ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2020, reclamanta A. S.A.., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și B. S.R.L., a formulat contestație împotriva deciziei președintelui ANCOM nr. 811/07.08.2020, solicitând anularea în întregime a cererii B. S.R.L., ca neîntemeiată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință de la data de 30 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menținută suspendarea dispusă de prima instanță în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1406 de la data de 12 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția perimării. S-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și B. S.R.L..

S-a respins cererea de repunere pe rol, ca rămasă fără obiect.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022 și a sentinței civile nr. 1406/2022, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, desființarea încheierii și a hotărârii primei instanțe deoarece au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor de drept material incidente în cauză.

Încheierea de ședință din data de 30.05.2022 este nelegală deoarece, prioritar, înainte de a solicita părților concluzii pe cererea de repunere pe rol a cauzei, instanța trebuia să rețină a solicitat sa se revină asupra probei cu opinie din partea unui specialist și să fie încuviințată proba cu expertiza tehnică în specialitate, iar in virtutea rolului sau activ si cu respectarea principiului aflării adevărului in cauză, instanța trebuia sa clarifice daca părțile stăruie in judecata sau daca se renunță la probă. Judecătorul are un rol activ în procesul civil care și are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Procedând neprincipial, instanța fondului a încălcat mai multe principii de ordin procedural, refuzând de facto judecarea cauzei si aducând atingere inclusiv imparțialității actului de justiție, neținând cont de faptul că interesul contestatoarei in cauza dedusă judecații este unul cat se poate de legitim si juridic.

Obligația reclamantei de a indica domeniul de specialitate si numele specialiștilor in domeniu reprezintă o obligație de diligentă și nu una de rezultat.

Dacă obligația de a face demersuri și a depune numele specialiștilor si domeniul in care se solicita opinia de specialitate ar fi interpretată in sensul unei obligații de rezultat, consecința ar fi imposibilitatea de repunere pe rol a cauzei, ceea ce ar conduce evident la nejudecarea cauzei, din cauza imposibilității părții de a îndeplini obligația de rezultat.

Raportat la dezbaterile care au avut loc și la motivarea încheierii din data de 07.06.2021, din care rezultă că aspectele care trebuie lămurite in acest litigiu sunt de natură tehnică, a apreciat că administrarea probei cu expertiza tehnica in specialitatea comunicații era singura expertiza identificata ca fiind posibila.

La data de 31.05.2022, a depus o nouă cerere de repunere pe rol, iar la termenul din data de 12.09.2022, instanța de judecată a invocat din oficiu excepția perimării, excepție admisă de către instanță, fiind constatată perimată cererea de chemare în judecată.

Hotărârea nr. 1406/2022 prin care a fost constatată perimată cererea, având in vedere că de la dată de 30.05.2022, când a fost respinsă prima dintre cererile de repunere pe rol, și până la data de 31.05.2022, când a fost formulată a doua cerere de repunere pe rol, nu au trecut 6 luni, potrivit prevederilor art. 416 C. proc. civ., este nelegală.

Din actele si lucrările dosarului nu rezultă ca acțiunea a rămas in nelucrare din vina părții timp de 6 luni, dimpotrivă, a arătat că a solicitat de 2 ori repunerea pe rol a cauzei.

În plus, in speță nu au fost respectate nici dispozițiile legale referitoare la rolul activ al judecătorului in aflarea adevărului, statuat de dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (1)-(7) C. proc. civ., in sensul ca judecătorul trebuia sa facă demersuri pentru a vedea dacă părțile stăruie in judecata sau daca renunță la această probă cu opinie de specialitate, si să ordone administrarea probelor pe care le considera necesare, in vederea pronunțării unei hotărâri legale si temeinice.

Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 417 C. proc. civ.

În cauză, suspendarea judecății a avut loc la data de 06.09.2021, ceea ce semnifică faptul că termenul de 6 luni pentru intervenirea perimării s-ar fi împlinit la data de 06.03.2021. Perimarea intervine de drept și, prin urmare, nimic nu se opunea ca la termenul de judecată din 30.05.2022, instanța să constate că intervenise perimarea, însă reclamanta a formulat prima cerere de reluare a judecății la data de 28.02.2022, înăuntrul termenului de perimare, situație în care această cerere reprezintă o cauză de întrerupere a acestui curs, în temeiul art. 417 C. proc. civ., fiind un act procedural apt să producă efectul juridic de redeschidere a judecății. Cererea de reluare a judecării cauzei nefiind făcută pur formal, fiind urmată de manifestări indisolubil cerute pentru reluarea judecății, prin prezentarea părții în fața instanței de judecată, prin completarea probatoriului cu înscrisuri, prin solicitarea încuviințării probei cu expertiza în comunicații și prin indicarea listei cu experți în aceasta specialitate, în lipsa motivată a identificării unui specialist în acest domeniu.

