ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2024

Ședința publică din data de 8 martie 2024

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea, în temeiul disp. art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a prevederilor art. 31 indice 6 alin. (7) din Metodologia de aplicare unitară a dispozițiilor în materie civilă, publicată în M. Of. nr. 151/2.03.2011, care a fost aprobată prin H.G. nr. 64/26.01.2011, cât și anularea prevederilor art. 31 din aceaași Metodologie.

Prin sentința civilă nr. 2498 de la data de 27 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca fiind lipsite de interes, atât cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva sentinței civile nr. 2498 de la data de 7 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și anularea hotărârii primei instanțe cu privire la soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În esență, în motivare, a arătat prima instanță a încălcat normele obligatorii din Regulamentul Uniunii nr. 679/2016, respectiv art. 4 din Regulamentul Uniunii, fata de care Statul Roman a transmis Comisiei Europene notificarea nr. x/27.09.2018 în ceea ce privește punerea in aplicare, in dreptul intern a normelor obligatorii din dreptul Uniunii în materia date personale, date genetice, principiul securității datelor personale.

Același dispozitiv al hotărârii nr. 2498/27.12.2022 pronunțata in dosarul x/2022 încalcă si normele obligatorii care reglementează concediul paternal cu reglementare cu rang de principiu general al Dreptului Uniunii si indic in acest sens prevederile art. 33 alin. (2) teza finala din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Pe fondul cererii de sesizare a Curții Constituționale a României a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata:

- admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "timpul legal" din cuprinsul art. 412 alin. (1) din C. civ., ale sintagmei "se poate" din cuprinsul art. 412 alin. (2) din C. civ., ale prev. art. 14 2 alineat (l) din Legea nr. 119/1996 ", ale sintagmei "nefiind aplicabile dispozițiile C. proc. civ. referitoare la suspendarea procesului" din cuprinsul prev. art. 55 din Legea nr. 47/1992, precum si ale prev. art. 83 alin. (1) teza finala din C. proc. civ.

A invocat Decizia RIL nr. 55/2017 (M.Of nr. 943/29.11.2017), apreciind că cererea de recurs împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de sesizare cu excepția neconstituționalitate este scutita de plata taxei judiciare de timbru.

În susținerea admiterii recursului ce vizează hotărârea nr. 2498/27.12.2022 a arătat că se folosește de înscrisuri, respectiv de notificarea nr. x/27.09.2018 care a fost transmisa la Comisia Europeana de către Reprezentanta Permanenta a României la Uniunea Europeana în urma căreia s-au adoptat o serie de acte normative(Legea nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 503/19.06.2018 si Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 651/26.07.2018.

A susținut că nu a beneficiat în primele 8 săptămâni de la nașterii fiicei sale (27.03.2020 in context de pandemie Covid 19) de concediu paternal, deși îndeplinea condițiile legale și a făcut dovada calității de angajat intr-o instituție publica.

Beneficiul asigurării medicale gratuite i-a fost negat fiicei sale deoarece este condiționat de atribuirea numărului de identificare național, cu aplicabilitate generala.

Cele de mai sus justifica pe de o parte interesul personal în promovarea recursului de fata, cu consecința juridica a admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Excepția de neconstituționalitate invocată in dosarul nr. x/2022 vizează inclusiv sintagma exercitarea dreptului la apărare prin intermediul unei procuri de reprezentare juridica încheiata in forma autentica, manifestarea in concret a acestui drept unional, similar cu recunoașterea datelor genetice ale unui nou născut viu pe teritoriul României trebuie sa se circumscrie prev.art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:"

În continuare, a precizat că orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata reprezentata si apărata.

In acest sens, recurentul-reclamant si-a exercitat acest drept, procura de reprezentare fiind data unui profesionist in sensul definiției din art. 3 alin. (2) si (3) din C. civ.

În speța de fata, mandatul de reprezentare este dat cu titlu gratuit, fata de interesele copilului care a fost ținut fara identitate timp de 2 ani.

Or, documentul de reprezentare constituie dovada in sensul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 pentru a fi sesizata Curtea Constituționala inclusiv cu excepțiile de neconstituționalitate ale prev. art. 55 din Legea nr. 47/1992, precum si ale prev. art. 83 alin. (1) teza finala din C. proc. civ.

Concret, prin documentul de reprezentare este indicat ca reprezentantul convențional exercita pe piața muncii din România o profesie juridica, fata de care este îndeplinita condiția publicității acestei profesii juridice si indic Tabloul Consilierilor Juridici București.

In plus, este îndeplinita condiția publicității si prin publicarea in Monitorul Oficial atât a statutului profesiei juridice, cat si a statutului Asociației Profesionale Colegiul Consilierilor Juridici București in legătura cu obiectivele de interes public ale Asociației Profesionale, din care face parte si reprezentantul convențional, ales in mod liber de către reclamant, pe baza exprimării consimțământului acestuia in conformitate cu art. 7 alin. (2) din RUE nr. 679/2016 redat mai sus.

In plus, excepția de neconstituționalitate invocată in cauza nr. x/2022 vizează in esența interpretarea chestiunilor de drept in materia juridica: principiul superior al copilului, date genetice, concediul parental, precum si in materia juridica nediscriminarea bazata pe religie, concepte juridice care au reglementare distincta si in dreptul Uniunii.

În cauza nr. x/2022, în examinarea neconstituționalității normelor din dreptul intern criticate, Curtea Constituționala a României, din oficiu, are o obligație legală prin prisma aplicării principiului supremației dreptului Uniunii reglementat in art. 148 alin. (2) si 4 din Constituție.

A mai invocat art. 267 din TFUE, întrucât pe de o parte in Constituție nu sunt reglementate ca si principii fundamentele datele personale, concediul parental, date genetice.

