ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2023, sub nr. x/2023, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/28.02.2023.

Prin sentința civilă nr. 105 pronunțată la 25 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/28.02.2023 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 105 pronunțate la 25 mai 2023 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de suspendare.

În cuprinsul motivelor de recurs susține că în motivarea sentinței, instanța de fond, deși a recurs la texte de lege aplicabile cauzei le-a aplicat eronat, apreciind in mod greșit faptul că "în cauza de față sunt îndeplinite cumulativ condițiile admiterii suspendării".

Cazul bine justificat, conform Legii nr. 554/2004, are în vedere, potrivit art. 2, lit. t), existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cauză acesta nu este îndeplinit, întrucât pentru salariile acordate tuturor salariaților în perioada 01.01.2019-30.04.2022, S.C. A. S.R.L. a aplicat facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 114/2018, deși activitatea de construcții metalice sudate pe nave desfășurată în relația comerciala cu B. S.A. nu reprezintă o activitate în sectorul constructiilor astfel cum acestea au fost definite în Acordul încheiat între Guvernul Romaniei și C., privind măsuri pentru o creștere economică sustenabilă a României, bazată pe investiții, în următorii 10 ani, semnat în data de 29 noiembrie 2018, ci ține de construcția de nave, sectorul industriei prelucrătoare și nu de sectorul construcțiilor.

În cazul reclamantei, care prestează servicii pentru construcția de nave, pentru a beneficia de facilitătile fiscale pentru sectorul construcțiilor, angajatorii trebuie să desfășoare activitate în domeniile prevăzute în codurile CAEN enumerate în actul normativ care sunt în legatura directă cu sectorul construcțiilor, nefiind suficient doar ca acesta să desfăsoare activitate în baza codului CAEN 2511 menționat la art. 60 pct. 5 lit. a) subpunctul ii) din Codul fiscal.

Astfel, pentru perioada 01.01.2019 - 30.04.2022, organele de inspecție fiscală au calculat pentru salariile acordate, impozit pe venitul din salarii, contribuția de asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurări sociale, având în vedere cotele care se aplică pentru restul contribuabililor, respectiv: impozitul pe venitul din salarii -10%, contribuția de asigurări sociale de sănătate - 10% și contribuția de asigurări sociale 25%.

Conform adresei nr. x/18.01.2023 emisa de Ministerul Finanțelor - Direcția generală de legislație fiscală și reglementări vamale și contabile, potrivit Anexei 1 - Clasificarea activităților din economia națională din Ordinul nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională, activitatea contructorilor de nave în șantierele navale este clasificată la sectorul industriei relucratoare ru a CAEN 301 - Constructia de nave și barci, clasa CAEN 3011 Construcția de nave și structuri plutitoare sportive și de agrement. Aceste activități nu se regăsesc printre cele clasificate la codurile CAEN mentionate la pct. 5 al art. 60 din Codul fiscal.

Intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L. a obținut venituri din prestări de servicii construcții civile și prestări de servicii pe nave pe platforma șantierului B., iar conform înscrisurilor puse la dispoziție de reclamantă, toate lucrările se desfășoară în incinta B. și constau în lucrări de sudură, lăcătușerie, montaj tubulatura, etc. în cadrul activităților de construcții navale la bordul navelor, pe platforma B..

Obiectul principal de activitate conform statutului societății reclamante este "Fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor mecanice - cod CAEN 2511 (datele sunt extrase din Furnizare informatii nr. x emis de ONRC) și are ca obiecte secundare de activitate:

"Construcția de nave și structuri plutitoare- cod CAEN 3011, Construcția de ambarcațiuni sportive și de agrement - cod CAEN 3012, Repararea și întreținerea navelor și bărcilor- cod CAEN 3015".

Drept urmare, pentru a beneficia de facilitățile fiscale pentru sectorul construcțiilor, angajatorii trebuie să desfășoare efectiv activitate în domeniile prevazute în codurile CAEN enumerate în actul normativ care sunt în legătură directă cu sectorul construcțiilor, nefiind suficient doar ca acesta să desfășoare activitate în baza codului CAEN 2511 menționat la art. 60 pct. 5 lit. a) din Codul fiscal.

Din analiza documentelor prezentate, organele de control au reținut tranzacțiile în perioada 2021-2022 în sumă totală de 2.901.483,29 RON (inclusiv TVA) și au aprecita că nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, cu privire la activitatea desfășurată, respectiv construcții civile și nici condiția privind ponderea cifrei de afaceri obținută din activități de construcții civile în total cifra de afaceri. Întrucât intimata-reclamantă nu a desfășurat activități în procent de peste 80% care sunt în legătură directă cu sectorul construcțiilor și nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute la art. 60, pct. 5 din Codul fiscal, salariații societății reclamante nu beneficiază de facilitătile prevăzute de O.U.G. nr. 114/2018.

Referitor la "paguba iminentă" definită, în art. 2, lit. ș), din) același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, susține că nu este îndeplinită atâta vreme cât, intimata-reclamantă nu a făcut dovada concreta a prejudiciului, până la data prezentei nu a prezentat niciun plan de reorganizare în cadrul procedurii insolvenței. Totodată, deși obligațiile fiscale restante la bugetul statului sunt considerabile, nu s-a arătat ponderea acestora în raport cu bugetul de venituri și cheltuieli proprii.

În cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite, solicită instanței de judecată, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

În speță, Înalta Curte constată că instituția recurenta critică soluția sub aspectul aprecierii probelor, reiterând în același timp argumentele de fond invocate la prima instanță, fără a aduce susțineri sub aspectul aplicării greșite a normelor de drept material,

Or, așa cum s-a arătat anterior modul de apreciere probelor este o chestiune de fond și nu intră în analiza controlului de legalitate pe care o poate realiza instanța de recurs.

Recurenta a invocat motivele de casare reglementate de art. 488 punctul 8 C. proc. civ. potrivit cu care: (1) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: [...] 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", susținând încălcarea dispozițiilor Legii nr. 227/2015, O.U.G. nr. 114/2018 și Odinul 337/2007.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplica ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (de exemplu, aplicarea unor norme de drept comun la situații pentru care există o norma specială, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situații ce nu cad sub incidența ei etc.); textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită (inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură și, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speță nu este justă); violarea unor principii generale de drept.

Art. 278 din codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a cere suspendarea în condițiile legii contenciosului administrativ a unui act administrativ fiscal, dacă se depune o cauțiune în cuantumul prevăzut de lege.

Dispozițiile art. 14 al Legii nr. 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării executării actului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".

Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. "t" din legea contenciosului administrativ în "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ", iar paguba iminentă în "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit. "ș").

Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei. Condițiile cerute cumulativ constând în formularea unei plângeri prealabile/acțiune anulare și depunerea unei cauțiuni nu sunt contestate de către recurentă.

Recurenta-pârâtă susține că nu este incident cazul bine justificat, întrucât reclamanta are ca obiect principal de activitate "Fabricarea construcțiilor metalice și părți componente ale construcțiilor mecanice -cod CAEN nr. 2511, enumerat și în art. 60 punctul 5 din Codul fiscal, dar desfășoară activitatea în domeniul construcției de nave astfel că, nu poate beneficia de scutirea fiscală aplicată în urma Acordului încheiat între Guvernul României și C..

În susținerea acestui aspect a indicat adresa x/18.01.2023 din care rezultă codurile CAEN ale societății intimate, respectiv:

"Fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor mecanice - cod CAEN 2511 (datele sunt extrase din Furnizare informatii nr. x emis de ONRC) și ca obiecte secundare de activitate:

"Construcția de nave și structuri plutitoare- cod CAEN 3011, Construcția de ambarcațiuni sportive și de agrement - cod CAEN 3012, Repararea și întreținerea navelor și bărcilor- cod CAEN 3015".

Criticile instituției recurente sunt nefondate.

Instituția recurentă nu a indicat textul legal din care rezultă că societate reclamantă nu poate beneficia de facilități fiscale, întrucât are cod CAEN și își desfășoară activitate și în domeniul construcției de nave, aspect care naște o îndoială serioasă asupra legalității actului fiscal ce se cere a fi suspendat, instanța de judecată sesizată cu cererea de anulare a acestuia urmând a face distincția potrivit normelor juridice aplicabile în legătură cu activitatea desfășurată de intimată.

Judecătorul fondului a reținut în mod corect că, la momentul soluționării cererii de suspendare, instanța nu poate analiza fondul cauzei, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ trebuind să fie evidente.

Existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat atrage prezumția existenței cazului bine justificat - Acordul și Ordinul nr. 337/2007 ar avea prioritate în fața Codul fiscal și concluzia Înaltei Curți de îndeplinire a acestei prime condiții.

În ce privește critica referitoare la paguba iminentă, Înalta Curte constată că în mod legal s-a reținut de către judecătorul fondului îndeplinirea condițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lg. 554/2004, având în vedere că există posibilitatea ca societatea intimată să rămână fără venituri, dacă s-ar pune în executare actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Conform celor reținute prin hotărârea atacată punerea în executare a actului atacat până la analizarea temeiniciei și legalității acestuia, ar putea determina incapacitate de plată și intrarea în procedura falimentului a societății intimate.

În combaterea pagubei iminente, în mod nefondat instituția-pârâtă apreciază că nu a făcut dovada concreta a prejudiciului, întrucât societatea reclamantă nu a prezentat niciun plan de reorganizare în cadrul procedurii insolvenței și că, deși obligațiile fiscale restante la bugetul statului sunt considerabile, nu s-a arătat ponderea acestora în raport cu bugetul de venituri și cheltuieli proprii.

Înalta Curte constată, în acord cu judcătorul fondului, că și condiția pagubei iminente este îndeplinită în speță, societatea-intimată ar fi în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea producătoare de venituri și a plăti cei 129 de salariați, dacă actul ar fi pus în executare.

Este de observat că, instanța de fond a analizat și aparența de legalitate a actului administrativ-fiscal atacat, observând că pârâta a aplicat cu prioritate Acordul încheiat între Guvern și C. și Ordinului 337/2007, norme juridică inferioare Legii nr. 207/2015.

Cele expuse anterior, conduc la concluzia că legalitatea actului este pusă sub semnul îndoielii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea împotriva sentinței civile nr. 105 pronunțate la 25 mai 2023 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.