În susținerea cererii de repunere pe rol si pentru reluarea judecării cauzei am solicitat instanței ca, in situația in care nu exista la nivelul Curții de Apel București un specialist în specialitatea comunicații, să ia act de renunțarea la aceasta probă, să ia act de solicitarea contestatoarei de suplimentare a probei cu înscrisuri in susținerea contestației și să fixeze termen in vederea continuării judecații cauzei pe baza înscrisurilor si a explicațiilor date de părți, conform art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

A arătat că, față de tezele probatorii ale contestatoarei judecarea cauzei si verificarea aspectelor ce țin de temeinicia deciziei ANCOM contestate se poate realiza doar pe baza înscrisurilor si a explicațiilor date de părțile litigante.

În concluzie, termenul de perimare a fost întrerupt. C. proc. civ. reglementează, în art. 417, întreruperea cursului perimării, prin îndeplinirea unui act, făcut în vederea judecății procesului. Cererea de repunere pe rol de la data de 28.02.2022, însoțită de copii ale unor înscrisuri și solicitarea încuviințării a unei alte probe, reprezintă un act de procedură al cărui scop era judecarea procesului. Chiar dacă prin încheierea din 30 mai 2022, s-a respins cererea de repunere pe rol, nu poate fi ignorat efectul întreruptiv al termenului de perimare pe care îl are cererea de repunere pe rol.

Conduita procesuală a reclamantei nu a fost de a nu indica specialitatea unei probe și numele specialistului care să efectueze proba invocată în acțiune, deoarece s-a indicat specializarea ca fiind comunicații dar nu s-au identificat decât experți în domeniu și nu un specialist, situație în care putea fi sancționată în alte modalități procedurale; respingerea pe fond a solicitărilor nedovedite sau aplicarea unei amenzi judiciare.

În consecință, față de acest act de procedură întocmit de reclamantă, se constată că termenul de perimare nu s-a împlinit, excepția perimării fiind neîntemeiată.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței si trimiterea cauzei pentru continuarea judecării cauzei, deoarece in mod nelegal prima instanța a admis excepția si a constatat perimată cererea de chemare in judecata.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta - reclamantă, prin care a solicitat să se constate inadmisibilitatea recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția instanței de control judiciar asupra recursului

Examinând încheierea și sentința atacate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022 este tardiv formulat iar cel împotriva sentinței civile este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, pornind la analiza excepției de tardivitate invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinarea de la dosar, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată în raport de dispozițiile legale de la art. 414 C. proc. civ. care prevăd:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Astfel, încheierea de suspendare a judecății, independent de temeiul de drept pentru care a fost suspendată cauza, poate fi atacată cu recurs la instanța de judecată ierarhic superioară, cererea de recurs putând a se formula pe toată durata suspendării.

Deopotrivă, analizând actele dosarului, prin raportare la norma de drept anterior expusă și în contextul factual în care cererea de recurs a fost îndreptată atât împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei dar și împotriva sentinței civile prin care s-a constatat perimată judecata, Înalta Curte reține că momentul procesual până la care se putea recura încheierea de ședință de la data de 30 mai 2022 este total depășit.

Așadar, față de împrejurarea că prezenta cauză de judecată a fost perimată la data de 12 septembrie 2022, cererea de recurs formulată împotriva încheierii de menținere a măsurii de suspendare dispusă de prima instanță, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., la data de 16 septembrie 2022 este tardiv formulată.

Pentru argumentele anterior expuse, Înalta Curte va admite excepția de tardivitate a cererii de recurs îndreptate împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022.

În continuare, pornind a analiza cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 1406/2022, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă a invocat încălcarea normelor de drept material ce reglementează repunerea pe rol a cauzei precum și a celor ce vizează întreruperea termenului de perimare.

Instanța de control judiciar, efectuând o proprie analiză, prin raportare la coordonatele cauzei, constată că dosarul de față a fost suspendat de prima instanță în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. la data de 6 septembrie 2021, respectiv ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligației de a indica specialitatea în care urmează a fi solicitată opinia unui specialist precum și a indica persoane abilitate să exprime un punct de vedere în domeniul respectiv.

Ulterior, la data de 28 februarie 2022, reclamanta a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei prin care a dezvoltat o serie de critici relative la respingerea de prima instanță a probei cu expertiză specialitatea cntabilitate, fără a aduce la îndeplinire obligația impusă de instanță în sarcina sa de a indica specialitatea în care urmează a fi solicitată opinia unui specialist precum și a indica persoane abilitate să exprime un punct de vedere în domeniul respectiv.