Însă, aplicarea principiului supremației dreptului Uniunii de către CCR ar fi posibila exclusiv prin mecanismul de interpretare reglementat in art. 267 din TFUE, însă în legea de organizare si funcționare a actualei Curți Constituționale exista o norma imperativa din art. 55 din Legea nr. 47/1992 fata de care a identificat sintagma "nefiind aplicabile dispozițiile C. proc. civ. referitoare la suspendarea procesului" din cuprinsul prev. art. 55 din Legea nr. 47/1992.

Aceasta a fost rațiunea juridica pentru care a formulat cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a prev.art. 55 din Legea nr. 47/1992 .

Tot in susținerea interesului in promovarea recursului si implicit in sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României a atașat concluziilor scrise din 19.12.2022 și cererea de acces la documentele Comisiei atât in limba engleza cat si in limba romana transmisa in 11.12.2022 si dovada înregistrării acesteia in 12.12.2022.

Aceste înscrisuri sunt calificate dovezi in sensul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care atesta ca s-a impus cu necesitate cererea de acces la documentele Comisiei după decizia din 8.12.2022, luata de instituția Uniunii, in ceea ce privește verificarea îndeplinirii criteriilor pentru aderarea la Spațiului Schengen, astfel cum sunt aceste criterii interpretate inclusiv in cele trei cauze ale Curții Europene de Justiție C-188/10 (Melki) C-278/12 (Adil) și C-444/17 (Arib).

A precizat că obiectul dosarului nr. x/2022 se circumscrie exact acestor criterii in privința înregistrării unui nou născut viu in România, fata de împrejurarea ca responsabilul cu concepția unitara in materia stării civile este intimata-parată DEPABD, instituție cu personalitate juridica, in subordinea intervenientului accesoriu Ministerului Afacerilor Interne.

Precizez in plus, ca intervenientul accesoriu MAI este cel care a insistat sa intervină in cauza nr. x/2022, iar prin încheierea de ședința din 9.12.2022 s-a admis in principiu intervenția accesorie pentru intervenient MAI, cel care a purtat in mod neîntrerupt in perioada 2011-8.12.2022 responsabilitatea documentelor privind aderarea României la spațiul Schengen, unde unul dintre criteriile de baza pentru aderare ii reprezintă exact procedura unitara a documentelor de identitate.

A atașat la dosar dovada înregistrării la Comisia Europeana a case nr. 2022/7156 cu termen 11.01.2023, precum si fisa dosarului x/2021 ce vizează excepția de neconstituționalitate a prev. art. 29 alin. (5) teza inițiala din Legea nr. 47/1992 republicata.

Există obligația de a înlătura din legea interna acele dispoziții care sunt in contradicție cu prev. art. 4 pct. (1) si (13) din RUE nr. 679/2016 si pct. 34 din RUE nr. 679/2016 .

Or, din aceasta perspectiva juridica atât capătul principal de cerere ce vizează acțiunea in anulare cat si capătul principal de cerere ce vizează prelucrarea in mod ilegal a datelor genetice, deduse judecații in dosarul nr. x/2022 sunt admisibile.

A invocat si puterea de lucru judecat cu referire la dosarul nr. x/2020, prin care instanța a înlăturat din oficiu acele dispoziții de drept intern si nu a mai așteptat înlăturarea prealabila a acestora nici pe cale legislativa, nici prin procedeul constituțional, întrucât interesul superior al minorului trebuie sa fie considerat primordial.

A indicat și art. 24 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Intimata - pârâtă Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă Sector 1 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a acestei autorități, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă. Dacă se va trece peste excepția invocată, a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

Intimata - pârâtă Direcția Generală de Evidență a Populației a depus note scrise prin care a solicitat respingerea căii de atac, în principal, pe cale de excepție, ca fiind inadmisibilă, nulă, iar pe fond, ca nefondată.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentului - reclamant A. prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel București, secția a - IX -a de contencios administrativ și fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac a recursului o serie de elemente înscrise în cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind nerespectarea principiului supremației dreptului uniunii și a principiilor constituționale.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Recurentul-reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinței recurate din perspectiva soluției date de prima instanță cererii de sesizare a Curții Constituționale.

După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la o pretinsă aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal, date genetice și a principiului securității datelor personale.

În concret, Curtea de Apel București și-a argumentat soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 2498/2022, de respingere, ca lipsită de interes, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "timpul legal" din art. 412 alin. (1) și "se poate" din textele de lege de la art. 412 alin. (2) C. civ.. și a prevederilor de la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, conchizând că prin încheierea din data de 20.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea reclamantului și a sesizat Curtea Constituțională a României.

Această soluție a primei instanțe s-a impus în condițiile în care, din analiza înscrisurilor de la dosar dar și din susținerile exprimate de recurentul-reclamant, rezultă că s-a procedat la înregistrarea nașterii minorei, fiind întocmit actul de naștere nr. 5282/11.04.2022 și eliberat certificatul de naștere seria x nr. x/11.04.2022, ca urmare a soluției emise în apel în cadrul dosarului nr. x/2020 a de către Tribunalul București.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel București, recurentul-reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței recurate. Acesta s-a limitat la a relua afirmațiile generice în sensul că nu a fost respectată supremația dreptului european și că au fost încălcate normele legale privind prelucrarea datelor genetice, fără a evidenția normele de drept procedural sau material care au fost încălcare de prima instanță la emiterea soluției și fără a proba că subzistă pentru sine interesul în continuarea prezentului demers procesual în condițiile în care a fost întocmit actul de naștere nr. 5282/11.04.2022 și eliberat certificatul de naștere seria x nr. x/11.04.2022.

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. sentinței civile nr. 2498 din 27 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată din oficiu.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2498 din 27 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.