ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1362/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea, în temeiul disp. art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a prevederilor art. 31 indice 6 alin. (7) din Metodologia de aplicare unitară a dispozițiilor în materie civilă, publicată în M. Of. nr. 151/2.03.2011, care a fost aprobată prin H.G. nr. 64/26.01.2011, cât și anularea prevederilor art. 31 din aceeași Metodologie.

Prin sentința civilă nr. 2498 de la data de 27 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca fiind lipsite de interes, atât cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva sentinței civile nr. 2498 de la data de 7 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii primei instanțe.

În esență, în motivare, a arătat că în perioada 15.04.2020-11.04.2022 a operat o prelucrare in mod ilegal a datelor de natura genetica ale apelantului reclamant, inclusiv prin intermediul unui act normativ inferior, respectiv prin intermediul prev. art. 316 alin. (7) din Metodologia de aplicare unitara a dispozițiilor in materie civila, emisă de Guvernul României, cat si prin intermediul prev. art. 31 din aceeași Metodologie.

Această situație a condus la consecința juridica a lipsirii copilului reclamantului de identitate timp de doi ani, fiindu-i creat un prejudiciu contest în care reclamantul a solicitat repararea acestuia prin desființarea înscrisurilor după cum urmează: înscris DEPABD nr. W3311584/12.08.2021, înscris Direcția Generala de evidenta a persoanelor Municipiul București nr. 7776/13.08.2021, înscris DEPABD nr. W33II584/20.09.2021, înscris DEPABD nr. B3371884/28.09.2021 si înscrisul emis de Direcția Publica de evidenta a persoanelor si Stare civila nr. 55788/245676/22.10.2021.

Aceste înscrisuri au fost întemeiate pe disp. art. 316 alin. (7) din Metodologia de aplicare unitara a dispozițiilor in materie civila emitent fiind Guvernul, care a fost aprobata prin H.G. nr. 64/26.01.2011, cât și pe art. 31 din aceeași Metodologie.

Or, acestea constituie argumente juridice in sensul ca hotărârea nr. 2498/27.12.2022 pronunțata in dosarul x/2022 este supusa doar apelului, iar nu si recursului; acțiunea dedusa judecații in dosarul nr. x/2022 se judeca exclusiv după Legea speciala nr. 129/2018, iar nu si după Legea nr. 554/2004 republicata, fata de incidența prev. Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 completat cu Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

A mai susținut că cererea de apel este scutita de la plata taxei judiciare de timbru in conformitate cu prev. art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conceptul de reparare a prejudiciului pe care îl are in vedere apelantul reclamant este reglementat, pe de o parte in soluția legislativa din art. 14 alin. (3) din Legea nr. 129/2018, dar si de soluția legislativa din art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Însă repararea prejudiciului ca urmare a prelucrării ilegale a datelor genetice ale apelantului reclamant, pentru perioada 15.04.2020-11.04.2022, este supusa în totalitate doar soluției legislative din art. 14 alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 129/2018.

În realitate, prelucrarea in mod ilegal a datelor de natura genetica ale apelantului-reclamant au ca punct de plecare calitatea acestuia de avertizor de integritate in interes public, fata de contextul profesional al acestuia din perioada 14.07.2009-30.06.2011, când a fost asistent local pe langa un deputat din Parlamentul European. Acest context profesional este completat cu raportări privind încălcări ale dreptului Uniunii si în contextul profesional din perioada 19.01.2018-31.08.2021, când apelantul-reclamant a desfășurat acte de donații in materia asistenta umanitara internaționala, inclusiv împreuna cu părintele spiritual al fetiței lui (B. si soția acestuia B.).

Prin represaliile exercitate asupra fetiței apelantului-reclamant, lasând-o timp de 2 ani fara identitate, fara acces la rețea medicala de stat pentru a-l determina sa stopeze transmiterea acestor dovezi către instituțiile Uniunii, inclusiv in fata Consiliului Uniunii Europene, dovezi care au fost luate in considerare inclusiv cu ocazia adoptării deciziei din 8.12.2022.

A invocat art. 4 alin. (2) litera (b) din RUE nr. 2092/16.12.2020, art. 3 litera (c) teza inițiala din RUE nr. 2092/16.12.2020 și art. 4 alin. (2) litera (d) din RUE nr. 2092/16.12.2020.

S-a prevalat apelantul reclamant de Adeverința ref. D(2010) 60262/9 decembrie 2010, transmisa de către Parlamentul European Direcția Generala Financiara referitor la contextul profesional prin care i se certifica calitatea acestuia de asistent local, beneficiar al salariilor virate din bugetul Uniunii exact in conformitate cu prev. art. 33 din Normele de aplicare ale statutului deputaților din Parlamentul European.

