ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1650/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național de Situații de Urgență, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 1.500.000 RON (un milion cinci sute de mii de RON) despăgubire față îngrădirea drepturilor sale constituționale prin punerea în aplicare a Hotărârilor Consiliului Național Pentru Situații de urgență nr. 40 art. 1 și anexele sale, a Hotărârii CNSU nr. 36 din 21.07.2020, precum și a Hotărârii nr. 28 din 14.05.2021.

Pârâtul a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția inadmisibilității acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național de Situații de Urgență.

Reclamantul a subliniat în cererea precizatoare de la dosarului Tribunalului București că "cererea de chemare în judecată în cauza de față nu este o cerere în contencios, ci o cerere de chemare în judecată pentru acordare de daune morale pentru drepturile sale încălcate."

Prin sentința nr. 687/06.05.2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1597 din 4 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național de Situații de Urgență - reprezentat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței civile nr. 118 din 11 mai 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând admiterea acesteia.

În motivarea cererii de recurs, a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat just față de cauza dosarului de față, prin ignorarea situației de fapt descrise de reclamant, situația în cauză fiind de notorietate și anume măsurile abuzive a dictaturii medicale impuse de către pârât. Instanța de apel nu a luat în considerare Decizia nr. 672 din 20 octombrie 2021 a Curții Constituționale.

Astfel toate restrângerile drepturilor sale de cetățean au fost ilegale.

De asemenea, a arătat că, în opinia sa, fapta ilicită a pârâtului este astfel probată prin Decizia nr. 672 din 20 octombrie 2021 a Curții Constituționale. Prejudiciul suferit de reclamant este un prejudiciu fiziologic sau corporal, plus prejudiciul de agrement, iar ordinele pârâtului din pandemie, care nu a fost niciodată declarată legal, l-au prejudiciat la nivel emoțional, i-au creat sentimentul de teama pentru ce va urma, obligarea prin orice metode la vaccinare fără să se știe cu ce anume.

Intimatul-pârât Comitetul Național Pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare și excepția nulității recursului pentru nemotivare, susținând că prin memoriul de recurs se reiterează argumentele din cererea de chemare în judecată. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 21 martie 2024.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs fiind netimbrată.

Potrivit prevederilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 197 din același act normativ:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (...)"

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin rezoluția completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON (aferentă motivelor de nelegalitate invocate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), obligație comunicată prin adresa emisă la data de 20 decembrie 2022, aflată la dosar și primită de acesta la data de 27.12.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Cu privire la taxa judiciară de timbru, recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost anulată prin încheierea de ședință din 16.02.2023, comunicată recurentului la data de 20.03.2023, conform dovezii aflate la dosar.

În aceste condiții, se constată că recurentul-reclamant nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, deși obligația i-a fost adusă la cunoștință, astfel cum rezultă din actele de procedură antereferite.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1597 din 4 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.