În raport de aceste aspecte, prima instanță în mod legal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei prin încheierea de la data de 30 mai 2022, apreciind că nu se poate repune pe rol cauza dacă reclamanta nu a îndeplinit obligația pe care instanța a stabilit-o în sarcina sa, aceasta făcându-se vinovată împiedicarea desfășurării normale a procesului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte, constată că cererea de solicitare a opiniei din partea unui specialist a fost o probă propusă de către reclamantă în temeiul art. 330 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesteia îi revenea obligația legală de a indica specializarea celui chemat să exprime un punct de vedere asupra unui anumit domeniu precum și să indice persoanele care pot emite o astfel de opinie.

În acest context, nu pot fi primite criticile recurentei - reclamante dezvoltate în cuprinsul căii de atac, care a invocat că judecătorul de fond nu a avut un rol activ și nu a stăruit în aflarea adevărului, instanța de judecată nepropunând din oficiu această probă nu era ținută a identifica un specialist în domeniul de referință ci aceasta era o obligație ce revenea în mod exclusiv reclamantei, care a solicitat administrarea probei.

Ulterior, reclamanta a mai formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, respectiv la data de 3 iunie 2022, cu un conținut similar celei de la data de 28 februarie 2022, fiind acordat termen pentru soluționarea acesteia la data de 12 septembrie 2022, dată la care s-a acordat prioritate constatării perimării judecății.

Mai departe, analizând criticile din recurs cu privire la depunerea în termen a cererilor de repunere pe rol precum și la intervenirea unui act de întrerupere a cursului termenului de perimare, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi incidente disp. art. 417 C. proc. civ.

Niciuna dintre cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de reclamantă, față de temeiul de drept pentru care dosarul a fost suspendat(art. 242 alin. (1) C. proc. civ.), nu a putut conduce la reluarea procesului, aspect reținut corect de prima instanță. Aceasta este și opinia instanței de control judiciar care apreciază că cele două cereri de reluare a judecății din partea reclamantei nu pot fi apte a constitui un act de întrerupere a termenului de perimare în sensul cerut de lege.

În realitate, confuzia pe care partea reclamantă o face, și pe care o reiterează de mai multe ori in cursul procesului din fața primei instanțe, este ceea între expertiza tehnică de specialitate contabilă, probă care a fost respinsă de prima instanță prin încheierea de la data de 7 iunie 2021 și proba cu opinia de specialitate din partea unui specialist solicitată de reclamantă în temeiul art. 330 alin. (3) C. proc. civ.

Or, obligația pe care instanța de fond a stabilit-o în sarcina reclamantei și pentru neîndeplinirea căreia a suspendat judecata rezulta din cererea de probe relativă la opinia de specialitate solicitată în temeiul art. 330 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, cererea de repunere pe rol a cauzei însoțită de critici cu privire la respingerea cererii de probe cu expertiza în specialitatea contabilitate (cerere care a fost soluționată prin încheierea de la data de 7 iunie 2021) nu poate determina reluarea procesului și nu poate constitui un act întrerupător de perimare, câtă vreme cererea de repunere pe rol a cauzei trebuia să fie însoțită de precizări în sensul specialității în care se solicită opinia unui specialist și care sunt persoanele care pot formula un punct de vedere în domeniul indicat de reclamantă.

Nici alegațiile referitoare la faptul că termenul de perimare nu s-ar fi împlinit în cauză nu pot fi acceptate de instanța de control judiciar câtă vreme de la momentul la care cauza a fost suspendată, respectiv de la data de 06.09.2021, și până la data la care s-a acordat termen pentru a se verifica incidența perimării în cauză, nu a fost îndeplinit niciun act valabil de procedură care să conducă la reluarea procesului de către reclamantă, aceasta fiind partea care a împiedicat desfășurarea normală a procesului.

Din cele anterior expuse, rezultă că sentința civilă prin care prima instanță a constatat intervenită în cauză perimarea a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale relative la repunerea cauzei pe rol, a întreruperii cursului perimării dar și cu privire la momentul la care intervine sancțiunea procedurală prevăzută de art. 416 C. proc. civ.

În raport de toate argumente din paragrafele de mai sus, Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor din recurs, niciuna dintre acestea nefiind aptă a conduce la reformarea sentinței civile atacate din perspectiva reclamantă de partea declarantă a căii de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022, ca fiind tardiv, iar recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1406 din 12 septembrie 2022, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022, ca fiind tardiv.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1406 din 12 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.