În susținerea interesului in promovarea acțiunii a invocat Scrisoarea de felicitare din 2 noiembrie 2020 in limba engleza si traducerea in limba romana, adresata atât apelantului-reclamant cat si dlui B..

După rejudecarea in fond, a solicitat admiterea acțiunii deoarece intimații-pârâți au prelucrat în mod ilegal datele genetice.

În același timp, a solicitat repararea prejudiciului care decurge exclusiv din prelucrarea in mod ilegal a datelor de natura genetica, prin anularea documentelor menționate anterior.

Deopotrivă, a solicitat repararea și a prejudiciului material in cuantum de 100 000 euro, la cursul BNR din ziua plații, având in vedere ca din actul de naștere al fiicei sale rezulta fara dubiu ca in perioada 27.03.2020-11.04.2022 aceasta a fost fără identitate.

Intimata - pârâtă Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă Sector 1 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a acestei autorități, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă. Dacă se va trece peste excepția invocată, a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

Intimata - pârâtă Direcția Generală de Evidență a Populației a depus note scrise prin care a solicitat respingerea căii de atac, în principal, pe cale de excepție, ca fiind inadmisibilă, nulă, iar pe fond, ca nefondată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată prin notele scrise, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele expuse în paragrafele ce urmează.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte va avea în vedere și Decizia nr. 19/2016 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov referitor la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ. care privește soluția instanței de control judiciar în ipoteza în care partea exercită o cale de atac greșită, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

Înalta Curte prin decizia sus amintită în soluționarea recursului în interesul legii a reținut că:, (...) recalificarea căii de atac în condițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greșită, ca efect al mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege.

Aceasta înseamnă că dacă partea își denumește greșit calea de atac, deși aceasta a fost corect indicată de către instanță, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., ca normă de drept comun.

Într-o asemenea situație, instanța competentă să soluționeze calea de atac va proceda la calificarea acesteia, conform acestor din urmă dispoziții, fără însă, ca urmare a acestei calificări, să curgă un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea căii de atac prevăzute de lege, neexistând un temei juridic pentru repunerea în termen. Altfel spus, recalificarea căii de atac prevăzută de art. 457 alin. (4) C. proc. civ. nu se confundă cu instituția juridică a calificării cererii, astfel cum este reglementată de art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 C. proc. civ.

În măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată inițial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.."

Raportând dispozițiile legale anterior amintite precum și considerentele deciziei interpretative nr. 19/2016 la datele particulare ale speței de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prezenta cale de atac a fost promovată împotriva sentinței civile nr. 2498 de la data de 27 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Potrivit dispozițiilor art. 483 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. (…)"

Totodată, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

În cazul de față, Înalta Curte constată că hotărârea atacată de reclamantul A. este pronunțată în fond(de o instanță de contencios administrativ) iar, potrivit art. 483 C. proc. civ. menționat anterior, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta poate fi supusă doar căii de atac a recursului.

Totodată, Înalta Curte reține că incidența în cauză a art. 457 alin. (4) C. proc. civ. prin raportare la considerentele Deciziei nr. 19/2016 este condiționată de mențiunea inexactă sau a lipsei mențiunii din hotărârea atacată cu privire la calea de atac ce se poate formula.

Or, analizând cuprinsul minutei și a dispozitivului sentinței civile atacate rezultă că prima instanță, în mod corect, a indicat calea de atac ce se poate declara în cauză menționând "Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal."

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează instituția recalificării căii de atac, respectiv art. 457 alin. (4) C. proc. civ., în dispozitivul sentinței civile atacate fiind corect indicată calea de atac a recursului de prima instanță.

Mai mult decât atât, în speța de față, cererea de apel formulată de reclamant nu poate fi nici redenumită în temeiul art. 22Cod procedură raportat la art. 152 C. proc. civ., nefiind vorba de o cerere greșit intitulată apel în loc de recurs, deoarece din susținerile exprimate de reclamantul A. în cuprinsul înscrisurilor de la dosar rezultă că intenția acestuia a fost de a formula calea de atac a apelului, indicând și temeiul de drept de la art. 466 C. proc. civ..(astfel, a precizat că hotărârea primei instanțe "este supusa doar apelului, iar nu si recursului.").

Prin urmare, apelul promovat de reclamantul A. în acest dosar este apreciat de instanța de control judiciar drept inadmisibil, în raport de normele legale aplicabile cauzei de față și va fi respins în consecință.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2498 din 27 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare.

Respinge calea de atac declarată de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2498 din 27 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.