dacă între cele două activități desfășurate există sau nu o legătură directă sau indirectă.

Or, contrar criticilor recurentei, legătura (indirectă) dintre activitățile desfășurate în calitate de funcționar public, Director executiv la Direcția economică din cadrul Primăriei Mizil, și cele desfășurate în calitate de contabil reiese cu evidență din conținutul fișei postului de director executiv și fișei postului de contabil în cadrul societății comerciale, potrivit cărora avea atribuții în organizarea activităților de înregistrare contabilă a documentelor economico-financiare cu respectarea Legii contabilității în ambele posturi.

Câtă vreme s-a stabilit existența unei legături indirecte între activitățile desfășurate în sectorul privat cu atribuțiile de funcționar public, este irelevantă susținerea recurentei în sensul că fișele postului nu sunt identice, fiind evident că modul de ținere a contabilității în sectorul public conform Planului de conturi aprobat prin Ordinul MFP nr. 1917/2005 este diferit de tinerea contabilității în sectorul privat conform OMFP nr. 1752/2005.

În atare context, în mod legal a apreciat prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății recursului, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 48 din 30 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 2 aprilie 2024.